Sursa foto: Pexels / Ingo Joseph
“Inflația ne mănâncă economiile”, “iată cum se topesc pensiile”: recentul avans al prețurilor în Europa, într-un context de relansare post-pandemie, ține prima pagină a presei din Germania, unde stabilitatea monetară este un principiu sacru, scrie publicația boursorama.com.
Institutul de statistică Destatis urmează să publice indicele prețurilor în iunie iar estimările analiștilor de la Factset mizează pe 2,1%, după o accelerare de 2,5% în mai.
Această ușoară inflexiune ar urma însă să fie de scurtă durată: potrivit băncii centrale germane, inflația ar putea atinge aproape 4% până la finalul anului.
Atât în Europa cât și în Statele Unite, acest fenomen este legat de efecte conjuncturale, în special relansarea economică după șocul coronavirusului, o creștere a prețului energiei sau penuriile pe lanțurile de aprovizionare, bulversate de criza sanitară.
Dar fenomenul îngrijorează în special Germania, unde o monedă stabilă și puternică este sinonimă cu sănătatea economică.
Tabloidele țării, în frunte cu BILD, dar și ziarele economice au multiplicat în utlimele săptămâni articolele legate de inflație și de efectul acesteia asupra economiilor populației.
La începutul lui iunie, un raport al Deutsche Bank, cea mai mare bancă din țară, a dat semnalul de alarmă, într-o direcție contrară analizelor băncilor centrale, care califică fenomenul drept tranzitoriu.
Revenirea inflației este o “bombă cu efect întârziat” care s-ar putea instala “pe termen lung”, din cauza “creșterii datoriilor suverane”, “chiar în Germania, care beneficiază de o politică fiscală credibilă”, arată acest raport.
Potrivit băncii centrale a Germaniei, acest fenomen de creștere a prețurilor ar urma să se reducă în amploare până în 2022.
Dar “este posibil, în anumite circumstanțe, ca [inflația] să se trezească și să redevină o problemă”, a admis luni președintele Bundesbank, Jens Weidmann, într-o reuniune la Frankfurt.
Reacția viscerală a Germaniei în fața avansului prețurilor nu este o surpriză: amintirea hiperinflației din anii 20 este încă vie.
Ruinată și îndatorată de Primul Război Mondial, tânăra Republică de la Weimar a fost nevoită să recurgă masiv la tiparnița de bani, declanșând între 1921 și 1924 un fenomen de hiperinflație rar egalat în istorie și care a marcat profund conștiințele.
“După război, acest eveniment a fost interpretat ca un element esențial al ascensiunii la putere a nazismului, chiar dacă nu aceasta este realitatea istorică”, comentează Mark Spoerer, istoric la universitatea din Regensburg.
Iar acest subiect fierbinte ar putea deveni un element esențial al dezbaterii publice în preajma alegerilor parlamentare care vor desemna, în 26 septembrie, un succesor pentru cancelarul Angela Merkel, care părăsește puterea după o domnie de 16 ani.
În campanie se confruntă în principal conservatorii (CDU), conduși de un apropiat al cancelarului, Armin Laschet, și ecologiștii (Grünen) conduși de Annalena Baerbock.
Pericolul inflației ar putea fi benefic pentru conservatori, “deoarece Verzii vor avea dificultăți să explice că programul lor nu va alimenta acest fenomen”, apreciază Holger Schmieding, economist șef la banca germană Berenberg.
Verzii pledează la adaptarea regulilor de austeritate, pentru a putea investi în lupta împotriva schimbărilor climatice și în modernizarea economiei germane.
În schimb, CDU rămîne atașat la revenirea rigorii bugetare dinaintea pandemiei, pentru a controla inflația.
“Pacea socială în Europa necesită o revenire la disciplina fiscală”, a afirmat deja foarte respectatul fost ministru al Finanțelor Wolfgang Schäuble, în prezent președintele parlamentului, într-un editorial publicat în Financial Times.
În tabăra social-democraților, actualul ministru de Finanțe și cap de listă al SPD, Olaf Scholz, a afirmat la începutul lui iunie că “este vorba de un fenomen tranzitoriu”, în încercarea de a calma spiritele.
Berlinul a renunțat la regulile constituționale de rigoare bugetară și a investit masiv pentru a susține întreprinderile, în perioada crizei sanitare.
În doi ani, Germania a contractat noi datorii în valoare de 370 de miliarde de euro, dintre care 240 în 2021, iar gradul de îndatorare publică a crescut de la 59,7% la 75,5% din PIB.