Un spital inovativ pentru copii, cu tehnologii care vor preveni infecțiile nosocomiale, complet digitalizat și „fără hârtie”, construit în numai trei ani, cu 30 de milioane de euro. Și este doar prima fază a proiectului inițiat de Oana Gheorghiu și Carmen Uscatu, fondatoarele Asociației Dăruiește Viață. Ce va fi diferit față de alte spitale din România și când ar urma să fie dat în folosință? Cum reușește o Asociație să ridice un spital într-un timp record în timp ce statul a rămas la stadiul de proiecte și promisiuni? Detaliază cele două fondatoare într-un interviu pentru Economedia.ro.
„De 30 de ani facem același lucru în România în spitale. Același tip de management și totdeauna sperăm să avem alte rezultate. Până când nu schimbăm ceva, nu avem cum să ajungem la un sistem de sănătate sănătos. Suntem pe ultimul loc în Europa în ceea ce privește spitalele și sănătatea. Și fără niște schimbări în proceduri, în felul în care facem management, în felul în care gestionăm relația cu pacientul, nu o să avem o altă, un alt sistem de sănătate. Și credem că acest spital construit din banii oamenilor este cel mai bun loc în care putem să testăm lucrurile astea și, dacă merge bine, și noi credem că o să meargă, de ce nu, să scalăm la nivelul țării”, afirmă Oana Gheorghiu.
Oana Gheorghiu și Carmen Uscatu au venit pentru prima dată la Spitalul Marie Curie din Capitală pentru a strânge bani să renoveze secția de Oncologie. Ulterior a venit decizia de a construi o bucată din această clădire.
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
„Am dărâmat ce era aici în 2018. În 2019 am început”, spune Oana Gheorghiu. Trei ani mai târziu cele două sunt pe cale să termine un spital.
Cu ce bani? Donații de la companii și, mai ales, de la oameni. „Dacă la începuturile noastre 100% din bani veneau de la companii, acum am ajuns la un echilibru în portofoliul de capital: cam 60% din bani vin de la companii, iar restul de 40% vin de la persoane fizice. Doar din campania de SMS am reușit să construim două niveluri ale spitalului. Peste 10 milioane de euro vin doar din SMS. Și sunt peste 350.000 de oameni care au donat”, afirmă Carmen Uscatu.
Cum ajungi să construiești un spital? „Noi nu am vrut să construim un spital, nu ne-am propus acest lucru. Doar că am vrut să renovăm și apoi să facem radioterapie că am înțeles că nu există în România și tot am aflat de nevoi și te ia valul”, spun cele două fondatoare.
Spitalul este proprietatea statului român, find construit pe terenul statului, însă fondatoarele își doresc un parteneriat între statul român și societatea civilă. „Ceea ce ne dorim noi, însă, de la acest proiect este să facem un proiect pilot în care să testăm alt fel de a face management, alt fel de a întreține clădirile, pentru că problema României, în spitale, în general și în toate investițiile este mentenanța și felul în care avem grijă de investițiile pe care le facem și…”, spune Oana Gheorghiu.
„Poate pentru prima dată politicienii vor fi în stare să facă un parteneriat cu societatea civilă, astfel încât, în interesul copiilor din România – pentru că acesta este un spital care va deservi, până la urmă, întreaga țară și în care vom încerca să facem o rețea prin care să colaborăm cu toate spitalele pediatrice din țară și ăsta e un lucru pe care cred că putem să-l facem împreună”, afirmă și Carmen Uscatu.
Spitalul a costat 30 de milioane de euro, dar este doar prima fază. „Proiectul următor, care va cuprinde a doua clădire, faza a doua a proiectului, cu toate scumpirile care au avut loc, e posibil să se dubleze. Dar mai avem și vechea clădire, faza a treia a proiectului, pe care trebuie să o includem în acest campus medical. Va costa mult, dar cred că saltul pe care va reuși să-l facă acest spital în timp va însemna mult mai mult decât aceste costuri, care oricum sunt mai mici decât tot ce a făcut până acum statul român”, afirmă Carmen Uscatu.
