Măsurile fiscale: Unele cifre despre care s-a vorbit prea puțin. „Guvernul a reușit să facă rost de niște bani în plus, dar fără o reflecție serioasă și fără o viziune fiscală”

A fost multă ideologie în dezbaterile despre măsurile fiscale și multe afirmații răspicate, de toate părțile, despre cine plătește și cine nu plătește impozite în România. Premierul a afirmat că s-a terminat cu haiducia și nici microîntreprinderile, nici marile companii nu vor mai avea căi să nu plătească ceea ce datorează. Nu scriu în speranța nerealistă că aș putea eu să tranșez și să lămuresc aceste dezbateri. Văd însă niște cifre care la mine au ajuns prea târziu, dar de la care cred că trebuie să pornim evaluarea pe care o vom face acestui pachet, în anii ce vin.

M-aș fi așteptat să văd aceste cifre (și multe altele) în nota de fundamentare. M-aș fi așteptat ca Guvernul să ne arate niște analize atunci când spune că a observat un anumit comportament fiscal inadecvat. Mi-aș fi dorit ca discuția să nu fie una de tipul „luăm și de la ăia mari, luăm și de la ăia mici”, pentru că fundamental nu este despre a lua, ci despre a da înapoi. Nu plătim taxe ca să ne aflăm în treabă. „Luatul” acesta nu poate fi după ureche, la fel cum cheltuitul nu mai poate continua în ineficiența de astăzi. Politica fiscală are ample consecințe sociale și economice.

Despre ce cifre vorbesc? Cele pe care le vedeți aici sunt date publice și sunt rezultate din bilanțurile pe anul 2022 ale tuturor companiilor din România, mici și mari. Sunt cifre pe care le are și Ministerul Finanțelor, le au și alții.

Analize Economedia

ANALIZĂ. Împrumuturile din acest an ale Guvernului au depășit 225 de miliarde de lei / Din 2025, România intră în zodia ajustării fiscale

ANALIZĂ Economedia: Turcii „dau năvală” în România. Giganții turci le suflă în ceafă celor mai mari jucători din sectoarele auto, e-commerce sau infrastructură

ANALIZĂ. Guvernul a întâmpinat probleme cu finanțarea, dar situația s-a îmbunătățit deja după deficitul de lichiditate din piața bancară din final de noiembrie / Finanțele clarifică declarația ciudată a ministrului Boloș

ANALIZĂ. Când și unde ar putea să își încheie corecția indicii Bursei de Valori București

ANALIZĂ Economedia: Deși a adus deja cadouri pentru investitori, Moș Crăciun va mai face o vizită pe burse, în final de an

ANALIZĂ. România în balanță: Anii 2025-2031 sau despre cum să faci exerciții de levitație deasupra prăpastiei

ANALIZĂ. Efervescență în industria veterinară din România. Numeroase tranzacții și investiții anunțate în ultimele luni

ANALIZĂ. 2025, momentul adevărului pentru marii constructori din România. UMB va lucra pe 270 de kilometri de autostradă, Mapa și WeBuild încep tunelurile în zona de munte pe A1, iar Makyol pe toate cele patru loturi de pe A13

ANALIZĂ. Cum ar putea fi afectată România de victoria lui Trump / Ce înseamnă pentru economia americană și globală

ANALIZĂ. Împrumuturile statului au ajuns la o sumă record. Guvernul nu a terminat: deficitul în creștere presupune împrumuturi și mai mari, la dobânzi astronomice / Dobânzile au crescut deja

EXCLUSIV Întârzieri de un an de zile la decontul investițiilor prin Start-up Nation 2022 / Antreprenorii reclamă că trebuie să plătească dobânzi și se gândesc chiar să vândă: „Mai bine făceam un credit de nevoi personale”

Ce nu spune premierul Marcel Ciolacu atunci când încearcă să dea explicații despre afacerile nepotului său, Mihai Cristian. Legăturile politică – business care se pot regăsi în diverse etape din activitatea tânărului Ciolacu, implicat în piața Farma, Energie și Imobiliare

ANALIZĂ Încrederea mediului de afaceri în economia României a crescut în luna octombrie

Topul celor mai puternici antreprenori în construcții: Compania Construcții Erbașu a urcat pe primul loc în clasament și e urmată de Strabag și PORR

Cum a ajuns partenerul de afaceri al lui Mihai Ciolacu, nepotul premierului Ciolacu, să dețină un imperiu farmaceutic în jumătate din țară sub brandul Evofarm: achiziții pe bandă rulantă și zeci de contracte cu statul

EXCLUSIV Scrisoarea Comisiei Europene. De ce a suspendat Bruxelles-ul banii pentru Transporturi din a treia cerere de plată: Legături ierarhice la selecția șefilor pentru companiile de stat, licitații feroviare cu probleme / Detalii: cum a pierdut metroul de Cluj finanțarea

EXCLUSIV Scrisoarea Comisiei Europene: Lanțul de influențe politice prin care au fost numiți șefii companiilor de stat din Energie / Comisia suspendă o plată de 300 de milioane de euro pentru acest jalon

