România, în marș forțat spre economia controlată, moartea liberalismului / Mari instituții de echilibru și control anihilate în democrația militarizată / Cum arată un stat eșuat (II)

G4Media mai 5, 2022 4 comentarii
nicolae ciuca, klaus iohannis

Intervenția abruptă a statului în economie a început cu controlul prețurilor la energie, după ce piața tocmai fusese liberalizată într-un context cât de poate de nepotrivit. Justificată sau nu, măsura a prefigurat de fapt un mod de acțiune al noului guvern militarizat.

Au fost demonizate marile companii din energie, făcute răspunzătoare pentru majorarea facturilor, scandal care a culminat cu începerea unor dosare penale ”in rem”.

În paralel, coaliția PSD-PNL-UDMR, creată de președintele Klaus Iohannis, a eliminat rapid aproape toți profesioniștii independenți din conducerea companiilor de stat. La conducerea firmelor au ajuns clienții de partid, amantele, executanții umili.

Statul a urmărit astfel reluarea controlului total asupra resurselor acestor companii, drenarea lor lichidități. În final, toate duc la distorsionarea piețelor, vulnerabilizarea acestor companii și, în final, cu scăderea gradului de liberalism.

În treacăt fie spus, decontarea sumelor pe care statul român le are de achitat  companiilor din energie pentru plafonarea preturilor întârzie nepermis de mult: s-au plătit abia 30% din sume. Altfel spus, companiile din energie au creditat din banii lor Guvernul pentru a face protecție socială, bani pe care nu i-au recuperat integral nici azi.

Iar Guvernul întinde un deget acuzator către oricine apare pe radar: Alții sunt mereu de vină pentru scumpiri și inflație, niciodata puterea.

Asistăm de câteva luni la o acțiune propagandistică de mare amploare. Statul plantează în capul cetățenilor, cu ajutorul televiziunilor transformate în prestatori de servicii guvernamentale, ideea că este nevoie de intervenția guvernului pentru a controla prețurile, mărite artificial de ”speculanți”.

Nu există în prezent o bază legală pentru a combate ”specula”, un concept din vremea economiei centralizate și a ”mercurialului”, adică a prețurilor fixate de statul comunist, însă Guvernul pregătește un pachet de legi în acest sens, unice în Europa.

Executivul a dezbătut în ședința de săptămâna trecută un proiect de OUG care prevede sancțiuni enorme, de 1% din cifra de afaceri, pentru presupușii speculanți. Cum e definită specula? ”Practicarea unor prețuri nejustificat de mari”. E de la sine înțeles că Statul va stabili prețul corect, nu piețele. Exact așa era în comunism.

Analiștii consultați de Economedia.ro au explicat că sunt măsuri populistă, care neagă esența economiei de piață, adică jocul cererii și al ofertei. Prețurile mai mari sau mai mici sunt dictate de piață. Orice intervenție a statului asupra prețurior genereză distorsiuni majore.

Statul s-a năpustit într-o primă fază pe vânzătorii de carburanți, acuzați că măresc artificial prețul la benzină și motorină, deși prețurile la carburanți au crescut peste tot în lume.

Același stat s-a războit apoi, în frunte cu premierul Ciucă și fiscul, cu ”speculanții” din piețe, acuzați că vând la suprapret orice, de la carne de miel la roșii. Încă o luptă tovărășească cu fenomene absolut firești în capitalism: orice produs este scump sau foarte scump la început de sezon, când cererea depășește cu mult oferta.

Cu suportul generos al televiziunilor de știri, guvernul militarizat găsește în acest fel un țap ispășitor pentru inflație (speculantul), se derobează de răspundere și, mai ales, pregătește terenul pentru extinderea controlului statului în economie, de la prețurile din piață la comerțul cu carburanți.

Precedentul periculos odată deschis, controlul în economie se poate extinde ulterior în alte domenii de activitate, de pildă la prețurile produselor alimentare de bază sau la servicii.

Așa cum am ajuns să avem azi o presă și o justiție controlate, nu se putea ca tocmai economia să rămână liberă. În democrația militarizată, cuvântul cheie și în economie este, așadar, controlul.

Relevantă în acest sens este intenția guvernului de a capitaliza Casa de Comerț Unirea cu 100 de milioane de euro în acest an. Casa de Comerț, o invenție din epoca naționalismului economic promovat de regimul Dragnea, va avea rolul de a prelua marfa de la miile de mici producători de legume și fructe și de a o duce în magazine.