Spitalul va fi cu totul inovativ. „Avem pentru prima oară radioterapie pentru copii, avem pentru prima oară un bloc operator realizat în sticlă – este ultima tehnologie în Europa și este tehnologia care asigură cea mai bună modalitate de a preveni infecțiile nosocomiale, pentru că e un material care se curăță foarte ușor. Vom avea un spital digitalizat complet, ne propunem să avem un spital fără hârtie, sperăm să și reușim, și pe partea de legislație, pentru că va fi nevoie de ajutor și de implicare a autorităților aici”, precizează Carmen Uscatu.
Au luat Carmen Uscatu și Oana Gheorgiu locul statului?
„Nu, că noi nu stăm”, răspuns ele.
Vezi interviul integral cu Oana Gheorghiu și Carmen Uscatu, fondatoarele Asociației Dăruiește Viață
Vezi un film realizat pe șantier de Economedia.ro în colaborare cu Inquam Photos
Dan Tăpălagă: Discutăm cu Carmen Uscatu, Oana Gheorghiu, suntem în șantierul noului spital Marie Curie, întrebarea este cum se va numi acest spital pentru copii.
Carmen Uscatu: Suntem în spitalul șantierului Marie Curie pentru că acest spital a fost denumit Marie Curie, vechiul spital, el fiind construit de statul polonez. Numele noului spital sperăm să îl dea activitatea care va avea loc în noul spital, care sperăm noi să fie bazată pe exigență. Tratamentul copilului în acest nou spital trebuie să fie unul diferit și mult mai exigent față de ce se întâmplă în sistemul public de sănătate acum.
Dan Tăpălagă: Oana Gheorghiu, la al câtălea proiect sunteți cu acest spital?
Oana Gheorghiu: Cu acest spital? Am pierdut șirul pentru că în Spitalul Marie Curie am făcut mai multe proiecte, dar…
Carmen Uscatu: E modestă.
Oana Gheorghiu: Sunt modestă. Dar în România, din 2009 încoace am făcut multe proiecte. Nu știu să îți spun exact un număr, dar cred că, dacă îmi aduc aminte, numai în pandemie am ajuns în peste 140 de spitale.
Dan Tăpălagă: Când va fi gata, când se va termina această construcție și spitalul va funcționa efectiv?
Carmen Uscatu: Dacă vorbim despre această construcție, ea se va finaliza anul următor și va fi deschisă către copiii care se vor trata aici la jumătatea anului următor. Însă acest spital nu reprezintă doar această construcție. Noi am extins proiectul, astfel încât vom mai construi încă o clădire, iar clădirea veche va fi renovată, astfel încât aici va exista un campus medical.
Dan Tăpălagă: Câte paturi?
Oana Gheorghiu: Aici avem 185 de paturi, care sunt nu doar de oncologie, de chirurgie, de neurochirurgie, de hemato-oncologie, o să avem ambulator și, pentru prima oară, radioterapie pediatrică.
Carmen Uscatu: Da. Numărul de paturi – nu aș vrea să mai facem referire la acest subiect –am discutat, în ultimele luni, foarte mult despre acest lucru împreună cu echipa de consultanți din străinătate cu care lucrăm pentru masterplan. Numărul de paturi e fixat, în România, printr-o lege din ’78. Nu vrem să ne mai raportăm la trecut, nu facem un spital pentru daci, facem un spital pentru viitor, astfel încât nu numărul de paturi va fi important ci centrele de excelență.
Dan Tăpălagă: Ce va fi nou în acest spital? Partea de inovație.
Oana Gheorghiu: În primul rând în Europa se întâmplă că medicina se face astăzi cât mai puțin în spital și cât mai mult în mediul natural, în mediul de acasă, astfel încât copilul să se vindece în familie și să stea cât mai puțin în spital. Evident că în oncologie acest lucru nu este posibil, de aceea, așa cum zicea Carmen, nu numărul de paturi contează ci mediul.
