sursa foto: Facebook/ Gazprom
O investigație realizată de ant1news.gr și preluată de Rador dezvăluie modul în care gazul rusesc este „botezat” ca fiind turcesc și continuă să curgă spre Europa. Pe de altă parte, investigația evidențiază și măsurile care se iau pentru a permite creșterea fluxurilor prin Coridorul Vertical dinspre Grecia spre Ucraina, ceea ce va marca sfârșitul oricărei dependențe energetice față de Rusia.
Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:
- articolul continuă mai jos -
Ziua de 7 noiembrie 2025 a devenit o dată de referință pentru strategia energetică a Europei de Sud-Est. La Atena, în cadrul celui de-al 6-lea Summit al Parteneriatului pentru Cooperare Energetică Transatlantică (P-TEC), Operatorii Sistemului de Transport al Gazelor Naturale din Grecia, Bulgaria, România, Moldova și Ucraina, în prezența miniștrilor Energiei din aceste țări, precum și a omologului lor american, au semnat o scrisoare comună cu scopul de a lua măsuri pentru decuplarea definitivă a regiunii de gazele naturale rusești. Semnarea documentului vizează Coridorul Vertical pentru transportul gazelor din sud spre nord, un proiect prezentat ca purtând marca instituțională într-o nouă eră a independenței energetice.
Ant1news.gr a analizat zeci de documente cu date tehnice despre fluxurile de gaze și a încercat să descifreze mecanismele de „spălare” a gazului rusesc în Turcia, dar și acțiunile care vor permite ca prin Coridorul Vertical să fie transportate cantități mari de gaz de proveniență diversă pentru a se obține independența regiunii extinse.
Una dintre principalele concluzii ale investigației vizează modul în care gazul rusesc continuă să intre pe piața europeană, în ciuda eforturilor de diversificare a surselor de aprovizionare. Acest mecanism – să-l numim „spălătoria turcească” – se bazează pe ”portițe” legale care permit ascunderea originii gazului rusesc sub denumirea de gaz turcesc.
Compania rusă de stat Gazprom pompează cantități mari de gaze naturale în rețeaua națională a Turciei. Datele de la Centre for Research on Energy and Clean Air, o organizație independentă pentru energie și impactul asupra mediului, arată că în primele nouă luni ale anului 2025 a existat o creștere cu 7% a fluxurilor de gaze rusești către Europa față de aceeași perioadă din 2024, prin conducta Turkstream.
În cadrul rețelei turcești, gazul rusesc este amestecat cu cantități de gaz din alte surse, cum ar fi Azerbaidjan sau Iran. Conform cadrului de reglementare, atunci când gazul părăsește Turcia spre Europa, acesta primește un certificat de origine, fiind denumit adesea ca „mix turcesc”. Acest proces permite în esență eliminarea etichetei de „origine rusească”, chiar dacă în mare parte este vorba despre cantități care provin din Siberia.
Volumul de gaze naturale care intră în Turcia depășește cu mult nevoile de consum intern. Acest surplus este compensat de creșterea exporturilor Turciei către UE.
Consumul intern de gaze naturale în Turcia pare să fi fost limitat în ultimii ani. În 2023, cererea a scăzut cu 6% la aproximativ 50 miliarde de metri cubi (miliarde de metri cubi), din cauza unor factori economici și a trecerii la generarea de energie electrică din surse regenerabile. Datele pentru 2024 arată că această tendință continuă.
În ciuda cererii în scădere, Turcia a menținut niveluri ridicate de importuri – în special din Rusia, care au rămas stabile la aproximativ 21-22 miliarde de metri cubi prin conductele Blue Stream și TurkStream. Combinate cu importurile de GNL (din Algeria, SUA, Qatar etc.) și gaze din Azerbaidjan și Iran, livrările totale ale Turciei depășesc semnificativ nevoile sale interne.
Conform reglementărilor turcești și contractelor companiei de stat de gaze, cantitățile care ies din rețea sunt adesea etichetate pur și simplu „Din Sistemul Național Turcesc”, fără a se indica originea nicăieri. Această ”portiță” legală elimină, în esență, principala țară de origine și, astfel, cumpărătorii europeni sunt aprovizionați cu cantități de gaz care sunt tehnic „turcești”, dar conțin un procent ridicat de gaze rusești. Aceasta funcționează, în esență, ca o „ușă din spate” care permite gazelor rusești să intre în UE, ocolind obiectivele de diversificare a surselor.
De notat că în perioada 2023-2024, compania turcă de gaze de stat a semnat acorduri de export semnificative cu Bulgaria, Ungaria, România și Republica Moldova.
Întrucât producția internă a Turciei nu este suficientă pentru a acoperi aceste angajamente de export, gazul vândut către Europa ar trebui să provină din surplusul importat. Având în vedere volumul și credibilitatea acestor contracte, principala materie primă pentru aceste exporturi o reprezintă fluxul constant de gaze rusești prin conducte.
Acest lucru este confirmat de zeci de documente cu analize chimice și alte caracteristici, cum ar fi puterea calorică, analizate de ant1news.gr. Datele incluse în aceste documente permit „urmărirea” originii gazelor care intră în Europa din Turcia, în special prin cele două puncte de intrare ale Turkstream în Bulgaria, la punctele Strandzha 1 și Strandzha 2. Prin al doilea punct, pe tot parcursul ultimului an, a intrat gaz rusesc, care este direcționat în principal către Ungaria și Serbia.
Însă prin punctul de intrare Strandzha 1, se presupune că ar trebui să treacă în Bulgaria, printr-o ramificație a Turkstream, doar gaz din mai multe surse, deci nu gaze care ar fi în principal de origine rusească, ci un amestec de gaz azer, GNL și din alte surse, provenind din stațiile turcești unde are locul amestecul. Din prelucrarea documentelor cu analizele chimice și parametrii gazului care a trecut prin punctul de intrare Strandzha 1 în ultimul an, reies următoarele:
- Inițial, în iarna anului 2024 și până în februarie 2025, cantitățile care au intrat în sistemul bulgar prin acest punct par să aibă o amprentă 100% rusească datorită nivelurilor detectate de metan și etan, dar și a puterii calorice, confirmând că Gazprom este principala sursă de origine.
- Din martie 2025, odată cu începerea schimbului de gaze Turcia-Turkmenistan prin Iran și reînnoirea contractului GNL al Turciei cu Algeria, se pare că există o oarecare diversificare a cantităților care trec prin intrarea Strandzha 1, dar „baza” de origine pare să fie din nou Rusia.
- În iunie a existat o scurtă pauză din cauza lucrărilor de întreținere planificate la Turkstream de către partea rusă. În zilele în care gazul rusesc nu a fost furnizat către Turkstream, sistemul pare să fi funcționat cu gaz stocat și un procent mare de GNL. După întreținere, s-au înregistrat fluxuri deosebit de crescute de gaz rusesc, care par a fi diluate cu GNL de origine probabil algeriană.
- În noiembrie, datele sugerează că fluxul de bază format de gazele rusești a fost mult diluat. Partea turcă pare să fi alternat cantitățile livrate în funcție de preț sau disponibilitate, indiferent de calitate. De notat că la începutul aceleiași luni a fost anunțată activarea Coridorului Vertical, iar cu câteva zile în urmă, ministrul turc al Energiei a anunțat că acordul privind importurile de gaze ale Turciei de la Gazprom, acord care urma să expire la sfârșitul anului 2025, a fost prelungit pentru încă un an, până la sfârșitul anului 2026, având ca obiect livrarea acelorași cantități. Acest lucru se întâmplă în ciuda faptului că Trump i-a cerut lui Erdogan, în timpul întâlnirii lor din septembrie de la Casa Albă, să „reducă” importurile de gaze rusești.
