Sursa foto: President of Ukraine (president.gov.ua)
Miercuri, ideile lui Mario Draghi, fostul prim-ministru al Italiei, privind competitivitatea vor fi din nou în centrul atenției atunci când von der Leyen își va dezvălui proiectul pentru următorul buget pe șapte ani al UE, în ceea ce va fi un moment definitoriu al mandatului său de președinte al Comisiei Europene, scrie Politico, care dedică o amplă analiză bugetului UE. Bugetul de bază actual al UE este în valoare de aproximativ 1 200 de miliarde de euro, ceea ce reprezintă doar aproximativ 1 % din PIB-ul total al UE.
Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:
- articolul continuă mai jos -
Cadrul financiar multianual (CFM), așa cum este cunoscut acest imens plan de cheltuieli pe termen lung, se va aplica în perioada 2028-2034. Faptul că doi ani au fost puși deoparte pentru negocieri privind conținutul bugetului este un semn că – ca de obicei – von der Leyen se așteaptă la o luptă uriașă cu guvernele naționale, care trebuie să convină în unanimitate asupra conținutului acestuia.
Oficialii Comisiei și-au petrecut sfârșitul de săptămână blocați în reuniuni maraton pentru a finaliza propunerea și încă lucrau până luni seara târziu, hrăniți cu pizza, cola și apă.
Miza e foarte mare, după cum notează Politico. Propunerea CFM va trebui să finanțeze UE pentru a face față unor provocări fără precedent, inclusiv un război comercial cu America lui Donald Trump; un război real cu Rusia lui Vladimir Putin; intensificarea concurenței din partea Chinei; conflictul din Orientul Mijlociu; schimbările climatice; migrația internațională; și ascensiunea extremei drepte, cu agenda sa politică anti-Bruxelles.
În cuvintele lui Draghi, venerabilul înțelept al economiei europene, după cum îl numește Politico: „Am ajuns în punctul în care, fără acțiune, va trebui să ne compromitem fie bunăstarea, fie mediul, fie libertatea”.
Bugetul de bază actual al UE este în valoare de aproximativ 1 200 de miliarde de euro, ceea ce nu este deloc o cifră mică.
Dar aceasta reprezintă doar aproximativ 1 % din PIB-ul total al UE, comparativ cu 48 % pentru bugetul Germaniei și 57 % pentru cel al Franței. Observatori respectați – inclusiv Draghi – susțin că investițiile din sectorul public al UE sunt total inadecvate pentru a face față provocărilor cu care se confruntă continentul.
Întrebarea este, cât de mare trebuie să fie “bazooka” bugetului Bruxelles-ului? Răspunsul variază foarte mult, în funcție de cine îl dă.
Unele țări doresc o creștere zero, în timp ce altele doresc dublarea bugetului UE, a declarat Jan Stráský, economist principal la OCDE.
„Acesta este intervalul, de la zero la dublu, iar evaluarea mea ar fi că, prin creșterea cu mai puțin de jumătate, ați putea realiza deja o mare parte din ceea ce are sens să faceți la nivelul UE”, a declarat Stráský pentru POLITICO. „Poate să spunem 20 sau 30 %” – ceea ce ar duce bugetul total la aproximativ 1,3 % din PIB – „dacă este bine cheltuit, ar putea fi o îmbunătățire uriașă”.
Pe lângă o sumă totală mai mare, OCDE a recomandat, într-un raport publicat luna aceasta, reprioritizarea fondurilor UE existente pentru a se concentra pe apărare și pe o piață a energiei electrice mai integrată, care ar reduce costurile energiei electrice și ar contribui la stimularea creșterii economice.
O parte mai mare din cheltuielile publice ar trebui transferată Bruxelles-ului, a sugerat grupul de reflecție, pentru a coordona proiecte transfrontaliere de infrastructură mai eficiente, cum ar fi interconectările electrice, și achizițiile publice în domeniul apărării.
„De asemenea, nu este vorba despre căutarea soluției perfecte, ci despre culegerea beneficiilor de prim ordin, cum ar fi cele mai mici fructe agățate”, a declarat Stráský.