Spitalul ăsta va fi cu totul inovativ. Avem pentru prima oară radioterapie pentru copii, avem pentru prima oară un bloc operator complet realizat în sticlă, este ultima tehnologie în Europa și este tehnologia care asigură cea mai bună metodă de a preveni infecțiile nosocomiale, pentru că e un material care se curăță foarte ușor.
Vom avea un spital digitalizat complet, ne propunem să avem un spital fără hârtie, sperăm să și reușim, și pe partea de legislație, că va fi nevoie de ajutor pe zona asta de legislație și de implicare a autorităților aici.
Este un spital care are – o să vedeți, probabil, sus pe terasă o adevărată uzină care asigură filtrarea aerului, asigură schimburile de aer așa cum se întâmplă în spitalele din Europa. Asigură diferențele de presiune în spațiile în care acest lucru se impune, este necesar, pentru a preveni – din nou – infecțiile nosocomiale. E un spital așa cum vedem afară și așa sperăm să fie.
Carmen Uscatu: Iar operațional, acest spital va trebui să funcționeze după proceduri foarte clare, va trebui să asigure multidisciplinaritate în tratamentul copilului, un cuvânt des folosit în conferințele din România dar absolut deloc implementat în spitale. Și cred că foarte important e că noi ne dorim ca în decurs de 5-10 ani să obțină o acreditare internațională.
Dan Tăpălagă: Spitalul construit de Asociația Dăruiește Viață va fi proprietatea asociației sau proprietatea statului român?
Oana Gheorghiu: E proprietatea statului român, pentru că e construit pe terenul statului și tot ce construim pe domeniul statului, conform legii, aparține, de drept statului. Noi am construit acest spital într-un parteneriat cu Spitalul Marie Curie, a pus la dispoziție terenul și noi am construit.
Ceea ce ne dorim noi, însă, de la acest proiect este să facem un proiect pilot în care să testăm alt fel de a face management, alt fel de a întreține clădirile, pentru că problema României, în spitale, în general și în toate investițiile este mentenanța și felul în care avem grijă de investițiile pe care le facem și…
Dan Tăpălagă: Dar cum veți reuși să faceți asta dacă nu e proprietatea asociației și decizia e în altă parte, nu la dumneavoastră?
Carmen Uscatu: Poate și aici am putea vorbi de inovație. Poate pentru prima dată politicienii vor fi în stare să facă un parteneriat cu societatea civilă, astfel încât, în interesul copiilor din România – pentru că acesta este un spital care va deservi, până la urmă, întreaga țară și în care vom încerca să facem o rețea prin care să colaborăm cu toate spitalele pediatrice din țară și ăsta e un lucru pe care cred că putem să-l facem împreună.
Oana Gheorghiu: De 30 de ani facem același lucru în România în spitale. Același tip de management și totdeauna sperăm să avem alte rezultate. Până când nu schimbăm ceva, nu avem cum să ajungem la un sistem de sănătate sănătos. Suntem pe ultimul loc în Europa în ceea ce privește spitalele și sănătatea.
Și fără niște schimbări în proceduri, în felul în care facem management, în felul în care gestionăm relația cu pacientul, nu o să avem o altă, un alt sistem de sănătate. Și credem că acest spital construit din banii oamenilor este cel mai bun loc în care putem să testăm lucrurile astea și, dacă merge bine, și noi credem că o să meargă, de ce nu, să scalăm la nivelul țării.
Dan Tăpălagă: Cât a costat până acum? Cât va costa până la final?
Carmen Uscatu: Cred că această clădire, noi am estimat-o, împreună cu echipamentele, la 30 de milioane de euro. Această clădire. Proiectul următor, care va cuprinde a doua clădire, faza a doua a proiectului, cu toate scumpirile care au avut loc, e posibil să se dubleze.
