Japonia a prezentat public prototipul de tun electromagnetic (railgun) instalat pe nava-test JS Asuka a Forțelor Maritime de Autoapărare (JMSDF), transmite The War Zone. Dezvoltat de Agenția pentru Achiziții, Tehnologie și Logistică (ATLA) a Ministerului Apărării, proiectul vizează dotarea viitoarelor nave de război japoneze și potențiale aplicații terestre. Aceasta vine în contrast cu decizia Marinei SUA de a opri dezvoltarea propriului program de tunuri electromagnetice la începutul anilor 2020, după ce s-a confruntat cu dificultăți tehnice.
O imagine cu tunul instalat pe JS Asuka a fost dată publicității de JMSDF cu ocazia vizitei Viceamiralului Omachi Katsushi pe navă, pe 9 aprilie. Nava, pusă în funcțiune în 1995, este o platformă dedicată testării de noi sisteme navale. În 2023, ATLA a efectuat cu succes teste de tragere pe mare cu un prototip, despre care a afirmat că au fost o premieră mondială.
Designul actual al tunului de pe JS Asuka este în linie cu prototipurile anterioare. ATLA a demonstrat anterior capacitatea de a trage proiectile cu o viteză de aproximativ 2.230 m/s (Mach 6.5) folosind o energie de 5 megajouli. Obiectivele de testare includ atingerea unei viteze de minim 2.000 m/s și o durată de viață a țevii de 120 de lovituri, alături de reducerea cerințelor de energie la bord.
Tunurile electromagnetice prezintă provocări semnificative, precum necesarul mare de energie, sistemele de răcire complexe și uzura rapidă a țevii din cauza vitezelor extreme. Dimensiunea fizică impunătoare a componentelor, precum bateriile de stocare a energiei și sistemele de răcire, reprezintă, de asemenea, un obstacol major în integrarea pe navele operaționale.
Un railgun este un lansator de proiectile care utilizează forța electromagnetică în locul explozibililor pentru a propulsa un proiectil conductiv la viteze extrem de mari. Un curent electric mare creează un câmp magnetic, accelerând proiectilul cu o forță imensă.
Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:
- articolul continuă mai jos -

Japonia are în vedere integrarea tunurilor electromagnetice pe viitoarele distrugătoare din clasa 13DDX, așteptate să intre în serviciu în anii 2030. ATLA a prezentat și concepte pentru utilizarea tunurilor pe distrugătoare din clasa Maya și în configurații terestre mobile.
Un tun electromagnetic practic ar oferi capabilități flexibile pentru angajarea rapidă a țintelor aeriene, terestre și navale la distanțe considerabile, fiind considerat util inclusiv împotriva amenințărilor hipersonice. Proiectilele, de dimensiuni și costuri mai reduse comparativ cu rachetele, ar oferi avantaje în ceea ce privește capacitatea de muniție și costul per lovitură.
Pe lângă colaborarea cu SUA (bazată pe munca lor anterioară), Japonia a semnat în 2024 un acord de cooperare în domeniul tunurilor electromagnetice cu Franța și Germania. Alte țări, precum China și Turcia, își dezvoltă de asemenea propriile programe de tunuri electromagnetice.
Dezvoltarea acestui sistem reflectă eforturile Japoniei de a-și moderniza capabilitățile de apărare în contextul provocărilor de securitate regionale și globale crescânde, în special din partea Coreei de Nord, Chinei și Rusiei.
Tunurile electromagnetice apar în multe universuri SF, dintre care amintim „The Expanse”, „Warhammer 40,000” sau „Stargate”.