Corespondență de la EIT InnoEnergy, din Barcelona. Cum ar putea răspunde Europa, dependentă de importuri, la amenințarea chineză pe piața energiei sustenabile? Investiții în cercetare, inovație viabilă economic și “morcovi”- stimulente pentru tehnologia curată

ANALIZĂ Economedia. Val de concedieri și restructurări la multinaționalele din industrie, cu activitate și pe plan local. Piața din România, afectată de presiunile economice de la nivel mondial, de creșterea costurilor cu materia primă, cu forța de muncă și de scăderea consumului

ANALIZĂ Economedia: O administrație Trump 2.0 va avea de dat o luptă infernală cu piețele financiare / Mesajul lui Stanley Druckenmiller, legendă în lumea investițiilor: „Lui Soroș i-ar fi rușine cu mine că nu pariez mai mult”

EXCLUSIV România pierde temporar 1,1 miliarde de euro din cererea de plată numărul 3 din PNRR, în valoare totală netă de 2 miliarde de euro / Guvernul are 6 luni să îndeplinească jaloanele restante

ANALIZĂ Economedia: Băncile continuă să stea pe un munte de bani / Muntele se va mări pe final de an

ANALIZĂ Economedia: A căzut BNR în propria capcană? / Cât de mult va fi stimulată inflația de ajustarea fiscală a Guvernului și cât va afecta economia

Surse: Acționarii elvețieni ai Azomureș iau în calcul vânzarea combinatului de îngrășăminte / Omul de afaceri Ștefan Vuza ar fi interesat de achiziție / Romgaz, indicat de asemenea ca potențial cumpărător, nu a comentat

ANALIZĂ Economedia: Ce se fac că nu înțeleg bancherii centrali când vine vorba despre inflație și impactul ei asupra consumatorilor

VIDEO Cât costă să joci golf în România, un sport promovat de președintele Iohannis/ De la un joc sportiv asociat cu imobiliarele până la o activitate care „face bine națiunilor”

Analiză Economedia: Încă două scăderi de dobândă de la BNR, după care pauză? / Unde ar urma să se așeze dobânzile într-un 2025 cu riscuri în creștere

ANALIZĂ Economedia. Piața muncii pentru studenți la început de an universitar. Care sunt job-urile pentru tineri fără experiență și ce salarii se pot câștiga?

ANALIZĂ Economedia: Toți marii bancheri centrali din lume pun mână de la mână ca să umfle piețele financiale, cu o lună înaintea alegerilor din SUA/ S&P 500 va bate pragul de 6.000 de puncte până la final de an, dacă nu se prăbușește din cauza „lebedei negre” a grevei portuare

ANALIZĂ Economedia: Cu un deficit bugetar scăpat de sub control, Guvernul Ciolacu a ajuns la împrumuturi de aproape 200 miliarde de lei în 2024, un nivel record. Statul a împrumutat aproape 32 miliarde de lei în septembrie / Dobânzile suverane au crescut

Ce arată cifrele? Că cele aproape 900.000 de companii din România au avut în 2022 o cifră totală de afaceri de 2,5 trilioane de lei (da, ați citit bine, 2.500 de miliarde). Că la această cifră totală de afaceri mediul privat a realizat un profit de 280 de miliarde de lei și din el a plătit efectiv statului 10,7% adică 29 de miliarde de lei. Prima observație pe care o veți face este că statul a colectat doar 10% din toate profiturile deși știm cu toții că impozitul pe profit în România este de 16%. Nu e nimic suspect, ci rezultatul politicii fiscale. Ce altceva ne mai spun? Să o luăm pe rând:

• Cele 1.000 de companii cu cifra de afaceri peste 50 de milioane de euro au declarat un profit de 95 de miliarde de lei și au plătit un impozit de 14 miliarde, adică 14,8%, cu un procent sub cifra oficială de 16%. De unde acel procent? Pot doar să bănuiesc că e vorba de deduceri pentru investiții, sponsorizări sau alte facilități integrate în legislația fiscală, iar banii aceștia se duc în dezvoltare sau proiecte sociale.
• Cele 800.000 de microîntreprinderi care au plătit impozit pe CA au avut profituri de 85 de miliarde (deci cam cât marile companii) și au plătit impozit de 3,7 miliarde, adică o rată efectivă de impozitare a profitului de 4,3% cu 12 procente sub cifra de 16%.
• Cheltuielile totale ale mediului privat cu salariile în 2022 au fost de 291 de miliarde de lei. Cele 1.000 de mari companii au cheltuit 100 de miliarde pentru a angaja 1 milion de oameni pe care i-au plătit în medie cu 9.000 de lei pe lună. Cele 800.000 de micro au cheltuit 57 de miliarde pentru a angaja 1,6 milioane de persoane pe care le-au plătit în medie cu 2.900 de lei.
• Dintre toate companiile plătitoare de impozit pe profit cele mai mari 1.000 plătesc cea mai mare rată efectivă și cea mai apropiată de standardul de 16%, adică 14,8% versus media de 13,5%.