Dar mai avem și vechea clădire, faza a treia a proiectului, pe care trebuie să o includem în acest campus medical. Va costa mult, dar cred că saltul pe care va reuși să-l facă acest spital în timp va însemna mult mai mult decât aceste costuri, care oricum sunt mai mici decât tot ce a făcut până acum statul român.
Dan Tăpălagă: Deci aici sunt bani din donații. Sunt banii oamenilor, bani donați de companii.
Oana Gheorghiu: Da. Bani de la companii și de la oameni. 20 de milioane de euro, aproximativ, clădirea, plus alte 10 milioane de euro echipamentele. S-ar putea să mai fie nevoie și de alți bani.
Dan Tăpălagă: Cam cât de la companii, cam cât de la oameni, puteți face o estimare?
Carmen Uscatu: Dacă la începuturile noastre sută la sută din bani veneau de la companii, acum am ajuns la un echilibru în portofoliul nostru de capital, astfel încât cam 60 la sută din bani vin de la companii și restul de 40 la sută – care sunt foarte importanți – vin de la persoane fizice. Doar din campania de SMS noi am reușit să construim două niveluri ale spitalului, undeva peste 10 milioane de euro vin doar din SMS, ceea e e wow.
Oana Gheorghiu: Și sunt peste 350 de mii de oameni care au donat. Ceea ce e impresionant.
Dan Tăpălagă: E impresionant, însă iarăși mă întorc la întrebarea despre cine va lua decizii în acest spital și cum le garantați acestor donatori, oamenilor, companiilor, că banii dați din buzunarul lor vor fi cheltuiți altfel după ce spitalul va deveni operațional, că spitalul va funcționa altfel, deși va fi tot un spital de stat, în care statul român, Ministerul Sănătății, va avea ultimul cuvânt. Managerul de cine va fi pus, de statul român? Sau de Asociația Dăruiește… sau de oameni?
Carmen Uscatu: Garanție pe hârtie nu putem, deocamdată da. Nu avem semnat un parteneriat cu Ministerul Sănătății în acest sens. Garanție stau proiectele noastre de până acum, pe care nu le-am lăsat de izbeliște și pentru care noi asigurăm partea de mentenanță. Garanția o dă inclusiv proiectul pe radioterapie pe care l-am făcut și în care am investit în echipamente dar am investit și în partea de mentenanță pentru următorii zece ani.
Oana Gheorghiu: Trebuie să vorbim și despre managerul actual al spitalului Marie Curie și trebuie să spunem că fără el acest proiect probabil că nu ar fi putut fi făcut, pentru că am avut suținerea lui și într-o perioadă politică extrem de tumultoasă și cu multe presiuni și a făcut față acestor presiuni. El este managerul Spitalului Marie Curie.
Ceea ce cred că trebuie să fie managerul este extrem de important, dar legislația care îl constrânge este aproape mai importantă. Pentru că atâta vreme cât ca să angajezi o infirmieră sau o asistentă medicală trebuie să obții un ordin de ministru, ce fel de management este acela? De fapt noi aici trebuie să ajungem, să convingem politicienii să ne lase să testăm altceva. Să lăsăm o independență în management. Că este vorba de un om sau de o echipă de management, ea poate să facă lucruri dacă legislația îi dă voie.
Carmen Uscatu: Și noi, ce facem în acest moment, este să oferim suport echipelor medicale și managementului, astfel încât lucrurile să treacă la un alt nivel. Digitalizarea aceasta înseamnă suport pentru ei și care va face un pas foarte mare înainte.
Partea de procedurare e iarăși suport pentru echipele medicale să lucreze la un alt nivel. Vrem să asigurăm, de asemenea, parte de training. Ceea ce în spitalele publice nu prea se întâmplă și nu există bugete – care reprezintă iarăși suport pentru echipele medicale de a duce lucrurile la un alt nivel.
Dan Tăpălagă: Va fi un spital mare. De unde medici? Medicii pleacă din România, nu rămân în România și cam toți vedem că există o criză de forță de muncă pe piața medicală.