Acordul din 7 noiembrie semnat la Atena pentru Coridorul Vertical utilizează Conducta Interconectoare Grecia-Bulgaria (IGB). Însă pentru ca gazele de la IGB să ajungă în Ucraina în cantități mari, acestea trebuie să treacă prin sistemul bulgar către România și de acolo să continue către Moldova și Ucraina.
În urmă cu câteva zile, Joshua Volz, secretar adjunct pentru Energie al Statelor Unite, a menționat necesitatea ca Grecia să accelereze semnificativ dezvoltarea de noi infrastructuri pentru a primi gaze naturale lichefiate (GNL) din Statele Unite, pentru a profita de poziția sa geografică strategică în Europa și a-și consolida rolul energetic în regiune. Printre altele, el a subliniat: „Dezvoltarea acestei infrastructuri va permite Greciei să joace un rol central în consolidarea securității și dinamicii energetice în țările vecine, precum Moldova și Bosnia și Herțegovina, prin intermediul Coridorului Vertical European.”
Pentru a putea distribui cantități mai mari din Grecia prin Coridorul Vertical, trebuie să existe și infrastructura adecvată pentru transportul acestora spre nord. Un proiect aflat în derulare în prezent este conexiunea Kulata-Kresna din Bulgaria, care își propune o creștere a capacității de import a gazelor naturale din Grecia de la 2,3 la 3,6 miliarde de metri cubi pe an. Această conexiune se află într-un stadiu avansat, 80% din conducte fiind sudate și instalate. Obiectivul pentru finalizarea și intrarea în funcțiune este primul trimestru al anului 2026.
Câțiva kilometri mai sus, în partea de nord-est a Bulgariei, se află unul dintre cele mai critice puncte de „congestie”. Aceasta este conexiunea Rupcha-Vetrino, o conductă de 61 de kilometri, a cărei construcție va permite creșterea semnificativă a fluxurilor de gaze provenite din sud. Prin intermediul acestei conexiuni, cantități mari de gaze vor putea fi distribuite către conductele de transport (Negru Vodă 2 și 3) care duc gazele în România pentru a fi direcționate mai departe spre nord.
Din datele privind cantitățile de gaze transportate identificate de ant1news.gr, se pare că în prezent sunt în funcțiune două ”treceri” din Bulgaria către România: Negru Vodă 1 și Ruse/Giurgiu. Prin primul punct trec aproximativ 3,3 miliarde de metri cubi de gaze pe an, în timp ce prin al doilea trece o cantitate infimă, aproximativ 3% din cantitate care trece prin primul. În urmă cu câteva zile, pe 3 decembrie, operatorii de gaze din Grecia, Bulgaria, România, Moldova și Ucraina au propus includerea Ruse/Giurgiu în rutele Coridorului Vertical, astfel încât cantități mai mari să poată fi transportate către Ucraina.
Conform documentelor de analiză chimică, de la începutul anului până în noiembrie, se pare că prin cele două puncte de trecere menționate anterior au circulat gaze cu o amprentă rusească puternică: caracteristicile chimice și calorice ale cantităților indică faptul că acestea provin din zăcăminte din Siberia de Vest. Sunt identice cu cele care intră în punctul de intrare Strandzha 2.
Conductele Negru Voda 2 și 3, în prezent inactive, cu o capacitate de transport de 13 miliarde de metri cubi pe an – de aproape patru ori mai mare decât cea actuală – nu funcționează din cauza lipsei conexiunii Rupcha-Vetrino. Bulgaria dispune, în esență, de o rută de export imensă și neexploatată, care ar contribui la eliminarea cantităților de gaz rusesc ce sunt direcționate către România și apoi către Moldova și Ucraina, rută care rămâne închisă din cauza faptului că lipsesc 61 de kilometri de conducte.