Este încă un exemplu grăitor că statul își dorește să joace un rol tot mai puternic în economie. Și la Casa de Comerț Unirea a fost numit un personaj cel puțin discutabil: Mason, fost manager în firme de logistică în agricultură.

În momente de criză majoră, cum a fost pandemia de pildă sau efectele războiului din Ucraina, intervenția punctuală a statului în economie, pentru a ajuta diverse sectoare economice, este inevitabilă și salutară.

Numai că acum nu vorbim de măsuri de sprijin acordate în mod justificat și sectorial, așa cum se întâmplă peste tot în UE, ci de depășirea rolului pe care statul îl joacă într-o economie de piață funcțională. Accentul nu cade pe stimularea și sprijinul piețelor, ci pe sancțiune și control.

Totuși, Guvernul nu poate fugi de realitatea economică și nu poate da la nesfârșit vina pe ”speculanți” sau pe ”companiile lacome”. Inflația, creșterea prețurilor la energie, la alimente și alte bunuri se manifestă pest tot în lume.

Potrivit datelor Eurostat, preţurile produselor care ies pe porţile fabricilor au înregistrat, în luna martie 2022 comparativ cu luna martie 2021, o creştere de 36,5% în Uniunea Europeană. Cele mai mari creşteri au fost înregistrate în Irlanda (106,1%) şi România (67,6%).

Gonirea companiei americane ExxonMobil din Marea Neagră și înlocuirea cu Romgaz este cel mai puternic simbol al acestei noi politici anti-liberale a guvernului. Prezența ExxonMobil în Marea Neagră avea două avantaje majore pentru România: cel al experienței în exploatare la mare adâncime (pe care nu o au nici Romgaz, nici Petrom) și cel geostrategic în contextul transformării Mării Negre în câmp de bătălie.

Or, guvernul nu a mișcat un deget pentru a determina Exxon să rămână în România. Mai mult, a înlocuit Exxon cu Romgaz, un monument de ineficiență, companie de stat incapabilă să termine o  centrală de secol XX.

Miza acestei eliminări a corporației americane ExxonMobil din România e mufarea statului la business-ul enorm din Marea Neagră: contracte cu furnizori, licitații cu dedicație, rubedenii plasate prin toate funcțiile posibile. Toate aceste mize mici s-au dovedit în final mai puternice decât miza strategică de a avea o mare corporație americană în cel mai sensibil loc din România.

Toate aceste derapaje de la principiile liberalismului economic le comite un Guvern condus, culmea, de un premier liberal, dar fără nici o pregătire economică și cu o slabă înțelegere a mecanismelor pieței.

Abdicarea de la principiile sănătoase ale liberalismului se vede deja în creșterea rapidă a deficitului bugetar. Populismul are costuri, managamentul economic făcut de neprofesioniști are costuri. Iar guvernul acoperă aceste costuri cu împrumuturi, fără să-i pese în mod real de ceea ce lasă în urmă. Ca o mică paranteză, fix acesta este motivul pentru care România amână aderarea la zona euro, un club cu reguli în care dezmățul economic este ceva mai greu de pus practică.

Un guvern cu adevărat liberal ar opri această cascadă de împrumuturi la dobânzi exorbitante și ar diminua cheltuielile, așa cum face orice familie normală. Guvernul PSD-PNL-UDMR are însă o altă preocupare: cum să crească mai mult cheltuielile statului, cum să acomodeze mai mulți atârnători de partid, cum să simuleze grija față nivelul de trai al românilor.

Ce vedem azi este, dacă vreți, proiecția statului paternalist de dinainte de 89, care pretinde că se îngrijește de toate, însă în umbra propagandei guvernamentale înflorește și se legalizează corupția, fară ca excesele puterii să mai poată fi corectate. Vom vedea mai jos de ce.

În această democrație de tip sud-american, cu militari și populiști la guvernare peste un popor slab educat și prostit cu multă propagandă, politicienii doresc să aiba acces facil la resurse și să nu dea socoteală nimănui pentru modul în care cheltuiesc banul public.

Semnificativă este o inițiativă legislativă depusă de mai mulți parlamenari de la PNL și PSD care relaxează regulile licitațiilor, astfel încât achizițiile publice de bunuri sau servicii să se poată face direct dacă valoarea achiziției este mai mică de 500.000 de lei ( în prezent pragul este 135.000 de lei).

Între timp PSD a dat declarativ înapoi, dar PNL a anunțat că merge înainte cu proiectul de lege considerat ”absolut necesar”.