Oana Gheorghiu: Practic medicii din spitalul Marie Curie vor veni și vor lucra în acest spital. Multe secții se transferă din vechiul spital în noua clădire, desigur că noi chiar am avut o campanie de a atrage medici români de afară, cel puțin pe secția de radioterapie, care este o secție nouă și pentru care nu există expertiză, din păcate, în România, pentru că așa cum spuneam, radioterapie pediatrică nu avem în țară.
Am avut un proces de selecție împreună cu niște consultanți din afară și sperăm ca în viitor medicii români de afară să vrea să se întoarcă în acest proiect. Să capete încredere că se poate face și în România altfel, așa cum fac ei afară, să vină și cu expertiza și cu felul de a face medicină aici. Și noi credem că la un moment dat se va întâmpla lucrul acesta.
Am încercat prin ambasadele României din diferite țări din Uniunea Europeană și am avut discuții cu unii medici. Mulți nu au încă încredere că se poate schimba în România, dar cred că alții ar vrea să se întoarcă acasă dacă ar fi siguri că lucrurile se întâmplă așa cum trebuie.
Carmen Uscatu: Și dacă în acest spital vor fi promovați medici pe bază de meritocrație, eu cred că vor vrea să se întoarcă într-un mediu în care lucrurile funcționează ca-n vest. Că de fapt asta ne dorim cu toții. Să ajungem să fim evaluați după niște criterii obiective și să putem să ni se recunoască meritele. Asta e ceea ce ne dorim în acest spital.
Oana Gheorghiu: Avem, însă, de construit încredere. De recâștigat încrederea oamenilor care au plecat. Pentru că au plecat foarte mulți, da, poate din cauza salariilor, dar cei mai mulți din cauza felului în care se întâmplau lucrurile în spitale, în care erau promovați medicii. Când oamenii vor reîncepe să creadă în sistemul de sănătate. Și noi credem că acest proiect este cel mai bun început.
Dan Tăpălagă: Statul. Statul, ministerul, guvernul – vă ajută sau vă încurcă în proiectul ăsta?
Carmen Uscatu: Statul stă, în momentul ăsta și pe noi ne ajută. Au fost momente în care au încercat să ne pună piedici. Noi însă chiar sperăm într-un parteneriat cu ei și spunem lucrul ăsta public ca să îi pregătim pentru ce urmează, da. Pentru că știm că vom obține. Altfel, acest proiect nu-și va atinge scopul. Nu e de-ajuns să faci o clădire. Trebuie să schimbi modul cum este operaționalizat acest spital, și atunci avem nevoie de stat.
Dan Tăpălagă: Haideți să punem degetul mai apăsat un pic. Ce ar trebui să se schimbe, ce ar trebui să schimbe statul ca acest spital să nu fie condus, managerizat, ca celelalte spitale de stat?
Oana Gheorghiu: Ce ar trebui să schimbe… în primul rând ar trebui să ne permită să testăm, să mergem la ei cu un proiect pilot – lucrăm la asta – avem consultanți de afară, avem consultanți din țară, pregătim un astfel de proiect pilot pe care vrem să-l punem pe masa Ministerului Sănătății, a guvernului, a parlamentului, în final, că probabil e nevoie de niște modificări legislative, dar în primul rând să ne lase să testăm.
Cumva, le cerem voie, pe efortul noastru, pe donațiile oamenilor, pe donațiile românilor să ne dea voie să testăm un alt fel de a face medicină. Să ne permită să demonstrăm că ceea ce facem de 30 de ani nu e ok, că poate fi făcut altfel, mult mai bine și apoi să le punem pe masă rezultatele și ei să le folosească, pentru că, na, politicienii au nevoie de lucruri pe care să le folosească în zona politică.
Carmen Uscatu: Și un exemplu foarte concret, legat de numărul de paturi. A venit către noi o echipă de neurologi care a spus avem nevoie la începutul acestui proiect, avem nevoie de 90 de paturi să venim aici și să facem neurologie de performanță. 90 de paturi însemna jumătate din această clădire. Și am întrebat atunci – noi nu putem să vă construim jumătate de clădire doar pentru neurologie. Cum se face în vest, de câte paturi au nevoie ca să lucreze la aceleași standarde? Și au zis 10 paturi. Deci ăsta e un lucru care ar trebui schimbat din start.
Nu ne mai putem raporta, când angajăm o contabilă în spitalul Marie Curie, nu ne mai putem raporta la numărul de paturi. Trebuie să ne raportăm la serviciile pe care le va oferi această contabilă sau acest inginer pentru că inclusiv partea administrativă e legată de numărul de paturi, sau acest medic sau această asistentă pentru acest pacient.
Ăsta e un lucru care trebuie schimbat în legislația românească. Și noi când construim și facem acest masterplan pentru întregul campus medical nu vrem să ne mai raportăm la numărul de paturi. Acum medicina se face altfel. Se face mult în ambulator.
Dan Tăpălagă: Mai concret, faceți-mă să înțeleg, nu sunt de specialitate. Proiectul pilot pe care îl veți propune ministerului ce schimbare fundamentală propune el, în afară de ce ați explicat deja cu numărul de paturi?
Oana Gheorghiu: Propune o independență a managerului. Un management bazat pe obiective, așa cum conduci o companie. În care să ai responsabilitatea deciziilor pe care le ei, dar să ai și libertatea de a lua acele decizii. În care totul să se întâmple în interesul pacientului și să ajungem la acel mod de a face medicină, bazat pe rezultate. Am rezultate…
Dan Tăpălagă: Cine va numi acest manager?
Oana Gheorghiu: Acest manager va fi, probabil, în baza unui concurs, acest lucru e… trebuie făcut un concurs, dar un concurs adevărat, nu așa cum se întâmplă acum. Noi ne păcălim singuri. Pentru că avem concursuri peste tot în sistemul de stat dar știm cu toții că nu-s adevărate concursuri. Bifăm.
Ar trebui chiar să avem un proces de selecție, unul profesionist, în care chiar să ne uităm la acel proiect, că este realist, dar să-i dăm și uneltele cu care să facă management bazat pe obiective. Noi acum nu avem o astfel de posibilitate. Managerul este un fel de purtător de hârtii cu Ministerul Sănătății sau cu consiliile județene, în cazul spitalelor județene.
Dan Tăpălagă: Construcția în pandemie a încetinit construcția spitalului, s-au mărit costurile pentru că au crescut prețurile în piața de construcții?
Oana Gheorghiu: Am avut niște întârzieri legate de pandemie, unele echipamente au venit mai greu, avem unele întârzieri în livrări. Costurile, într-adevăr, au crescut. Din fericire, multe dintre contracte erau semnate și contractanții nu au ce face, vor trebui să livreze, dar cum am văzut și în industria auto și în toate industriile se întâmplă blocaje. Am avut întârzieri în proiect și din cauza faptului că lucrăm cu niște companii de afară.
De exemplu blocul operator este făcut cu o companie din Italia pentru că se face pentru prima oară în România acest bloc operator în sticlă și aveam nevoie de expertiză. A fost o perioadă în care a fost imposibil ca ei să vină și să demarăm acest proiect. Noi între timp am mai și construit niște modulare, unul la Elias, unul la Piatra Neamț, dar nu asta ne-a întârziat, ci pur și simplu aceste livrări întârziate de materiale.
Dan Tăpălagă: Orice altceva, dacă doriți să adăugați, despre spital, pe partea de inovație, ce tehnologii noi vor fi utilizate aici?
Carmen Uscatu: În radioterapie, de exemplu, vom avea echipamente – cele mai bune din sud-estul Europei. Și sperăm ca acest departament să crească nivelul… noi suntem, cu radioterapia în România în sistemul public 20 de ani în urmă.
Ministerul Sănătății a achiziționat, prin programul cu Banca Mondială, aparate de radioterapie care folosesc tehnici de acum 20 de ani. Sperăm să creștem nivelul și prin faptul că noi vom oferi training în străinătate acestor oameni care vor fi angajați în radioterapie.