Alți analiști consultați de Politico spun că Bruxelles-ul trebuie să fie și mai ambițios pentru ca UE să poată face față momentului. Potrivit lui Zsolt Darvas, unul dintre autorii unui nou studiu al think tank-ului Bruegel, pachetul de cheltuieli din CFM trebuie să se dubleze, mai mult sau mai puțin, pentru a ține cont de necesitatea de a finanța tranziția climatică și de a-și plăti datoriile Covid-19.
„Uniunea Europeană se confruntă cu o presiune din ce în ce mai mare pentru a îndeplini priorități care sunt din ce în ce mai europene prin natura lor”, a concluzionat studiul Bruegel.
“Provocările, inclusiv tranziția climatică și tranziția digitală, competitivitatea, reziliența economică, apărarea, gestionarea migrației și politica externă depășesc frontierele naționale și necesită răspunsuri coordonate și cu resurse suficiente. Însă principalul instrument financiar al UE, bugetul său – sau cadrul financiar multianual (CFM) – rămâne blocat în trecut”, se arată în studiu.
Darvas a propus creșterea bugetului la aproximativ 2 % din PIB. O astfel de creștere ar pune bugetul UE pe drumul cel bun pentru a-și îndeplini partea sa din suma suplimentară de 800 de miliarde EUR pe an care, potrivit lui Draghi, ar fi necesară din partea sectoarelor privat și public pentru a relansa competitivitatea economică a Europei.
Unele țări, inclusiv Franța, sunt de acord că bugetul UE trebuie să crească.
Altele, precum Germania și Țările de Jos, nu doresc ca bugetul să crească deloc. „Suedia este atentă să nu creadă în ideea că acum avem nevoie de un buget mai mare pentru că avem noi probleme de rezolvat”, a declarat ministrul suedez pentru afaceri europene, Jessica Rosencrantz, pentru POLITICO. ”
„Va trebui să facem priorități în cadrul bugetului”.
Suedia este deosebit de dornică ca CFM să abordeze apărarea și securitatea, deși unii analiști spun că legislația UE împiedică blocul să facă cheltuieli militare directe prin bugetul său pe termen lung. „Cum anume ar trebui să fie formulat sau prezentat în buget, la asta va trebui să revenim”, a spus Rosencrantz. „Dar cred că apărarea, securitatea, sprijinul pentru Ucraina, precum și competitivitatea – acestea vor fi subiectele pe care un nou buget ar trebui să le abordeze.”
Draghi a propus, de asemenea, simplificarea radicală a bugetului, o idee pe care von der Leyen a preluat-o prin propunerea sa generală de a combina Politica agricolă comună și Fondul de coeziune – cele mai mari cheltuieli ale UE – într-un singur megafond.
Un al doilea pilon al CFM, conform schițelor deja anunțate de Comisie, ar urma să creeze un nou Fond european pentru competitivitate, care să ofere capacitate de investiții pentru sectoarele-cheie și sprijin pentru cercetare. Al treilea pilon al bugetului ar fi un nou fond de acțiune externă, care ar combina ajutorul pentru dezvoltare și diplomația, conform planului inițial al lui von der Leyen.
Unele țări și politicieni din UE sunt deja revoltați de aceste reforme, în special în ceea ce privește banii pentru agricultorii europeni și regiunile cu dificultăți economice.
Ce se întâmplă cu taxele UE?
Partea cea mai dificilă – cel puțin potențial – este să se decidă de unde ar trebui să vină banii în primul rând.
O dezbatere aprigă este deja în desfășurare cu privire la posibilitatea ca noi forme ale acestor „resurse proprii”, așa cum sunt denumite veniturile UE, să fie aprobate ca parte a noului buget, eventual prin extinderea cotei de venituri pe care Bruxelles-ul o poate obține din taxele sau acordurile financiare existente.
