Programul de guvernare prezentat săptămâna trecută de noul premier Marcel Ciolacu vine cu o serie de idei bune, precum stimularea producției locale, prin „productivism”, dar și continuarea unor proiecte esențiale, însă este încă neclar de unde vor veni banii pentru finanțarea acestor obiective, însă există și propuneri, precum majorările forțate ale salariului minim și mediu, care ar putea afecta mediul de afaceri, precum și alte idei, cum ar fi schimbările la deductibilitatea unor cheltuieli și la rambursarea TVA-ului, care ar putea duce la abuzuri față de anumite companii, afirmă Mihaela Mitroi, consultant fiscal, la emisiunea Flash Fiscal găzduită de Economedia.
- „Flash Fiscal” este o emisiune pe teme de fiscalitate, care își propune să explice hățișul fiscal din România și cum ne afectează principalele schimbări fiscale naționale și europene. Emisiunea este găzduită de Elena Deacu, redactor-șef Economedia, și Mihaela Mitroi, unul dintre cei mai cunoscuți consultanți fiscali din România, și va aduce de-a lungul timpului invitați relevanți pentru a dezbate temele fiscale de actualitate. Primele două episoade pot fi urmărite AICI și AICI.
Avem un nou guvern, practic o guvernare social-democrată, de stânga. O să avem un nou ministru de finanțe. Cum se vede programul de guvernare al social-democraților din punct de vedere al fiscalității și ce impact crezi că o să aibă asupra mediului de afaceri din România în următorii 2 ani aproape, cât vor guverna social-democrații? Care sunt cele mai importante puncte pe care le-ai văzut în acest program de guvernare?
Mihaela Mitroi: Aș vrea prin a începe să spun că mie mi se pare că programul este chiar foarte bine scris și structurat, are cam tot ce ar vrea să audă oricine, adică și a valori, principii, obiective. Totul este foarte, foarte bine pus pe pe hârtie.
Multe din proiectele la care face referire sunt proiecte începute deja, deci practic este o continuare a ceea ce s-a început până acum, ceea ce e un lucru bun, este un lucru pozitiv că se continuă proiectele care au fost începute.
M-am uitat îndeosebi la partea de fiscalitate, evident, și am văzut proiectele care țin de modernizare și digitalizare a ANAF-ului, proiectul SFERA – servicii fiscale eficiente pentru administrații și cetățeni –, proiectul APIC – administrație performantă prin informație consolidată ș.a.m.d. Deci proiecte care sunt într-adevăr lansate și altele.
Ce aduce nou?
Cred că mi-a atras atenția acel cuvânt „productivism”, stimularea producției, „Fabricat în România” Conceptul „Fabricat în România” îl știm de mai mulți ani.
L-am mai văzut și la alte guvernări, la guvernarea Năstase. Și guvernarea Ponta a avut un concept similar, dar mai ales în guvernarea Dragnea.
Conceptul în sine nu e un concept rău. Abordarea este corectă. Noi trebuie să susținem orice producător, indiferent de ce natură e capitalul, adică vine din străinătate sau din România, atâta timp cât produce în România. Deci mi se pare absolut corect și echitabil.
Reindustrializarea României, iarăși, ca idee care probabil că s-a mai discutat, dar acum pare destul de pregnantă ideea, pentru că văd multe mențiuni în programul de guvernare cu privire la ajutoare de stat, orice forme de granturi, tocmai pentru a ține producția cât mai mare în cât mai mult în România.
Am văzut, spre exemplu, ajutor de stat pentru producătorii de materii prime, pentru proiecte de infrastructură, ceea ce mi se pare iarăși interesant. Și multe altele.
Ți se pare o idee bună acordarea de ajutoare de stat în atât de multe industrii, fără a avea o prioritate strategică? Trebuie să ținem cont totuși că aceste ajutoare de stat sunt date din banii de la buget, care sunt bani plătiți de antreprenori prin taxe, care poate nu primesc ajutoare.
Și eu mi-am pus întrebarea de unde vin banii, pentru că sunt sunt obiective mărețe. Este scris foarte bine programul și ne-am bucura dacă s-ar putea realiza majoritatea lucrurilor.
De unde vin banii? Sursele sunt fondurile europene, PNRR, vorbim de colectarea arieratelor, vorbim despre reducerea evaziunii, vorbim de asemenea de parteneriate public-private, ceea ce, după cum îți amintești, e un concept pe care tot îl dezbatem de ani și ani de zile și au fost nenumărate încercări de a se lansa PPP-urile. Dacă într-adevăr se întâmplă, mie mi se pare un lucru pozitiv, mai ales pentru că vrem să investim foarte mult în infrastructură.
Da, trebuie să ne focusăm. Eu văd în acest plan pe care l-am citit că acoperă cam toate domeniile din economie, într-un fel, acordând atenție fiecăruia. Mi se pare că toată lumea simte că acest program se referă și la el, indiferent de industrie.
Dar, totuși, ca obiective strategice, mi se pare că această idee de productivism, de investiții în România, de dezvoltare a investițiilor în România mi se pare că pare prioritar, apropo de ajutorul de stat.
Din punct de vedere al veniturilor, am auzit întotdeauna, în toate programele de guvernare, reducerea evaziunii fiscale și creșterea colectării, ceea ce nu prea se vede în cifre sau nu în ritmul în care am avea nevoie, la ritmul cheltuielilor pe care le avem până în present. Pare realizabil ce-și propun?
Cel puțin în guvernarea anterioară au fost eforturi deosebite pentru a putea să recupereze aceste sume, să crească gradul de de colectare, inclusiv să reducă gap-ul de TVA ș.a.m.d. Sunt eforturi, am văzut și rezultatele raportate în primul trimestru al anului acesta de către de către ANAF. Probabil că se poate, în măsura în care punem puțină viteză, apăsăm pedala de accelerație cu privire la modernizare și digitalizare a ANAF-ului, tocmai ca să putem să îndeplinim aceste obiective.
Faptul că continuăm aceste programe e bine și e bine că le vedem în programul de guvernare. Aș vrea să văd că se vor implementa mai repede.
Am văzut în programul de guvernare o creștere a salariului minim la 500 euro, deci nicio persoană să nu mai câștige sub 500 euro și creșterea salariului mediu la 1.000 euro până la finalul mandatului acestui guvern. E realist? Până la urmă Guvernul poate să impună printr-un act, din pix, creșterea salariului, dar poate mediul de afaceri gestiona această creștere?
În programul de guvernare se vorbește de salariu de 500 euro net. Noi avem acum un salariu net minim de aproximativ 350 euro. Ca să ajungi până la 500 euro net îți trebuie încă 150 euro. Să spui că salariul minim e 500 euro în loc de 350 euro minim net și să pui într-o ordonanță de urgență cred că e foarte simplu. Nu asta e problema.
Problema este cine plătește de fapt acești 500 euro net: agentul economic, mediul de afaceri. Deci, problema principală nu este cât de ușor este să scriu că salariul minim va fi „acesta”, ci cum putem să ajutăm mediul de afaceri să fie capabil să plătească această sumă de bani. Este într-adevăr un efect deosebit pentru mediul de afaceri, care acum se confruntă cu atâtea probleme.
Referitor la 1.000 de euro salariul mediu net, la fel. Venitul mediu net la momentul acesta este undeva la 4.500 lei, aproximativ 930 euro. Deci să îl mărești cu 70-80 euro și să spui că ăsta e salariul mediu net iar nu-i complicat?
Da revin și spun: ce facem cu agenții economici, ce facem cu mediul de afaceri, în ce măsură este pregătit, cum îi ajutăm ca să putem să venim cu asemenea măsură?
