Budapesta se axează pe un proiect major de fracking în domeniul gazelor în apropierea graniței cu România, în loc să urmeze eforturile Bruxelles-ului de a înlocui combustibilii fosili cu surse regenerabile, relatează Euractiv.
Este vorba de proiectul „Corvinus” – un joint venture între grupul de stat MVM (același care urmează să cumpere activitățile de funrizare gaz și energie ale E.ON Romania – n.r.) și Horizontal General LLC.
Proiectul se dezvoltă la 10 kilometri de granița cu România și a fost desemnat ca proiect de interes public în 2022, iar la sfârșitul anului trecut autoritățile locale au emis o autorizație cheie pentru a permite extinderea proiectului. Fiind desemnat un proiect de interes public pentru vecini, înseamnă că autoritățile de la Budapesta și cele locale pot merge pe repede înainte cu aprobările și autorizațiile, iar eventualele proteste și acțiuni în justiție ale unor posibili contestatari – organizații de mediu sau altceva – nu prea au șanse de reușită.
România nu are activitate în extracția gazelor de șist. A existat un demers major în acest sens, gigantul american Chevron demarând, în perioada 2013 – 2015, operațiuni premergătoare extracției în mai multe perimetre în județul Vaslui. Au existat nenumărate proteste ale comunităților locale și organizațiilor de mediu și, în cele din urmă, Chevron a renunțat la aceste operațiuni.
Considerată o activitate extrem de poluantă, cu efecte ample asupra mediului și sănătății, fracking-ul a fost restricționat sau chiar interzis în mai multe țări UE, precum Franța, Germania, Bulgaria, Țările de Jos și Danemarca.
În schimb, Ungaria a anunțat o creștere a producției interne de gaze în urma unei declarații de urgență energetică din 2022. Aceasta a inclus explorarea gazelor de șist, extrase prin fracturare hidraulică, sau „fracking” în localitatea Békes, aproape de granița cu România. Aici a început extracția gazului încă din 2023, s-au scos deja circa 40 de milioane de metri cubi însă în plan este forajul de noi puțuri.
ONG-urile locale susțin că extinderea proiectului nu are o evaluare completă a impactului asupra mediului sau o examinare transfrontalieră, ceea ce-l face un risc major pentru mediu. „Este inacceptabil ca în 2025 (…) să poată fi eliberat un permis de extindere pentru un proiect de combustibili fosili care ignoră emisiile pe care le generează”, a declarat Eszter Galambos, militant pentru energie la Friends of the Earth Ungaria.
Ea a menționat că lipsește o evaluare completă a emisiilor de gaze cu efect de seră ale proiectului, inclusiv a emisiilor din arderea ulterioară a gazelor naturale extrase și a petrolului.
În plus, sunt absente analize cheie, cum ar fi „impactul cumulativ al până la câteva zeci de puțuri de gaz, consumul total de apă și emisiile de dioxid de carbon și metan”.
ONG-ul ei, Friends of the Earth Hungary, a făcut o acțiune în instanță, cerând revocarea autorizației de extindere.
Între timp, guvernul maghiar a refuzat să comenteze, precizând că întrebările trebuie adresate către MVM Group, companie tot de stat. Aceasta a spus că „tratează minimizarea impactului asupra mediului și protecția valorilor de mediu ca o prioritate de vârf în timpul extracției gazelor naturale” în comentarii scrise către Euractiv.
Proiectul „are toate autorizațiile oficiale necesare, inclusiv licențe de mediu valabile”.
Într-un articol din presa locală, un reprezentant al Federației Maghiare pentru Conservarea Naturii (MTVSZ) a declarat că „puțurile se epuizează de obicei după unul sau doi ani, astfel încât este necesară forarea suplimentară pentru a continua extracția”. Mátyás Molnár, directorul programului energetic din cadrul MTVSZ, a explicat pentru Atlatszo că, din această cauză, „poate fi nevoie de mai mult de un puț pe kilometru pătrat, ceea ce înseamnă că ar putea exista până la zece puțuri la un loc, ceea ce multiplică efectele negative ale forajului”.
Unul dintre aceste efecte este nivelul disproporționat de ridicat al utilizării apei. Potrivit lui Molnár, „o operațiune de fracturare necesită aproximativ 15 milioane de litri de apă, iar o singură sondă de gaze de șist poate fi supusă fracturării de până la zece ori. Cantitatea de apă utilizată pentru un singur puț de gaze de șist ar fi suficientă pentru a satisface nevoile anuale de apă a zece mii de locuitori europeni, deci este un proces extrem de intensiv în apă care este planificat să fie aplicat într-o zonă afectată de secetă din regiunea Békés.”
Gazele de șist reprezintă gaze naturale aflate în rocile de șist. Acestea sunt formațiuni stâncoase mai puțin permeabile în comparație cu gresia, silitul sau calcarul, în care se găsește gazul convențional. În general, șisturile sunt răspândite pe o suprafață mai mare, iar gazul este prins în spații mai mici – microfisuri – din rocă. Ca urmare, gazele naturale nu curg ușor prin șisturi. Gazele de șist sunt extrase prin fracturare hidraulică, cunoscută și sub denumirea de fracking, care pare a fi găuri adânci forate în roca de șist și foraj orizontal care permite accesul la o cantitate mai mare de gaz.