Relaxarea regulilor licitației mege mână în mână cu anihilarea insituțiilor de verificare și control. Așa cum spuneam, PSD și PNL au foarte mulți bani de cheltuit în următorii ani: 29 de miliarde de euro din PNRR, 50 de miliarde bugetul multianual de la UE la care adăugați bugetul național și 65 de miliarde de RON din Anghel Saligni.

În fața acestui tort apetisant, merită să faci orice ca Guvern pentru a obține liniștea socială, pentru a slăbi vigilența instituțiilor din justiție și a presei, pentru a tăia felii cât mai mari pentru clientela de partid.

În primul episod despre ”Cum arată un stat eșuat” am prezentat în detaliu cine exercită puterea în România, cum a fost populat statul român la vârf cu personaje mediocre, cu impostori sau oameni nepotriviți, vulnerabili și manevrabili.

Rezultatul acestui proces intensiv de contraselecție este anihilarea mecanismelor de control și echilibru, esențiale într-o democrație. Fără ele, riscă să se dezechilibreze grav iar resursele să fie direcționate către clientela de partid prin mecanisme corupte.

Când instituții mari, precum Parlamentul, Justiția și Presa, sunt puse sub control total, puterea se va simți liberă să comită orice abuz fără teama că va dea cuiva socoteală.

Dacă nici celelalte instituții de verificare și control nu mai reglează piața (Curtea de Conturi, ANRE în energie, CNA în mass media, ANCOM în telecomunicații), dacă și Curtea Constituțională, adică Dumnezeul tuturor legilor, intră sub control absolut cu ajutorul pionilor puterii trimiși acolo, atunci dezechilibrele sunt majore și grave, pe termen lung.

La capătul acestui proces de fragilizare democratică nu poate rezulta nimic bun.

Trebuie ținut cont apoi că guvernul poate întinde coarda din cauza contextului generat de războiul din Ucraina.

Pe de-o parte, publicul este distras de la problemele interne, televiziunile și-au evacuat din emisiunile de dezbateri aproape orice subiect intern acordând spații largi invaziei rusești. Pe de altă parte, guvernul însuși beneficiază de mai multă înețelegere din partea unui public speriat de războiul de la granița României și care acceptă mai ușor eventualele derapaje anti-democratice.

Pe acest fond și cu noua Curte Constituțională intrată în pâine, este de așteptat ca în Parlament să fie dezbătut pachetul de legi privind securitatea națională. Și-atunci, cu noii oameni agreați de sistem în CCR, odată cu plecarea acelor judecători ca Daniel Morar care au tăiat constant din atribuțiile serviciilor secrete, este de așteptat ca noua legislație privind securitatea să le restaureze o parte din puterea pierdută.

O putere care deseori se extinde inclusiv în economie, având în cele din urmă același rezultat: distorsiunea piețelor, distrugerea competiției, descurajarea investitorilor. Pe scurt, moartea liberalismului.

Citește și

Cum arată un stat eșuat: Cine exercită puterea în România lucrului prost făcut (I)

Sursa Foto: Inquam Photos/ Autor: Ovidiu Dumitru Matiu

Comentarii

  1. E de iesit in Strada. Prea bataie de joc pe Fata. CCR, ANAF, ultimele victime. Tehnica ‘lac-put’, ca erau corupte oricum. Acum doar au amanat sansa tarii sa devina N O R M A L A, cum ar zice robotul Tradator.

  2. Nu stat esuat ci stat uzurpat de mafioti si corupti. Distrug, fura, spala banii si dispar ca golanii….In comunism exportam totul, acum importam totul.

  3. De fapt, tinand cont ca un Parlamentar are dreptul sa aiba cate mandate il taie capul(ignoram pensia), un Primar la fel, corect ar fi si un Presedinte, daca asta si-ar dori poporul …

    (Ori suntem Democratie, ori nu mai suntem)

    Chiar mai mult, daca Iohannis avea aceasta oportunitate si nu s-ar fi visat copilasul care se joaca cu soldateii de plumb, pe viu, la NATO, poate ca ar fi tras intr-adevar pt. o tara mai buna si n-ar fi tradat-o cumplit.

    Asa e cand lumea habar n-are ce-i de fapt aia ‘Democratie’.

    (nu exista argumente pt. care un primar/parlamentar are dreptul mentionat mai sus dar un presedinte nu, e fix acelasi principiu, ori valid, ori invalid)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.