Mai ales că suntem într-o perioadă în care creșterea economică încetinește. Vedem că îi ajung din urmă facturile, îi ajung din urmă dobânzile mari pe care trebuie să le plătească în prezent.
Vorbim de inflație, vorbim de dobânzi.
Și mai era un aspect tot în programul de guvernare, care spune că, până în 1 ianuarie 2025, 1,5 milioane de contracte individuale de muncă vor fi remunerate cu minim 1.000 euro net.
Din nou spun că sună foarte, foarte bine și toți ne dorim să crească salariul minim și veniturile populației. Numai că trebuie să adaptăm economia să fie pregătită, pentru că altfel producem într-adevăr un mare blocaj.
Dăm salariu mai mare, la mai puțini angajați…
Ceea ce nu e o soluție, pentru că vrem să reducem șomajul.
Mai avem o discuție importantă despre evaluarea și revizuirea sistemului de facilități fiscale din present. Avem numeroși angajați cu facilități fiscal: cei din construcții, cei din IT, cei din industria alimentară și agricultură, care au fost introduși anul trecut, în ciuda faptului că PNRR ne recomandă fix să scoatem excepțiile. Crezi că este realizabil? Discuțiile mele cu economiștii până acum a fost că aceasta este singura măsură pe care o putem lua în acest moment ca să mai aducem cumva bugetul pe pe traiectoria cea bună.
De altfel și în program am văzut că este prevăzută o analiză a sistemului fiscal, a sistemului de impozitare în România și că se dorește eliminarea lacunelor și distorsiunilor pe principiul echității.
Înțelegi faptul că se merge pe linia din PNRR, respectiv eliminarea facilităților fiscale în domeniul construcțiilor, IT, cercetare-dezvoltare.
Codul fiscal spune că aceste facilități, cel puțin în construcții vor fi până în 2028. Sper că se va respecta acest program.
În PNRR ne-am asumat un termen de 2028 maxim pentru eliminarea lor. Problema este că noi avem nevoie de acei bani acum. Ar trebui să devansăm aceste reforme?
Eu sunt pe principiul că, odată ce ai introdus un program, l-ai declarat, l-ai prezentat mediului de afaceri, l-ai legiferat, trebuie să respecți și găsești alte soluții. Dar nu perturbi mediul de afaceri, pentru că și-au făcut un plan, pentru că se bazează pe tine. Până la urmă este vorba de credibilitatea noastră ca țară.
Vrem să vină investiții directe. Altă sursă de finanțare menționată negru pe alb în programul de guvernare este data de investițiile străine directe. Dacă vrem investiții străine directe, atunci trebuie să arătăm într-adevăr predictibilitate și se face referire și la predictibilitate. Deci, odată ce ai pus pixul pe hârtie și ai spus că „îți ofer până în anul X” trebuie să respecți. Acesta este principiul.
Aș vrea să amintesc o declarație de aseară, de la prezentarea programului de guvernare de către premierul desemnat Marcel Ciolacu. El a fost întrebat dacă există posibilitatea să discutăm de impozite progresive și a afirmat că nu, până nu se face digitalizarea ANAF. Cu toate astea, a zis că „poate vorbim de o cotă unică, să revenim la o cotă unică de 16% fără excepții”.
Cred că e o confuzie. Nu mă refer la ce a spus domnul premier, ci la cum se interpretează ce se întâmplă. Noi avem cota de 16% impozit pe profit și 10% impozit pe venit. Dar acest 16% impozit pe profit nu este chiar unic, pentru că sunt tot felul de facilități. Atunci este posibil ca ideea să fie să revii la cota unică de 16%. Adică 16% impozit pe profit fără excepții poate să se refere la eliminarea facilităților celor care n-ar plăti acest acest impozit.
La fel, în ceea ce privește cota de 10% impozit pe venit, să se refere la faptul că mai sunt persoane cu facilități, care nu plătesc impozit pe venit, iar acum să plătească toată lumea impozit pe venit.
