Florin Dumitrescu la Piața Agroalimentară Crasna. (Sursa foto: Cristian Spinu)
Antropologul Florin Dumitrescu analizează piețele românești continuând moștenirea testamentară a regretatului profesor Vintilă Mihăilescu. Am stat de vorbă cu, probabil, cel mai cunoscut cercetător al piețelor, într-un interviu și cu bune și cu rele. Piață vs supermarket, asocierea producătorilor, cârdășia autorităților cu diferiți actori economici puși pe căpătuială, cârciumi și mici, pe toate acestea le puteți regăsi în textul de mai jos, scrie jurnalistul specializat în gastronomie și antropologul Cosmin Dragomir în publicația G4Food.ro.
G4Food.ro: Antropologul piețelor. Ce înseamnă mai exact această titulatură/poreclă? Explică-ne puțin despre ce faci de fapt și care e scopul proiectului. Ai găsit fonduri? Cine ar trebui să susțină această cercetare, care sunt livrabilele și ce putem face cu ele.
Florin Dumitrescu: După un doctorat coordonat de profesorul Vintilă Mihăilescu, m-am specializat în antropologia consumului. Dar, cum cercetările mele tatonau o zonă prea vastă, între târguri tradiționale și supermarketuri, „Profu” mi-a spus într-o zi: nu te mai pierde în atâtea direcții, pune mâna și cercetează piețele agroalimentare. Asta se întâmpla acum opt ani. Între timp, s-a întâmplat că studiile postdoctorale pe care le pândeam s-au sistat și, încă mai regretabil, profesorul Mihăilescu s-a stins prematur din viață. Dar eu deja mă înhămasem la studiul antropologic al piețelor: era, pentru mine, o misiune pe care o primisem de la Magistrul nostru (mă exprim astfel, pentru că și tu i-ai fost discipol) și pe care aveam datoria s-o îndeplinesc.
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
[…]
G4Food.ro: Mai poate funcționa lumea fără retail?
Florin Dumitrescu: Din moment ce lumea de azi nu mai poate funcționa fără politici economice, desigur că nu mai poate funcționa nici fără componenta de transport-desfacere-consum. Dezideratul ar fi, se pare, acela de a încetini un pic ritmul vieții economice per ansamblu, care a devenit prea intens. Mișcări precum Slow Food sau Degrowth pentru asta militează: pentru decelerarea unei dezvoltări care ajunge să ne dăuneze pe termen lung. Nu sunt nicidecum niște anarhici care vor să ne întoarcem în comuna primitivă. Doar că unele strategii antropo-ecologice, precum lanțul scurt, aprovizionarea de proximitate etc., ne pot ajuta să trăim mai bine împreună, țărani și orășeni; și, mai ales, Pământul pe care-l sharuim cu toții.
G4Food.ro: De ce producătorii încă sunt sceptici în ceea ce privește asocierile? E aceasta o formă, poate chiar singura, de supraviețuire în prezent?
Florin Dumitrescu: Nu știu să vorbesc despre asocieri la nivelul terenurilor sau al mijloacelor de producție. E posibil să existe o difidență, o fereală a producătorilor – nu atât între ei, cât față de legi și cadre instituționale. Oamenii ăștia încă nu s-au trezit din pumnii pe care îi tot încasează de la stat de la Cuza încoace. Dar la nivel de desfacere-transport-comercializare, există huburi și coopuri pe care le-am semnalat mai devreme. Există forme de cooperare în cadrul cărora funcționează diviziunea muncii: fermierul dă cu sapa, transportatorul merge cu duba, iar vânzătorul vinde la tarabă. Am întâlnit cazuri de astfel de huburi cooperatiste care angajează vânzători de la oraș. Rezum în mod polemic și spun: dacă le reproșezi țăranilor că nu se asociază, nu te mai plânge când îți toarnă fructe din tas vreo tânără cu manicura perfectă: cel mai probabil este angajata unui coop.