Magazin supermarket, sursa Pexels.com
Din senin, Grecia a fost lovită recent de o propunere din partea Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică de a impune o taxă pe alimentele bogate în grăsimi, zahăr și sare, taxe cunoscute sub numele de „taxe de sănătate”, „taxa pe zahăr” sau „taxa pe grăsimi”, scrie Kathimerini.
Deși guvernul nu discută propunerea, ministrul economiei naționale și finanțelor, Kostis Hatzidakis, declarând categoric pentru Kathimerini că „o astfel de taxă nu este inclusă în planul guvernului”, aceste taxe sunt comune în străinătate și sunt chiar considerate eficiente în mai multe cazuri, în principal în ceea ce privește combaterea obezității.
La nivelul Uniunii Europene, astfel de taxe sunt deja aplicate în 12 state membre, în timp ce doar taxa pe băuturile zaharoase – în principal băuturile răcoritoare – este aplicată, conform celor mai recente date ale Organizației Mondiale a Sănătății, în 108 țări. În Grecia, conform datelor OMS, 62,3% din populație este supraponderală, din care 24,9% este obeză.
Impunerea de taxe pe alimentele cu un conținut ridicat de grăsimi și zahăr a fost una dintre propunerile pe care un fost ministru grec de finanțe, Yanis Varoufakis, le-a trimis Grupului de la Bruxelles, în martie 2015.
Actualul guvern respinge însă această propunere, o reacție care era în mare parte așteptată în condițiile în care inflația continuă să fie principala preocupare a consumatorilor și principalul motiv pentru orice pierdere de popularitate a partidului de guvernământ.
„Chiar dacă impunerea unei taxe pe sănătate ar fi însoțită de o reducere a impozitelor pe unele alte produse, este probabil că toată lumea ar fi preocupată de creșterile de prețuri pe care prima le-ar aduce”, subliniază o sursă citată de Kathimerini.
„Taxele speciale, pe de o parte, nu contribuie la protejarea sănătății publice, deoarece nu a fost documentat științific faptul că acestea afectează alegerile alimentare ale consumatorilor, creșterea în greutate sau obezitatea, iar pe de altă parte, nu generează veniturile publice așteptate. Dimpotrivă, s-a dovedit că acestea dăunează competitivității, ocupării forței de muncă, creșterii costurilor administrative și creșterii comerțului transfrontalier ilegal. Credem că alte eforturi, mai colaborative și mai substanțiale, pot ajuta consumatorii să facă alegeri alimentare în cunoștință de cauză”, a declarat pentru Kathimerini Asociația industriilor elene de băuturi răcoritoare (SEVA).
Succesul sau eșecul acestei categorii de taxe – succesul incluzând beneficiile pentru sănătate, creșterea veniturilor publice, dar și menținerea puterii industriei alimentare – depinde, după cum subliniază atât OCDE, cât și OMS, de modul în care acestea sunt „servite”. Unul dintre exemplele pozitive este considerat a fi cel al Ungariei: impunerea de taxe pe dulciuri, biscuiți, băuturi răcoritoare și gustări sărate a redus vânzările de produse taxate cu 27% și a condus la colectarea a 220 de milioane USD pentru sănătatea publică în primii patru ani de aplicare, notează publicația elenă Money Review.
Există, desigur, exemplul opus, cel al Danemarcei, unde introducerea unei taxe pe alimentele bogate în grăsimi în octombrie 2011, prima taxă pe grăsimi din lume, s-a dovedit a fi un fiasco total: această taxă este „blamată” pentru creșterea inflației în Danemarca la 4,7 %, pierderea a 1 300 de locuri de muncă, trecerea grupurilor mai sărace ale populației la alimente mai ieftine și de calitate inferioară sau chiar achiziționarea de alimente din țările vecine, în principal din Germania, și costurile administrative ridicate. Această taxă a fost eliminată în Danemarca 15 luni mai târziu.
În plus, unii experți consideră că majorarea accizelor în Grecia la băuturile alcoolice, precum și impunerea accizelor la cafea începând cu 2017 au contribuit la creșterea contrabandei cu ambele produse, Bulgaria fiind principala țară de origine. Și în timpul crizei economice, mulți greci din nordul Greciei au călătorit în Bulgaria și Macedonia de Nord pentru a face cumpărături și a vizita medicii, deoarece prețurile erau mai mici.
În ceea ce privește beneficiul fiscal, acesta este probabil mai indirect și pe termen lung, în sensul economiilor de costuri datorate îmbunătățirii sănătății populației și mai puțin imediat, în sensul creșterii veniturilor fiscale. Conform celor mai recente date disponibile ale OCDE, provenite din taxele pe băuturile îndulcite cu zahăr în 12 țări, veniturile fiscale au variat de la 0,05% din veniturile fiscale totale (Franța, Regatul Unit și Irlanda) la 0,69% din veniturile fiscale totale (Mexic).