Comisarul european pentru buget, Piotr Serafin, a promis „un pachet ambițios de resurse proprii” care, „pe de o parte, va consolida capacitatea financiară a ceea ce avem aici, la nivel european, dar, pe de altă parte, va fi și acceptabil din punct de vedere politic și social pentru statele membre, dar și pentru cetățenii Europei”.
Un motiv adesea invocat în favoarea unor noi forme de resurse proprii este acela de a diminua intensitatea dezbaterii privind contribuțiile diferitelor țări la buget, fixarea politică pe așa-numitele „solduri nete”.
Țările care sunt contribuabili neți – precum Germania, Țările de Jos și Suedia – plătesc mai mult decât primesc înapoi. Acest lucru face adesea mai dificil din punct de vedere politic pentru aceste guverne să justifice în fața publicului lor intern de ce bugetul general al UE trebuie să crească.
Comisarul european pentru buget, Piotr Serafin, a promis „un pachet ambițios de resurse proprii” care, „pe de o parte, va consolida capacitatea financiară a ceea ce avem aici, la nivel european, dar, pe de altă parte, va fi și acceptabil din punct de vedere politic și social pentru statele membre, dar și pentru cetățenii Europei”.
„Nu vedem nevoia de noi resurse proprii și cu siguranță nu de taxe europene”, a declarat Rosencrantz din Suedia. “Știm că există o discuție amplă cu privire la orice, de la utilizarea veniturilor din sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisii și mecanismul de ajustare la frontiera carbonului la diferite alte forme de noi resurse proprii. Suedia nu crede că este nevoie de așa ceva. Am prefera să ne concentrăm asupra redefinirii priorităților în cadrul bugetului, ceea ce este întotdeauna dificil, dar este ceea ce trebuie să faci într-un buget național, inclusiv atunci când trebuie să abordezi noi provocări.”
Statul de drept
O modalitate de a face economii este de a împiedica acordarea „unui singur euro” oricărei țări care încalcă flagrant standardele democratice ale UE privind „statul de drept”, a adăugat Rosencrantz. Acesta este un punct de vedere care se potrivește cu obiectivele Comisiei pentru următorul CFM.
Echipa lui Von der Leyen lucrează la un nou regim de „condiționalitate” care ar consolida sancțiunile financiare pentru țări precum Ungaria (și, în trecut, Polonia), despre care Bruxelles-ul a constatat că nu reușesc să susțină libertățile democratice despre care spune că sunt în centrul valorilor UE.
Dar când fiecare țară din UE trebuie să fie de acord cu pachetul bugetar în întregime – inclusiv Ungaria lui Viktor Orbán – nu există nicio garanție că normele de condiționalitate vor fi incluse în proiectul final de buget, indiferent de dorința lui von der Leyen și a comisarilor săi.
În realitate, problema pedepsirii țărilor care nu respectă „statul de drept” revine la aceeași întrebare esențială care stă la baza întregului buget: Pentru ce este de fapt UE? În această eră a provocărilor globale multiple, cât ar trebui să facă împreună cele 27 de țări ale blocului, prin acțiuni coordonate în birourile înalte de sticlă și oțel din Bruxelles, și cât ar trebui să decidă acasă?
În cele din urmă, amploarea și domeniul de aplicare ale bugetului final al UE vor fi expresia răspunsului colectiv al blocului la această întrebare.
„Dacă ne uităm înapoi la istoria acordurilor privind următorul CFM, am văzut schimbări foarte limitate de la un cadru la altul”, a declarat Darvas, unul dintre autorii raportului Bruegel. În opinia sa, cel mai mare risc pentru ca UE să facă față provocărilor cu care se confruntă în prezent este faptul că cerința unui acord unanim între 27 de țări va „limita sever” orice spațiu pentru reformă.
„Există o rigiditate enormă”, a spus el. „Sunt puțin sceptic că vor exista schimbări majore și de data aceasta”, completează Darvas, citat de Politico.
POLITICO: Von der Leyen face concesii în planul bugetar pentru a evita o rebeliune în cadrul Comisiei şi a calma doi membri ai echipei sale. Unul dintre ei este Roxana Mînzatu.
