Odată cu apariția Tesla și cu ascensiunea Chinei pe scena auto, Europa se află în fața unor provocări majore. Cu toate acestea, suntem oare pe deplin conștienți de mizele existente? Sectorul auto reprezintă 8% din PIB-ul Uniunii, 30% din cheltuielile sale pentru cercetare și dezvoltare și 13 milioane de locuri de muncă: îndepărtați industria auto și Europa va avea o balanță comercială în deficit structural!
Astăzi, sectorul auto se confruntă cu cea mai profundă schimbare din ultimii 150 de ani. Urgența de a reduce impactul asupra mediului, sfârșitul motoarelor cu ardere internă în 2035, cerințe în mod justificat tot mai ridicate în ceea ce privește siguranța și securitatea cibernetică a mașinilor noastre, care au ca rezultat producția de vehicule tot mai grele și mai scumpe. Toate aceste presiuni se acumulează și reglementările se adună… cu rezultate contrare obiectivelor : în 20 de ani, mașina europeană medie a devenit cu 60% mai grea și cu 50% mai scumpă, în timp ce numărul locurilor de muncă în rândul producătorilor a scăzut cu până la 40% în unele țări. Îmi veți spune: cu siguranță este mai bine pentru mediu. Din păcate, o mașină mai scumpă este și o mașină care se cumpără mai puțin, cu prețul de a menține în circulație o mașină veche poluantă. Rezultatul: vârsta medie a parcului auto a crescut de la 7 la 12 ani!
Timp de 150 de ani, producătorii au practicat un sport exigent dar ale cărui reguli, stabilite de motorul cu ardere internă, erau bine stăpânite. Acum se pune problema excelenței în mai multe discipline foarte diferite: electric, software, servicii de mobilitate, economie circulară… pe lângă sportul tradițional. Și toate aceste discipline trebuie stăpânite pe un teren de joc foarte alunecos. Tehnologii, prețuri la materii prime, reglementări: totul se mișcă cu viteză vertiginoasă!
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
Iar noua geografie globală zguduie certitudinile europene. Motorul cu ardere internă a funcționat timp de un secol ca o barieră de protecție pentru noi, europenii. Acum chinezii sunt cei care controlează 75% din producția globală de baterii! Și în timp ce Statele Unite își stimulează industria, în timp ce chinezii o organizează prin planificare, aici, în Europa, reglementăm, fără o viziune holistică.
Trasarea viitorului nostru ca producători europeni de automobile este, desigur, în primul rând o chestiune de inovare antreprenorială. Cu toate acestea, astăzi sunt convins că Europa auto nu își va putea atinge întregul potențial în absența unei reacții colective și a unei autorități publice capabile să îi mobilizeze pe europeni.
După o viață profesională dedicată industriei de automobile, mi se pare că întrebarea care se află în fața noastră este una foarte simplă: are Europa voința de a se înarma în sfârșit cu o politică industrială reală pentru sectorul nostru, cu o ambiție globală și nu doar cu o mulțime de termene? și de amenzi? Consider că aceasta ar trebui să fie prioritatea noastră principală. Împotriva proliferării anarhice a dictaturilor diferitelor autorități, să înființăm și un ghișeu unic pentru reglementări privind mobilitatea și automobilul! La fel precum chinezii, să stabilim un cadru stabil de reguli și de standardizare în toată Europa. Să stabilim condițiile pentru apariția proiectelor structurante și a campionilor europeni în tehnologii cheie. Europa a știut să facă asta în trecut: vorbim de Airbus.
Nu în ultimul rând, să coordonăm eforturile multiplelor sectoare implicate în schimbarea în curs, deoarece provocări precum tranziția energetică sau revoluția digitală afectează mai multe domenii pe orizontală. Sectorul minier, chimic, energie, industriile prelucrătoare, infrastructura, autoritățile naționale și locale trebuie să joace același rol, orchestrate pe întregul lanț valoric, din amonte până în aval.
Să ne uităm și la ceea ce fac concurenții noștri și să ne adaptăm continuu! În fața Chinei și a Statelor Unite, Europa trebuie să inventeze un model hibrid, între inițiativa privată și intervenția publică, mai întâi pentru a ne întări, apoi pentru a trece din nou la ofensivă în lume, întotdeauna în condiții de avantaj reciproc.
Cum ne putem îndoi de angajamentul producătorilor europeni față de decarbonizare? Ei investesc 250 de miliarde de euro în electrificare! Pur și simplu cred că producătorii auto au un cuvânt de spus în ceea ce privește modul în care trebuie atins acest obiectiv: adoptarea principiului neutralității tehnologice, acțiunea Comisiei și a celor mai mari 200 de orașe europene pentru armonizarea abordărilor privind mobilitatea, crearea de zone verzi de dezvoltare economică pentru a genera apariția de clustere, o politică de dezvoltare a mașinilor electrice compacte și accesibile care să ducă la crearea de mașini accesibile tuturor și cu impact redus în orașe și asupra mediului.
Lăsați autoritățile publice să identifice 10 lanțuri valorice strategice care nu pot fi tratate decât în echipă, cum este propulsia cu hidrogen sau software-ul! Ar fi suficient ca autoritățile publice să lanseze inițiative transversale, la scara întregului continent, forțând toate sectoarele implicate să se coordoneze pentru a pune în funcțiune mașina și pentru a aduce Europa la nivelul pe care îl merităm.
Adaug aceste propuneri la dezbatere pentru că aceste provocări se ridică în fața tuturor: politicieni, constructori, părți interesate, cetățeni. Pentru a aduce un răspuns comun, să nu mai vedem industria de automobile ca fiind problema și atunci ea va face parte din soluție!
Acest editorial a mai apărut prima dată în ziarul francez Les Echos.
Luca de Meo este Președinte al Asociației Constructorilor Europeni de Automobile (ACEA) și CEO al Grupului Renault, care deține și marca Dacia.
Opiniile exprimate în această rubrică nu reprezintă neapărat poziția redacției.