Revoltele din Kazahstan, membră a OPEC+, au determinat creșterea prețurilor la petrol, dar piața uraniului pare pentru moment ferită de probleme majore, chiar dacă țara este al doilea producător mondial, scrie agenția AFP, citată de publicația boursorama.com.
“Revoltele reprezintă evident un risc pentru aprovizionarea pieței mondiale” de țiței, afirmă Bjarne Schieldrop, analist la Seb.
Într-o săptămână, cursul petrolului a crescut cu circa 5% iar vineri barilul Brent a depășit pragul de 83 de dolari, “cel mai înalt nivel după scăderea prețurilor declanșată de apariția variantei Omicron la sfârșitul lui noiembrie”, arată Carsten Fritsch, analist la Commerzbank.
“Tulburările din Kazahstan au un efect de creștere pe termen scurt”, spune și Neil Wilson, analist la Markets.com.
Kazahstanul este al doilea producător dintre țările partenere ale OPEC în cadrul OPEC+, după Rusia. Aurul negru reprezenta 21% din produsul intern brut kazah în 2020, potrivit Băncii Mondiale.
Dar pentru numeroși analiști nimic nu indică faptul că producția de petrol kazah a fost afectată semnificativ.
De altfel, la sfârșitul ședinței de vineri, cotația petrolului s-a repliat ușor, barilul Brent cedând 0,28% la 81,76 dolari la WTI 0,54% la 79,03 dolari.
Kazahstanul, a noua cea mai mare țară din lume, are rezerve bogate de magneziu, fier, crom și cărbune.
Țara dispune de asemenea de a doua cea mai importantă resursă mondială de uraniu identificată. Kazahstan generează 40% din producția mondială, potrivit datelor CRU Consulting.
Toktar Turbay, analist la CRU Consulting, afirmă că actuala criză este mai degrabă “susceptibilă să creeze un inconfort minor”, în condițiile în care China a acumulat suficient uraniu pentru a-și acoperi nevoile în caz de perturbări pe termen scurt.
“Minele de uraniu sunt amplasate în regiunile izolate din Turkestan, în mare parte neatinse de revoltele în curs în țară”, explicat el.
Peste jumătate din exporturile de uraniu kazah sunt destinate Chinei. Expertul avertizează însă că „ar putea exista obstacole logistice la livrările de produse la granițe, în condițiile în care rutele principale trec prin regiunea Almaty”, unde au loc principalele confruntări.