Ameninţarea unei revolte interne în cadrul Comisiei Europene a determinat-o pe preşedinta acesteia, Ursula von der Leyen, să cedeze şi să promită mai mulţi bani regiunilor sărace decât intenţiona iniţial, atunci când va prezenta, miercuri, planul său pentru bugetul UE pe următorii şapte ani. Potrivit unui document consultat de POLITICO, Ursula von der Leyen a făcut o serie de concesii de ultim moment în încercarea de a calma două persoane din echipa sa aflate la capete opuse ale spectrului politic: Raffaele Fitto, din dreapta italiană, şi Roxana Mînzatu, socialistă din România, transmite News.ro.
Schimbarea de poziţie a lui Von der Leyen este un semn al echilibrului delicat pe care trebuie să îl menţină pentru a ţine sub control vocile concurente din cadrul Comisiei, prezentând în acelaşi timp un plan de cheltuieli care să fie acceptabil pentru Parlamentul European, din ce în ce mai indisciplinat, şi pentru cele 27 de guverne naţionale, care trebuie să aprobe bugetul înainte de sfârşitul anului 2027, notează POLITICO.
Măsura – care ar permite Comisiei să continue să aloce o mare parte din fondurile sale zonelor mai sărace din Europa începând din 2028 – este considerată suficientă pentru a asigura sprijinul politic al celor 27 de comisari ai UE, au declarat doi oficiali ai UE pentru POLITICO.
„Dimensiunea regională nu este complet pierdută” din proiectul de buget, a declarat un oficial al UE citat sub condiţia anonimatului.
Decizia lui Von der Leyen reprezintă un pas înapoi faţă de planul său iniţial de a spori semnificativ puterea guvernelor centrale în gestionarea fondurilor regionale ale UE, care în prezent se ridică la 400 de miliarde de euro şi reprezintă o treime din cheltuielile totale ale blocului comunitar.
Ideea era că acordarea de competenţe sporite capitalelor naţionale ar fi constituit un stimulent pentru finalizarea reformelor şi reducerea birocraţiei. Cu toate acestea, criticii au afirmat că acest lucru n-ar fi făcut decât să adâncească disparităţile existente în cadrul fiecărei ţări, marginalizând regiunile din acest proces.
FT: Modificarea bugetului UE va transfera miliarde de euro către statele estice
Bruxelles-ul va dezvălui o nouă modalitate de alocare a peste 750 de miliarde de euro din fondurile UE pentru agricultură și dezvoltare, prin care bugetul comun va favoriza statele membre mai noi și pe cele care se învecinează cu Rusia, potrivit unei propuneri citate de Financial Times.
Comisia Europeană își va lansa miercuri planul pentru următorul buget pe șapte ani al UE, o propunere pentru mai mult de 1 miliard de euro din cheltuielile comune ale blocului comunitar, care trebuie să fie aprobată în unanimitate de toate cele 27 de state membre.
Cea mai radicală reformă implică gruparea a sute de programe de cheltuieli existente – în special 392 de miliarde EUR pentru dezvoltare regională și 387 de miliarde EUR pentru agricultură în cadrul bugetului actual pe șapte ani – într-un singur plan pentru fiecare națiune.
Pe lângă ajustarea modului de alocare a fondurilor între țări, abordarea oferă capitalelor o mai mare marjă de manevră în ceea ce privește cheltuielile și le permite să deturneze resurse din domenii precum dezvoltarea regională către apărare.
„Existența unui singur pachet pentru fiecare stat membru ar asigura alocarea eficientă și flexibilă a fondurilor între domeniile de politică, permițând statelor membre să abordeze noi priorități, cum ar fi capacitățile de apărare sau gradul de pregătire”, conform propunerii divulgate, consultată de Financial Times.
Dimensiunea financiară a fiecărui buget național, ceea ce Comisia numește „pachetul” său, ar fi calculată printr-o nouă formulă complexă care ajustează în mod semnificativ criteriile de alocare a banilor, se arată în proiect.
