Noua lege privind plata fondurilor de pensii din Pilonul 2 nu este doar o reglementare tehnică, ci un text care creează o falie clară între două categorii de beneficiari – și, implicit, între două viziuni politice, este de părere Gabriel Grădinescu, fost vicepreședinte ASF.
Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:
- articolul continuă mai jos -
Pe de o parte, avem o proporție covârșitoare dintre participanți, cei care se încadrează în plafonul pentru retragerea integrală a sumelor acumulate. În mare parte, sunt persoane cu venituri medii sau mici, care văd în această lege o confirmare a așteptărilor lor: banii strânși vor ajunge rapid și integral în contul lor. Din perspectivă politică, acest grup se regăsește mai ușor în zona stângii, unde statul este perceput ca un garant al accesului direct și rapid la resurse.
Pe de altă parte, rămâne o minoritate semnificativă – persoane cu venituri mai mari, cu contribuții consistente și constante, active în sectoare cu productivitate ridicată și cu o cultură financiară dezvoltată. Pentru aceștia, legea impune plăți eșalonate, indiferent de preferință. Din punct de vedere politic, acest grup se apropie de valorile dreptei economice: libertatea de a dispune de propriile resurse, protejarea dreptului de proprietate și limitarea intervenției statului.
Această împărțire creează un clivaj vizibil: stânga susține măsura ca una de protecție și echitate socială, în timp ce dreapta o consideră o ingerință în drepturile patrimoniale ale cetățeanului. Disputa nu se mai reduce la calcule actuariale, ci devine un test ideologic despre cât control trebuie să aibă statul asupra banilor privați.
Exemple internaționale confirmă această polarizare. În Olanda și Danemarca, plățile sunt strict eșalonate, reflectând o cultură a protecției uniforme. În Australia sau Noua Zeelandă, beneficiarul decide liber, chiar cu asumarea riscului de a epuiza rapid fondurile. Fiecare model reflectă filosofia politică dominantă și gradul de încredere în capacitatea individului de a lua decizii financiare.
În România, efectul politic al acestei legi ar putea depăși efectul economic. Ea riscă să adâncească polarizarea între două segmente de electorat, fiecare cu propriile repere ideologice și cu partidele lor de referință. Pilonul 2 devine, astfel, mai mult decât un mecanism de economisire: un simbol al confruntării dintre două viziuni opuse despre rolul statului și libertatea economică.
Citește și: