Termocentralele din România, fie ele pe gaz sau pe cărbune, mai produc, de câteva săptămâni, circa 1.000 de MW zilnic, adică până în 17% din total producție electricitate. Este pentru prima dată, după Revoluția din 1989, când termocentralele au o pondere atât de mică în mixul energetic.
Este un trend, de mai mulți ani, ca producția de energie în termocentrale să tot scadă, însă 2023 a făcut ca această producție să atingă minimul absolut. Spre exemplu, o statistică a Transelectrica 2023/2022 (făcută pentru 31 mai) arată că termocentralele au pierdut peste 1.000 de MW din producție.
În 30 mai 2022, electricitatea din cărbune și gaz totaliza 2.400 MW, adică circa 355 din total producție. În 31 mai 2023, aproape 1.400 MW mai proveneau din cele două surse, sub 20% din total producție. Azi, 6 iunie, producția ajungea la puțin peste 1.000 de MW, circa 15% din total producție de electricitate.
Hidroelectrica continua să asigure peste 50% din producție, pe fondul unei hidraulicități foarte bune pe râurile interioare, lacuri și Dunăre. Dat fiind că avem un consum relativ scăzut, 5.700 – 5.800 MWh, suntem net exportatori de energie.
Ce se întâmplă acum, cu termocentralele având doar o cotă marginală de producție electricitate, se datorează mai multor factori.
În primul rând, cărbunele are din ce în ce mai multe probleme în a mai vinde în piață, fiind cea mai scumpă sursă de producere a electricității, problema fiind explicată pe larg aici. În al doilea rând, nici generarea de electricitate cu gaz nu se simte mai bine. Deși nu atât de scumpă ca electricitatea din cărbune, totuși electricitatea din gaz este a doua cea mai scumpă. Prin urmare, cu greu își găsește loc în piață. În condițiile actuale, în care consumul mic de electricitate al României suprapus cu o producție mare de energie „verde” – hidro, eoliană și fotovoltaică, prețurile de piață ale energiei au fost împinse la niveluri foarte mici, ajungându-se ca, în weekend-uri să se vândă electricitate cu preț 0, în anumite intervale orare, conform datelor OPCOM (bursa de energie – n.r.). În aceste condiții, termocentralele pe gaz nu mai „prind” piața, livrând doar pe baza unor contracte bilaterale anterior încheiate. Situația în care se află acum este exemplificată de directorul Elcen, Adrian Tudora, care a spus recent că la sfârșitul săptămânii este nevoit să oprească grupul București Vest, din pricină că prețurile energiei sunt 0 sau chiar negative. Elcen rămâne cu CET Sud, pentru energie electrică și cu celelalte grupuri dotate cu cazane care asigură energia termică pentru București.
În al doilea rând, producția mică de energie electrică din gaz are și o cauză conjuncturală. Termocentrala Brazi, a Petrom, cu o capacitate de 860 MW, este într-o revizie prelungită, care se prelungește cel puțin până la 31 iunie. Alte grupuri mari, în afară de Brazi și Elcen, nu mai există, cu excepția Iernut, unde Romgaz are în construcție o nouă termocentrală, dar și cea veche mai produce unele cantități.
România are, pe hârtie, o capacitate de producție în termocentrale de circa 8-9.000 de MW. În realitate, mai mult de 3.000 de MW funcționali – putere imediată nu avem. Cel mai mare producător individual de electricitate din România și cu rolul cel mai important în Sistemul Energetic Național este Hidroelectrica. Mai avem 1.400 MW în nuclear – Centrala de la Cernavodă, peste 3.000 MW în eolian și 1.500 în fotovoltaic.