Bluza tradițională românească, sau „ie”, a devenit un simbol controversat în România, fiind adoptată de politicienii naționaliști și respinsă de mulți liberali. Personalități de extremă dreapta, precum Diana Șoșoacă și George Simion, au integrat bluza în imaginea lor politică, considerând-o un simbol al devotamentului național. Cu toate acestea, pentru liberali precum Alina Dumitriu, această apropriere a transformat bluza într-o „armă ideologică”, transformând un element cultural, odată universal, într-un „simbol naționalist al excluziunii”, transmite The New York Times.
Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:
- articolul continuă mai jos -
În timp ce unii progresiști au abandonat „ia”, alții rezistă, argumentând că un boicot ar însemna renunțarea la o parte vitală a culturii românești în favoarea extremiștilor politici.
Daniel Stanciu, care vinde bluze tradiționale autentice, subliniază că această piesă vestimentară „aparține tuturor, nu doar lor”, în ciuda presupunerilor privind orientarea sa politică din cauza meseriei sale. Chiar și cei care nu sunt atrași de vestimentația tradițională, precum Raluca Mihăilescu, studentă la psihologie, sunt nemulțumiți de faptul că naționaliștii „iau ceva care face parte din cultura tuturor românilor”.
Aproprierea culturală și autenticitatea iei
Dincolo de aproprierea politică, există îngrijorări cu privire la aproprierea culturală de către casele de modă străine. Andreea Diana Tănăsescu, care administrează o pagină de Facebook dedicată „bluzei românești”, face diferența între artiști precum Yves Saint-Laurent, care a recunoscut meritul României, și companii precum Louis Vuitton și Shein, acuzate că au copiat modele fără a menționa sursa.
Tănăsescu consideră bluza un „certificat de naștere”, care identifică regiunea și moștenirea purtătoarei.
Experți precum etnologul Doina Isfănoni, care a jucat un rol important în declararea bluzei ca parte a identității culturale românești și moldovenești de către UNESCO, resping utilizarea de către politicieni a imitațiilor ieftine, fabricate la mașină, ca „parodie a tradiției”. „Ia” brodată manual este în mod inerent elitistă datorită costului ridicat, ceea ce face dificilă concurența cu versiunile produse în serie pentru meșteșugarii tradiționali.
Cu toate acestea, inițiative precum cursurile de broderie ale Nicoletei Uța vizează conservarea acestui meșteșug valoros, promovând legătura cu tradițiile autentice, mai degrabă decât cu cele fabricate politic.