Sursa foto: transilvania-cincsor.ro
Carmen Schuster era o tânără femeie când a părăsit satul transilvănean Cincsor din România pentru Germania de Vest, în căutarea unei vieți mai bune, acum 40 de ani. După ce s-a întors în România pentru muncă mulți ani mai târziu, a fost copleșită de dorința de a rămâne, încercând să salveze comunitatea săsească veche de secole pe care o numea cândva acasă, relatează France24, care citează AFP. “În România există un sat săsesc. Ceaușescu îl distrusese. Un exilat l-a făcut să renască”, titrează și La Reppublica.
Schuster face parte din minoritatea etnică germană în scădere, descendenți ai sașilor și ai altora care au fost recrutați de regii maghiari pentru a se stabili în Transilvania începând cu secolul al XII-lea, relatează site-ul francez. „A trebuit să salvăm școala, care era în ruine”, a declarat pentru AFP Schuster, care are acum 60 de ani.
Împreună cu soțul ei, Michael Lisske, ea a restaurat cu grijă inima istorică a Cincsor timp de mai bine de un deceniu – inclusiv fosta școală săsească – și a transformat clădirile în case de oaspeți.
„Au fost restaurate și alte clădiri, iar satul se învârte din nou în jurul bisericii sale protestante”, care încă ține slujbe pentru cei șapte enoriași rămași, a declarat Schuster.
Regele Carol al III-lea al Marii Britanii – care pretinde că descinde dintr-un prinț transilvănean notoriu din secolul al XV-lea, cunoscut sub numele de Vlad Țepeș – deține, de asemenea, o serie de proprietăți în apropiere, închiriind unele turiștilor.
Înainte de al Doilea Război Mondial, România se mândrea cu o populație săsească de până la 300 000 de persoane. Astăzi, există doar aproximativ 10 000 de sași, mare parte din populație emigrând în anii 1970 și 1980 pentru a scăpa de persecuțiile dictaturii comuniste a lui Nicolae Ceaușescu.
Satele săsești abandonate din Transilvania au fost repopulate treptat de români, care adesea nu aveau nicio legătură cu istoria de 800 de ani a regiunii.
Dar atmosfera unică a acestor sate istorice de la poalele munților Carpați nu a dispărut niciodată complet, multe dintre bisericile lor asemănătoare unor cetăți fiind incluse în patrimoniul mondial UNESCO.
„În secolul al XV-lea, ei și-au fortificat bisericile pentru ca acestea să poată servi drept refugiu pentru locuitori în cazul unui atac”, a declarat Lisske, în vârstă de 71 de ani.
„Ungurii le-au promis sașilor libertatea în schimbul aducerii lor aici, așa că nu au avut protecție regală”, a declarat fostul profesor de istorie.
Pentru Schuster, conservarea patrimoniului săsesc simbolizează o „victorie târzie” asupra tratamentului „inuman și disprețuitor” din timpul regimului comunist al lui Ceaușescu, care „a făcut totul pentru a-l șterge”.
Casele de oaspeți pe tot parcursul anului ale lui Schuster au devenit principalul angajator al satului, a spus ea, stimulând turismul într-o regiune puternic dependentă de agricultură și fermă.
Ramona Amariei este unul dintre cei 15 localnici care și-au găsit de lucru acolo ca cameristă, chelneriță și croitoreasă în afara sezonului.
„Nu există nicio discriminare”, a declarat Amariei, care are rădăcini rome și se simte mândră să facă parte din «familie». „Doamna Schuster încearcă să integreze cam toate tipurile de oameni”, a spus ea.
Adrian Boscu, bucătar, a declarat că se angajează să dea o notă modernă „vechilor rețete săsești” pentru a le reînvia, încorporând produse locale cât de mult poate.
Afacerea cu pensiunile a luat avânt, turnul unei biserici fiind acum transformat în dormitor, iar ideea se răspândește.
„Cred că se răspândește”, a declarat Schuster, iar satele din apropiere își restaurează, de asemenea, patrimoniul vechi de secole pentru a revitaliza economia locală. „Există o mulțime de oameni care au proiecte interesante.”
Casa de alături a fost, de asemenea, renovată. Proprietarul său român, Nicolas Mioque, s-a întors din Franța după 57 de ani.
Schuster și soțul ei „au insuflat o nouă viață acestui sat”, a spus el, menționând că Cincsor fără pensiunile ar fi „trist”.
