Există politicieni care pentru o gură de popularitate sunt gata să arunce în aer orice doar ca numele lor să fie pe buzele tuturor. Să fie de vină populismul, prostia sau incapacitatea de a vedea urmările cererilor lor? Mai mult, de ce să se gândească la urmări când sună atât de bine pentru toată lumea ideea de „creștere a salariului minim”? Și totuși, ca angajat, cine nu își dorește asta? Printr-o relație de cauză efect se produce următorul fenomen: cel care propune soluția de salvare – creșterea pragului minim salarial – este persoana care trebuie votată pentru a duce la îndeplinire această viziune.
E totuși atât de simplu? Dacă ar fi, oricine ar lua această măsură.
Trebuie să înțelegem câteva noțiuni simple, de bază în economie. În orice economie salariul trebuie să fie corelat cu productivitatea, iar o creștere forțată din pix, din dorința unor politicieni de a ieși în evidență, nu face decât să lovească în cei pe care pretinde că vrea să îi ajute. Știu, nu sună tocmai logic la prima vedere, dar explicația vine din cifre.
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
Încep cu relația dintre salariu și productivitate. Conceptul de bază în orice firmă, companie, întreprindere este că angajații trebuie să producă mai mult decât suma cu care sunt plătiți. Dacă cineva culege într-o zi mere care pot fi vândute cu 100 RON, acel om pe zi, va trebui să primească mai puțin de 100 RON, căci trebuie să primească bani și proprietarul, și cel care le transportă, și cel care le vinde. Același principiu se aplică peste tot. Când se măresc salariile? Când nu se mai găsesc oameni care să facă muncă respectivă, când firma nu mai are pe cine angaja, așa că începe să le dea beneficii: tichete de masă, transport gratuit, abonamente la săli de sport, etc, sau măriri de salariu cu condiția să rămână și ei cu profit. Dacă angajatorul iese pe minus în afacerea sa în mod evident ar avea două variante: fie renunță la firmă cu totul, fie mută producția în altă țară unde forța de muncă este mai ieftină sau există condiții mai bune și mai avantajoase pentru firme.
Ce se întâmplă când marja de profit este mică, iar firmei îi rămân puțini bani/profit pe angajat și totuși este nevoită să crească salariile? De multe ori asta înseamnă restructurare și concedierea unei părți din personal. Prin urmare, în loc să ia mai mulți bani prin creșterea salariului, unii angajați vor intra în șomaj și își vor pierde locul de muncă. Nu este un adevăr comod de acceptat, dar trend-ul se vede deja în piață. Explic mai jos.
Creșterea forțată a salariului minim – presiune pe companii și, în final, mai mulți oameni în șomaj
Iată un exemplu care deja începe să fie implementat în România. Mulți l-ați observat poate la fața locului. Managerii de magazine caută în mod constant să își optimizeze cheltuielile și caută alternative la salariați – acele self checkout machine, aparatul unde ne scanăm singuri cumpărăturile. Pentru noi, clienții, asta înseamnă să facem munca casierilor și să petrecem mai mult timp în magazin.
Conform unor site-uri un astfel de aparat costă în jur de 15.000-17.000 RON, iar în ofertele primite s-a menționat un preț între 3.000 și 5.000 EUR în funcție de dotări. Întrebarea care se pune: sistem de self checkout sau personal angajat? Să presupunem că la un hipermarket sunt casieri care sunt plătiți cu un salariul net de 2000 RON plus câteva avantaje (avantajele salariale sunt impozitate mai puțin). Pentru cât primește X în mână, firma va plăti în total 3.409 RON. 1.409 RON se duc pe taxe la stat, asigurări și pensii. Dincolo de asta, este în natura umană, firesc, să nu poți munci întruna. Concediile sunt necesare. Problemele apar fără să ți le dorești și uneori este nevoie să îți iei liber pentru că s-a îmbolnăvit copilul, ai un deces în familie, te căsătorești etc.
În noile abordări de business la care se adaugă presiunea pe buget ce va alege compania? Ei bine, să cumpere două aparate de self checkout cu banii cu care ar plăti un angajat cu 2.000 RON într-un an. În timp, văzând cum funcționează lucrurile va suplimenta numărul de aparate și va renunța la a recruta oameni pentru acest post. Ce se întâmplă în piață? Scad locurile de muncă pe acest segment și, în efect de domino, se creează unele noi, ce-i drept mai puține, dar mai bine plătite, pentru cei care întrețin, fac mentenanță sau proiectează aceste mașinării.
Ca dovadă, tot mai multe magazine înlocuiesc clasicul casier cu aparatul de scanat. Deci, ce efect are creșterea forțată a salariului minim? Patronii și managementul unei companii își fac calcule și găsesc soluția cea mai rentabilă. De multe ori, asta înseamnă înlocuirea oamenilor cu mașini, concedieri, drame și familii care nu se mai descurcă financiar.
Chiar e un pas înainte? Mă tem că nu, dar pe de altă parte oamenii nu trebuie exploatați. Un pas înainte ar fi educația, ca acei oameni să poată face munci mai bine plătite, dar aici vorbim deja despre o strategie de învățământ corelată în permanență cu evoluția societății și nevoile din piață. De pildă, ar trebui să ne întrebăm cât de actualizată este programa școlară. Ce formăm în școli? Studiile arată că pentru 2025 cele mai importante aptitudini care vor fi căutate pe piața muncii sunt gândirea analitică și inovativă, învățarea activă și continuă, abilitatea de a rezolva probleme complexe, gândirea critică, creativitatea, originalitatea și puterea de a lua inițiativa. Ce facem cu cei necalificați?
Altă soluție ar fi atragerea investițiilor, sau creșterea locurilor de muncă, două „planuri de țară” care sunt greu de implementat când ochii îți cad pe buzunarul propriu, nu pe interesul național. Și nu în ultimul rând, Consiliul Concurenței să-și facă treaba și să nu permită înțelegerile între companii pentru a ține în mod artificial salariile la un nivel scăzut.
Surse:
https://www.zf.ro/companii/lidl-a-instalat-case-self-checkout-in-30-de-magazine-si-vrea-sa-20040077
Manuela Petrescu, PhD, este cadru didactic la Universitatea Babeș-Bolyai (UBB), la Facultatea de Matematică și Informatică, este analist programator, cu experiență de peste 15 ani în multinaționale, și este președinte USR PLUS Cluj-Napoca și membru al Asociației Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE).