Arhiva personala
În data de 20 iunie, vorbind la sesiunea de închidere a Forumului Economic de la Sankt Petersburg, președintele Putin a dorit să reafirme că economia țării sale este stabilă și nu suficient afectată de războiul început în Ucraina.
Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:
- articolul continuă mai jos -
Declarațiile lui Putin sunt contrazise de datele macroeconomice, cum ar fi spre exemplu inflația anuală de 9,59% în ciuda estimărilor de 4 procente sau creșterea ratei dobânzilor la 20%.
Deși nu se află într-un colaps total, economia rusească este pe marginea unei recesiuni, Putin fiind contrazis și de ministrului Economiei, Maxim Reshetnikov, care a avertizat că ritmul de creștere economică a scăzut semnificativ, situându-se în primele luni ale anului la doar 1,4–1,5%, iar mediul de afaceri este dominat de incertitudine și lipsă de încredere.
Astfel, economia Rusiei se confruntă cu presiuni majore generate de costurile tot mai ridicate ale războiului din Ucraina, inflația persistentă și izolarea internațională.
Un factor esențial care menține încă economia pe linia de plutire este sectorul energetic. Veniturile obținute din vânzarea petrolului și gazului – în special către țări precum China și India – asigură aproximativ 30–40% din bugetul de stat. Totuși, aceste venituri sunt în scădere, iar piața globală a energiei rămâne volatilă. În paralel, cheltuielile militare au crescut exponențial, consumând peste 20% din PIB și afectând grav fondurile publice. Rezervele lichide ale statului și Fondul Național de Avuție au fost deja diminuate considerabil, iar posibilitățile de finanțare externă sunt limitate din cauza sancțiunilor occidentale.
Acest mediu macroeconomic rigid frânează investițiile și consumul intern, contribuind la stagnare economică. Deși președintele Vladimir Putin a susținut public că economia nu va intra în recesiune, analiștii internaționali și chiar oficiali din guvernul său semnalează contrariul.
Pe termen scurt, Rusia reușește să mențină aparența de stabilitate printr-o formă de “keynesianism militar” – cheltuieli de război care stimulează anumite sectoare – însă în lipsa unor reforme profunde și a reluării investițiilor externe, această strategie nu este sustenabilă. Dacă prețurile la petrol vor scădea semnificativ sau dacă vor fi impuse sancțiuni comerciale suplimentare (cum ar fi tarife punitive asupra țărilor care cumpără petrol rusesc), economia ar putea suferi un colaps parțial sau total până la sfârșitul anului 2025 sau în 2026.
Fără redresare în sectorul energetic, reducerea cheltuielilor militare și reintegrare economică internațională, prăbușirea parțială a sistemului economic devine din ce în ce mai probabilă, motiv pentru care Moscova încearcă găsirea unor noi oportunități în cadrul BRICS.
China și India au devenit principalii cumpărători de petrol rusesc, profitând de prețurile reduse și de discounturile oferite în contextul sancțiunilor internaționale. Astfel, Moscova a reușit să mențină un flux semnificativ de venituri din exporturi, chiar dacă și-a pierdut piața europeană. În 2024 și 2025, peste 70% din exporturile de petrol rusesc s-au îndreptat spre Asia, ceea ce a contribuit semnificativ la susținerea bugetului federal.
Un alt aspect prin care BRICS ar putea ajuta economia rusă este dezvoltarea unor mecanisme financiare alternative. Proiecte precum BRICS Pay sau discuțiile despre o monedă comună ar permite efectuarea de tranzacții internaționale în monede locale, reducând dependența de dolarul american și de sistemul SWIFT, de la care Rusia a fost parțial deconectată. În teorie, aceste mecanisme ar putea facilita comerțul și investițiile între membrii BRICS, ocolind sistemele financiare controlate de Occident.
Pe plan investițional, BRICS oferă Rusiei posibilitatea de a colabora cu economii emergente în domenii cheie precum energia, infrastructura sau agricultura. De exemplu, China este deja un partener major în proiecte energetice rusești din Extremul Orient, iar India continuă să cumpere arme, petrol și produse agricole. Deși investițiile concrete ale celorlalți membri sunt încă modeste, există un interes comun de a extinde această cooperare, în special în condițiile crizelor globale de aprovizionare și resurse.
Dar suntem încă departe de implementarea multora dintre acestea politici, iar Rusia are nevoie de soluții pragmatice pe termen scurt, mai ales pentru că țările BRICS nu sunt un bloc unitar, iar interesele lor economice și strategice nu coincid întotdeauna.
India și China, spre exemplu, sunt rivali regionali, iar nicio țară BRICS nu este dispusă să-și pericliteze relațiile cu Occidentul în favoarea unui sprijin necondiționat pentru Rusia. În plus, BRICS nu are un mecanism financiar solid echivalent cu FMI sau Banca Mondială, iar resursele Băncii de Dezvoltare BRICS sunt limitate. Sprijinul acordat Rusiei este, în cea mai mare parte, indirect și motivat de interes propriu, nu de solidaritate politică.
Așadar, BRICS oferă Rusiei o alternativă parțială la sistemul economic occidental, prin comerț, investiții și susținere diplomatică. Însă această alianță nu poate compensa în totalitate pierderea accesului la piețele, tehnologia și capitalul occidental. În timp ce oferă o supapă de oxigen, BRICS nu garantează salvarea economiei rusești pe termen lung, ci doar îi amână prăbușirea, mai ales într-un context geopolitic tot mai incert.