Și cred că foarte important este că – atunci când noi am făcut aceste interviuri – ne-am uitat foarte mult și la latura aceasta de dezvoltare personală a oamenilor care vor veni aici, pentru că ar trebui menționat, nimeni în sistemul public nu se uită la acest lucru. Și de asemenea, aș vrea să menționez ceva legat de management, că mi-am adus aminte, cred că managerul unui spital trebuie să fie precum CEO-ul unui companii.
E mult vehiculat, în spațiul public, că managerul unui spital trebuie să fie doctor. Nu. Managerul unui spital trebuie să se uite pe cifre, să știe exact cum funcționează fiecare secție, să știe câți bani aduce acea secție spitalului, să știe cum cheltuie acea secție banii și mai ales să se uite la calitatea serviciilor pe care le oferă pacientului.
Dan Tăpălagă: O întrebare de final pentru amândouă. Încerc să ajung la, să zic, o parte mai subiectivă din toată povestea asta. De ce faceți asta?
Oana Gheorghiu: De ce facem asta? Păi nu am găsit nici noi răspunsul exact. Știi cum e: te apuci de un proiect, crezi în ceva, noi n-am vrut să construim un spital.
Carmen Uscatu: Și te ia valul.
Oana Gheorghiu: Și te ia valul. Noi nu am vrut să construim un spital, nu ne-am propus acest lucru, doar că am vrut să renovăm și apoi să facem radioterapie că am înțeles că nu există în România și tot aflăm de nevoi și, cum zicea Carmen, te ia valul.
Carmen Uscatu: Și cum spuneam, avem un proiect pe terapia durerii pe care îl lucrăm cu niște medici români plecați în Statele Unite. Și un medic de aici, din spitalul Marie Curie, anestezist, după prima conferință pe care am avut-o împreună cu ei le-a zis colegilor: Vine valul. Sper că simțiți că vine valul, acum depinde unde ne prinde.
Oana Gheorghiu: Mă rog, pe noi valul ne prinde în toate pozițiile posibile, când peste cap, când… Nu știu, ne întrebăm adesea. Îți spun drept că atunci când a început să crească spitalul ăsta am simțit o mare apăsare, așa. Mi s-a părut „Dumnezeule, deci noi facem chestia asta, cumva toate deciziile care se iau în acest spital, până la urmă, trebuie să conștientizăm – și mi se face și-acum pielea de găină, vin la noi două. Adică oamenii ăștia, care știu să facă, vin totuși și au nevoie de o decizie. Și decizia aia trebuie luată. Și știi, noi două luăm decizia aia”. Și este apăsător, că de-aia, cum zicea Carmen, noaptea te trezești și te întrebi “Doamne-Dumnezeule, cine m-a pus să fac asta?”
Carmen Uscatu: A nu se înțelege că luăm deciziile așa, că ne trezim noaptea și le luăm. Ne consultăm foarte mult cu oameni care chiar știu domeniul și pe fiecare bucățică în parte am încercat să ne luăm alături oameni care cunosc foarte bine lucrurile. În radioterapie lucrăm, de peste un an de zile, cu trei consultanți din străinătate, astfel încât, când am decis ce echipamente luăm și dacă asigurăm mentenanță pe următorii zece ani și oamenii pe care vrem să-i aducem și trainingurile pe care vrem să le facem le-am luat împreună cu acești consultanți. Partea de masterplan o facem împreună cu alți consultanți internaționali specializați în construcție de spitale și în astfel de studii, care se uită la nivel național ce se întâmplă și vom încerca să asigurăm, în acest spital…
Oana Gheorghiu: Dar dincolo de toate astea, decizia finală, e la noi, știi? Și când te gândești, așa, avem consultanți, da-i și terorizăm mult pe consultanții ăștia. Adică, îți dai seama, că noi trebuie să luăm niște decizii și nu-i managerul nostru de proiect aici în perioada asta că-i în concediu dar el ți-ar fi spus ce teroriste suntem și cum îi înnebunim pe oameni cu un milion de întrebări pentru că ținem mult să înțelegem ce decidem.