Nu cred și sper să nu fie vorba de o uniformizare a celor două cote, adică în loc de 10% impozit pe venit să avem 16% și să fie egal cu impozit pe profit. Eu sper că nu e vorba de asta și sper că e doar o chestiune de interpretare.
Avem în programul de guvernare, din câte vedem, chiar o revizuire a taxării muncii, inclusiv pentru veniturile mici, iar revenirea la o cotă unică de 16% la impozit pe venit ar însemna, din contră, creșterea taxării muncii.
Faptul că revizuirea taxării muncii este prinsă în programul de guvernare ne bucură pe toți, pentru că o discutăm de prea mulți ani de zile. Eu cred că nu trebuie să se refere numai la veniturile mici, ci la toate veniturile, că până la urmă taxarea muncii este extrem de mare pentru toată lumea. Sper că se referă îndeosebi, evident, la contribuțiile sociale, că aici era problema.
Eu nu cred că trebuie să amestecăm impozitul pe profit cu impozitul pe venit, 16% cu 10%. Ele ar trebui să rămână așa cum sunt.
Cu atât mai mult cu cât, dacă am venit cu tot felul de modificări, am produce puțină agitație, care cred că probabil că n-ar fi binevenită în momentul acesta.
Ce alte lucruri din programul de guvernare ți se mai par notabile?
O altă idee pe care vreau să o menționez este că se dorește reintroducerea unei prevederi care a fost de mult timp în codul fiscal și care a născut acum mulți ani de zile dezbateri extraordinar de puternice și profunde.
Este cea care se referă la faptul că cheltuielile pentru agenții economici pot fi deductibile numai dacă sunt aferente realizării veniturilor.
Cum este în prezent?
În prezent, cheltuielile sunt deductibile dacă sunt aferente realizării activității agentului economic.
Pare neesențial, dar e foarte important, pentru că sunt tot felul de cheltuieli despre care nu pot să spui că sunt aferente realizării veniturilor, cum ar fi dobânzi, penalități, creanțe, tot felul de pierderi tehnologice, care de asemenea sunt aferente activității, sunt inerente. Nu poți să desfășori activitatea dacă nu le ai. Totuși, ele nu sunt aferente veniturilor.
Ce ar însemna această modificare?
Modificarea ar însemna că ar trebui să vin cu legi specifice care să reglementeze deductibilitatea acestor cheltuieli, pentru că chiar sunt aferente activității agentului economic. Eu sper că poate nu am citit bine, dar din ce am citit așa sună și aș spera să nu se întâmple.
De asemenea, am citit că rambursarea TVA-ului se poate acorda numai după compensarea cu alte taxe. Și aici m-am îngrijorat puțin, dacă, din nou, am citit bine. Pentru că asta înseamnă că va fi mai greu să primim banii.
Deja este o prevedere, tot în programul de guvernare, care spune că în 30 de zile se va rambursa. Deci arată un fel de intenție de celeritate.
Dar, pe de altă parte, dacă numai prin compensare se va rambursa, mi se pare că s-ar putea îngreuna puțin procesul.
Înțeleg intenția, să spunem că vrem să compensăm cu cei care sunt rău platnici și care-și cer TVA-ul. Dar trebuie să fim foarte atenți să nu se abuzeze și să nu fie și pentru companii bune platnice, care au acolo niște sume de plătit și care nu înseamnă că nu le plătesc.
Din fericire, programul de guvernare nu vine cu facilități fiscale noi.
Nu, nu vine cu facilități fiscale noi. Vine cu o reducere de TVA pentru ceva deșeuri selectate și cu niște facilități îndeosebi pentru energie verde, pentru partea de verde, bănuiesc că panouri solare.
Era de așteptat să nu vină cu facilități fiscale noi, având în vedere situația economică în care suntem.