Ce întrebări ridică ele lăsând orice patos deoparte?

1. Rata efectivă de impozit pe profit pe care o plătesc cele mai mari 1.000 de companii este cea mai apropiată de 16%. Deci cum și cine a decis, văzând aceste cifre, că marile companii „fură” România și nu plătesc impozit pe profit? Chiar și în logica nedemonstrată a celor care vorbesc despre profituri scoase din țară, companiile mari din România tot plătesc cel mai mare impozit pe profit. Și atunci de ce le pedepsim cu un impozit pe cifra de afaceri și de ce alergăm după cai-verzi pe pereți?
2. Media salarială a celor 1,6 milioane de angajați ai micro-urilor este apropiată de salariul minim. Este oare aceasta puterea lor financiară sau rezultatul statistic ciudat al unei politici fiscale? În funcție de răspuns, medicația este radical diferită. Eu nu știu să răspund aici.
3. În cazul marilor companii se spune adesea că media salarială mare este rezultatul discrepanței dintre salariile șefilor și a celor mai mulți angajați. Oare câți șefi ar trebui să fie în milionul acela de oameni și cu ce salarii ca să ajungem la 9.000 de lei? Realitatea este mai degrabă că marile companii își plătesc angajații peste media națională.
4. Există o diferență semnificativă între cât plătesc 1.000 de companii mari și 800.000 de microîntreprinderi pentru valori similare ale profitului total. Microîntreprinderile au beneficiat de un regim fiscal net preferențial și asta se vede în cifre. Foarte bine, vrem să sprijinim antreprenorii la început de drum, capitalul românesc care se dezvoltă. Și asta am făcut. Am obținut rezultatele pe care ni le doream? Nu știm, nu măsurăm, nu analizăm.
5. Nu e totuna să ai impozit pe cifra de afaceri la micro și la companiile mari. De ce? E foarte simplu. Este în natura marilor companii să opereze cu sume vaste de bani datorită dimensiunii lor, iar marja de profit raportată la aceste sume să fie de cele mai multe ori foarte mică, de câteva procente. Marile companii nu au marje de profit de 30% pentru că dacă le-ar avea prețurile în România ar fi mult mai mari. Companiile mari au marje mici și profituri nete mari datorită dimensiunii lor.
6. Nu contestă nimeni că microîntreprinderile trebuie să existe și trebuie să aibă un regim fiscal foarte prietenos. Ceea ce s-a evitat în toată această discuție este cine, în ce scop și în ce fel poate desfășura activitate economică sub acest regim fiscal prietenos. Oricine, oricum? Asta are un anumit tip de consecințe. Doar unii și doar anumite tipuri de activități? Alte consecințe. Să discutăm.
7. Marile companii trebuie să existe și ele fiindcă doar la această scară putem produce sau comercializa multe dintre bunurile necesare vieții moderne la un preț rezonabil. Există mari companii care fac optimizări fiscale agresive pentru a nu plăti impozit pe profit? Probabil că da, cifrele acestea îmi arată că nu sunt foarte multe, dar ca să le prinzi și pe acelea nu e suficient să te uiți la o marjă de profit, la un simplu tabel cu cine ce cifră de afaceri are și ce profit. Trebuie să studiezi balanța comercială, să vezi ce investiții are, ce probleme, ce fel de sector și ce competiție. Trebuie să ai specialiști buni și avocați și mai buni care să-i susțină în instanță. Dacă ANAF de asta are nevoie, asta să-i dăm. Este dăunător să încerci să vindeci o boală care nu există, rămâi doar cu efectele secundare.

Cu ce rămân eu din aceste cifre? Nu cred că am lămurit marile întrebări ale politicii fiscale din România, deocamdată Guvernul a reușit să facă rost de niște bani în plus, dar fără o reflecție serioasă și fără o viziune fiscală demnă de acest nume. Aici e doar un exemplu, dacă vorbim de impozitarea muncii scriem câteva doctorate. Guverne succesive au fost marcate de inabilitatea de a identifica interlocutorii potriviți pentru o discuție serioasă, iar în dezbaterile care au avut loc – așa șchioape cum au fost – a avut adesea de câștigat cine a zbierat cu mai mult talent.

Politica fiscală are nu doar venituri, ci și cheltuieli. Și acolo datele sunt publice, doar că mult mai vaste și mai greu de analizat. Cu toate acestea, Guvernul și-a luat niște angajamente și a făcut niște promisiuni care vor trebui măsurate cu cifre, nu cu vorbe. Eu unul îmi propun să fac asta, cum îmi propun să aștept date similare despre companii din 2023, 2024 sau 2025 ca să înțeleg ce și-a propus și ce a reușit acest pachet fiscal..

Uitându-mă la ce vremuri par să vină avem nevoie de mai multă analiză și mai puțină retorică. Și mai multă transparență. Dacă putem.