Carmen Uscatu: Și să ni se… adică ni se pare că luăm deciziile…
Oana Gheorghiu: Bune!
Carmen Uscatu: Da. Știind ce facem.
Dan Tăpălagă: Mi-a mai venit o întrebare, chiar de final. Ați luat locul statului. Construiți un spital.
Carmen Uscatu: Nu. Că noi nu stăm!
Dan Tăpălagă: Statul își propune și el să construiască spitale. Și vorbește mult despre construcția de spitale noi.
Oana Gheorghiu: Și vorbește mult.
Dan Tăpălagă: Ani de zile. Când ați decis, când ați luat decizia să construiți spitalul și în cât timp executați această decizie?
Carmen Uscatu: Noi în 2015 am venit aici și am făcut prima campanie, în decembrie, ca să strângem bani să renovăm secția de Oncologie din spital. Apoi decizia de a construi o bucată din această clădire…
Oana Gheorghiu: Pe radioterapie. Noi am… după-aia asta ne-am propus. Radioterapie și oncologie și asta am decis în 2016 spre 2017, după care am început să credem că se poate mai mult și-am pornit că o să facem trei etaje și am zis “dar cerem autorizație de construcție pentru maximum de înălțime, că cine știe, poate vine statul și continuă.” Și așa a pornit proiectul ăsta: am plecat cu trei etaje și…
Carmen Uscatu: Am dărâmat ce era aici în 2018.
Oana Gheorghiu: În 2018, în 2019 am început.
Dan Tăpălagă: 2019-2020, suntem în 2021. Trei ani. Deci în trei ani sunteți pe cale să terminați un spital.
Carmen Uscatu: Da.
Dan Tăpălagă: Și statul român vorbește despre construcția de spitale noi, regionale, de ani de zile, dar nu a terminat niciunul. N-a început niciunul.
Oana Gheorghiu: Suntem la șase ani de la Colectiv anul ăsta. Și nu avem încă un centru de mari arși. Este, pentru mine, lucrul ăsta este șocant. Avem accidente, avem arși și din nou, aceeași presiune de a-i duce în străinătate. Presiune justificată, pentru că noi nu avem, în șase ani de zile România nu a fost capabilă să facă un centru de mari arși. E…
Dan Tăpălagă: Bun, și dacă vă întreabă cineva din cei care donează, cum faceți, de ce voi puteți și statul nu poate? Ce i-ați răspunde?
Oana Gheorghiu: E un mix de incompetență, de frică, pentru că sunt foarte mulți funcționari fricoși, “dacă nu fac nu greșesc, dacă fac s-ar putea să greșesc”, probabil și puțină hoție și multă nepăsare și multă toleranță din partea cetățeanului, ca să o spunem pe-aia dreaptă, pentru că atunci când va veni presiunea adevărată a cetățeanului, și politicianul se va mișca. Câtă vreme cetățeanul încă îndură…
Carmen Uscatu: Cred că atunci când construim spitale, noi trebuie să ne uităm la pacient. Atâta timp cât nu ne uităm la pacient și la cum putem să-i deservim mai bine pe acești oameni, mi-e frică, dacă statul construiește spitale fără să se uite într-acolo. Fără să se uite la medicina acestui secol.
Oana Gheorghiu. După ce a condus operațiunile unei companii franțuzești în România, Oana a hotărât să se dedice full-time implicării sociale și a fondat, alături de Carmen Uscatu, asociația Dăruiește Viață. Totul a început de la o solicitare de ajutor pe care a primit-o pe mail.
Carmen Uscatu. A început să facă voluntariat în timpul liber, pe lângă jobul de Marketing pe care îl avea într-o multinațională. Ulterior a fondat, alături de Oana Gheorghiu, asociația Dăruiește Viață cu gândul de a schimba radical modul în care sunt tratați copiii bolnavi de cancer în România.