Vine în schimb cu noțiunea de atenție la erodarea bazei impozabile și transferul profiturilor, verificarea prețurilor de transfer, mai mult personal probabil și dezvoltarea departamentului de prețuri de transfer din cadrul Ministerului de Finanțe, vine cu atenție privind erodarea bazei impozabile, are în vedere și tot felul de directive europene, iarăși era ceva de așteptat.
O să vină o directivă, se numește ATAD3, care la fel se referă la situația în care pot să erodez baza de impozitare prin tot felul de metode de planificare. Deci acestea sunt chestii așteptate.
Aș vrea să menționez aici și o declarație a noului ministru de finanțe, Marcel Boloș, care a fost audiat în în Parlament. El a fost întrebat cu privire la subiectul optimizării fiscale și a spus, citez, că „optimizarea fiscală abuzivă este un subiect pe care îl avem în vedere și vom veni cu un plan de acțiuni astfel încât să putem ajunge la o impozitare corectă a companiilor multinaționale”. Ce crezi că înseamnă acest lucru?
Tot timpul s-a vorbit la nivelul guvernanților de optimizare fiscală versus evaziune fiscală. Acuma văd că termenul este „optimizare fiscală abuzivă”, care probabil se poate înțelege tot ca o formă de evaziune fiscală.
Optimizarea fiscală este o operațiune strict ilegală. Atâta timp cât tu vii cu o soluție fiscală care este perfect legală și care se numește întâmplător „optimizare” – pentru că într-adevăr creează asemenea efecte – asta nu înseamnă că e a ceva illegal. Dar folosindu-se termenul abuziv pot să înțeleg ideea.
Dar nu numai România se uită după optimizările fiscale abuzive sau evaziunea fiscală, ci toate țările. Conceptul de erodare a bazei impozabile, transferul profiturilor, este un concept dezvoltat de OCDE și preluat de absolut toate majoritatea țărilor din lume.
Iar acum nu trebuie să te uiți numai la multinațională, corect este să te uiți la optimizarea fiscală a tuturor contribuabililor.
Ce guvernanții, nu numai ai României, dar ai tuturor țărilor, afirmă, este că multinaționalele ar avea posibilitatea, fiind mai puternice financiar, să identifice planuri facile pentru ei.
Mai sunt idei notabile din programul de guvernare care ți-au atras atenția?
Cu privire la ANAF sunt cam aceleași lucruri. Am văzut utilizarea inteligenței artificiale și mă bucur să aud asta. Big data este un program știut.
Se pune accent foarte mare pe conformare voluntară. Continuă ideea de listă albă a contribuabililor care plătesc. Este bine că continuă.
O ultimă întrebare: ținând cont de faptul că avem această gaură de încasări pe care o știm în primele patru luni, avem aceste creșteri salariale promise profesorilor în acest an, avem alte categorii care au primit deja sau cine știe, poate mai primesc, pentru că vedem că unele greve continuă, care sunt scenariile ca Guvernul să-și permită în acest an să se încadreze în ținta de deficit, care ți se pare că sunt finanțările pe care le poate găsi? Creditare, altele, colectare, planul de acțiune al ANAF, care urmează să să vină.
Dacă îmi pui întrebarea ca fiscalist, n-aș vrea să răspund „creștere de taxe”, pentru că nu vreau să ajungem acolo.
În plan scrie colectare, îmbunătățire, asta o spunem și noi de 30 de ani. Și în ceea ce privește creditarea, în plan scrie negru pe alb că trebuie ca creditarea să fie inteligentă și să găsească niște soluții inteligente de creditare la nivelul Guvernului. Deci, bănuiesc că și acolo este destul de restricționat. Deci e o întrebare bună la care, drept răspuns, nu pot să dau decât ce este pe hârtie. În fapt, eu sper, deși nu scrie pe hârtie, să nu vorbim de creșteri de taxe.