De-a lungul timpului, construcția conexiunii Rupcha-Vetrino s-a confruntat cu întârzieri semnificative. În timp ce „extinderea” de 480 de kilometri a conductei TurkStream în Bulgaria a fost finalizată în 12 luni, în perioada 2020-2021, proiectul de 61 de kilometri de la Rupcha-Vetrino a rămas în stadiul de planificare timp de patru ani, din 2021 până în 2024.
Dar, acum, la sfârșitul anului 2025, situația pare să se schimbe. Inspecțiile efectuate în octombrie de către ministrul bulgar al Energiei și comisarul european pentru Energie au confirmat că proiectul avansează pe baza termenului stabilit pentru livrare în toamna anului 2026. În ceea ce privește materialele, furnizarea a peste 2.500 de conducte din India a fost finalizată, în timp ce curățarea terenului de-a lungul traseului este finalizată în proporție de 80%. Este vorba despre un proiect cu provocări tehnice serioase: conducta trebuie să treacă pe sub un râu și trebuie efectuate lucrări pe pante de până la 40 de grade, din cauza terenului abrupt din unele locuri.
Faptul că această conexiune permite transportul unor cantități crescute de gaz prin Coridorul Vertical nu este pe placul Rusiei. Conform estimărilor, ”presiunea Rusiei” este de așteptat să se manifeste printr-o campanie pe mai multe niveluri: În primul rând, Gazprom pompează periodic cantități mari pe piață la prețuri artificial scăzute – adesea cu 20-30% sub valoarea de referință TTF din Olanda. Scopul este de a umple, prin Turkstream, capacitatea existentă a conductei cu gaz rusesc – o tactică în care „spălătoria turcească” poate fi de mare ajutor.
O a doua cale care poate fi urmată sunt bătăliile legale, prin „proxy”. Persoane și organizații prietenoase din sistemul rusesc depun plângeri la poliție și procurori, acuzând „corupție” sau „încălcări ale mediului” cu privire la proiectele în curs și la companiile implicate.
Nu este exclus nici sabotajul digital: în perioada 2024-2025, s-a înregistrat o creștere a atacurilor asupra sistemelor de control ale operatorului bulgar de gaze, care supraveghează construcția proiectului.
Și apoi există scurgerile de informații care au scos la iveală e-mailuri din 2017 care stabileau conexiuni între un director executiv al operatorului bulgar de gaze și Rusia. Aceste e-mailuri au dezvăluit ce comunica directorul executiv în cauză cu privire la construcția rapidă a „extensiei” conductei TurkStream pe teritoriul bulgar. Rușii dețin arhiva completă a e-mailurilor și știu exact ce s-a făcut pentru a se construi rapid conducta de 480 de kilometri, în doar 12 luni, în perioada 2020-2021. Prin urmare, nu este deloc improbabil un șantaj sau să fie ”scurse” chiar noi informații despre implicarea directorului respectiv, într-o încercare a Rusiei de a sabota buna desfășurare a proiectului.
În ciuda acestui trecut, directorul și întreaga conducere a operatorului de gaze din Bulgaria par acum să urmeze cu strictețe linia occidentală. La sfârșitul anului 2024, Bulgaria a amenințat că va opri tranzitul gazelor rusești către Serbia și Ungaria din cauza sancțiunilor americane impuse Gazprombank. La acea vreme, s-a relatat că vor opri fluxul dacă Gazprom nu va găsi o nouă modalitate, compatibilă cu sancțiunile americane, de a plăti taxele de tranzit. Acest lucru arată acum o orientare clară spre Vest.
Cu toate acestea, de bine, de rău, SUA au adoptat o poziție și în afara sferei politice: Participarea unei companii americane la consorțiile care au contractat construcția celor două conexiuni bulgare pentru a crește fluxurile pe Coridorul Vertical reprezintă o asigurare că „ochii SUA” sunt pe șantier, monitorizând îndeaproape riscurile de întârziere, amânare sau anulare din cauza unor interese locale sau chiar supralocale…
Traducerea Rador: Carolina Ciulu
