VIDEO Românii, ultimii în Europa la investiții în cercetare. Profesor de Calculatoare și fondator de start-up tech: Cercetarea aduce avans tehnologic și creștere economică/ “La noi e atitudinea asta cu “am inventat caloriferul””. Exemplul vecinilor bulgari.
Cercetarea este modul cel mai sigur prin care se poate aduce valoare adăugată și prin care se generează creștere economică – o spune Costin Raiciu, cercetător și profesor la Catedra de Calculatoare de la Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Universității Politehnice București. Iar cercetarea nu înseamnă doar publicații, ci și rezultate în industrie: un start-up fondat de acesta în urmă cu mai mulți ani a fost achiziționat de un gigant tech american, interesat de o soluție dezvoltată de români într-un proiect de cercetare. “Bulgarii se mișcă mai bine decât noi în zona aceasta”, spune cercetătorul. Aceasta în condițiile în care țara vecină și-a creat, de la zero, un institut de cercetare, cu finanțare masivă de la guvernul bulgar, care i-a încredințat această misiune unui “superstar” care lucrează la o universitate de top în diaspora. La noi, “pur și simplu sunt mult prea puține fonduri alocate. Ar trebui să creștem suma de zece ori ca să zicem că luăm cercetarea în serios”, subliniază Raiciu. Pe lângă finanțare susținută și predictibilă, ar mai fi o condiție de îndeplinit: să recunoaștem atunci când e cazul să importăm know-how.
Urmărește mai jos producțiile video ale Economedia:
- articolul continuă mai jos -
Costin Raiciu este cercetător și profesor la București, iar activitatea sa vizează zona de rețele, sisteme de operare și verificare. Acesta are studii doctorale la University College London (UCL) și a vorbit într-un episod al seriei noastre “Cei care se întorc” despre traseul său profesional și reîntoarcerea în România, într-un interviu Economedia, pe care puteți să îl citiți AICI.
Am discutat cu profesorul cercetător și despre starea cercetării în România.
Montaj video: Cosmin Tudorescu / Echipa Studio G4Media
România, pe ultimul loc la investiții în cercetare-dezvoltare raportate la PIB
Că investițiile în cercetare-dezvoltare sunt esențiale pentru economie o spun specialiștii nu de azi, de ieri. De altfel, în acest an, “Nobelul” pentru Economie (Premiul Sveriges Riksbank pentru Științe Economice în memoria lui Alfred Nobel) este împărțit între trei economiști care au studiat felul în care inovarea duce la creștere economică. Laureații sunt Joel Mokyr, Philippe Aghion și Peter Howitt.
Iar bani există și continuă să vină. Comisia Europeană a adoptat la început de noiembrie programul de lucru al Consiliului European pentru Inovare (CEI), alocând 1,4 miliarde euro pentru a sprijini cei mai promiţători antreprenori şi cercetători din domeniul tehnologiei profunde din Europa.
Cum stă România la acest capitol? Pe ultimul loc la alocări de fonduri în această direcție.
Conform celor mai recente date Eurostat, publicate în septembrie 2025, în 2023, cheltuielile UE pentru cercetare și dezvoltare raportate la PIB s-au situat la 2,26 %, un nivel mai ridicat decât în anul precedent, când au înregistrat 2,22 %. România e la coadă.
Printre țările UE, cea mai mare intensitate a cercetării și dezvoltării în 2023 a fost înregistrată în Suedia (3,64 %), urmată de Belgia (3,27 %) și Austria (3,26 %), Germania (3,13 %) și Finlanda (3,09 %). Doar cinci țări au raportat cheltuieli pentru cercetare și dezvoltare sub 1 % din PIB în 2023, iar România e chiar pe ultimul loc. Cele mai scăzute intensități ale C&D au fost înregistrate în România (0,52 %), Malta (0,64 %), Cipru (0,68 %). Nu stăteau foarte bine nici Bulgaria (0,79 %) și nici Letonia (0,82 %).
Despre importanța investițiilor în Cercetare Economedia a stat de vorbă cu cercetătorul Costin Raiciu, profesor la Catedra de Calculatoare de la Facultatea de Automatică și Calculatoare. Acesta este și co-fondator de afacere, punând bazele unui spin-off UPB care a fost achiziționat de multinaționala Broadcom.
“Toată lumea se uită la cum să produci valoarea adăugată și la cum să crești ca țară. Cercetarea este modul cel mai sigur prin care poți face asta”. Exemplul vecinilor bulgari
De ce suntem pe ultimele locuri în clasamentele legate de investiții în cercetare? “O miopie a guvernanților” ar putea fi un prim răspuns. Raiciu dă însă un exemplu pozitiv chiar de la vecinii bulgari.
“Ceea ce e clar, de exemplu, este că bulgarii se mișcă mai bine decât noi în zona aceasta. Toate țările au niște superstaruri afară, în cercetare. La noi, în domeniul nostru, Ion Stoica e unul dintre ei (co-fondator Data Bricks, n.r., profesor la Berkeley), dar sunt mulți români plecați în afară care au avut un impact foarte mare în cercetare. De exemplu, îl avem pe George Cândea (profesor de computer science la Politehnica din Lausanne – EPFL), avem oameni care au terminat în România politehnică și care acum sunt superstaruri. Și bulgarii la fel. Ei îl au pe Martin Vechev, la ETH, în Zurich. Vorbeam cu el acum câțiva ani și zicea că va face ceva în Bulgaria. Și a făcut un fel de institut de cercetare”, spune Raiciu.
Martin Vechev este profesor titular la departamentul de informatică al ETH Zurich, activ în domeniile limbajelor de programare, învățării automate și securității informatice, dar și fondatorul și “arhitectul” INSAIT (Institutul de Informatică, Inteligență Artificială și Tehnologie). Acesta este prezentat ca fiind primul centru de cercetare de talie mondială în domeniul informaticii și inteligenței artificiale din Europa de Est, creat în parteneriat cu ETH Zurich și EPFL.
INSAIT este un institut multifuncțional care oferă un program de doctorat în informatică, susține cercetarea fundamentală și acționează ca incubator pentru start-up-uri. Acesta are finanțare din partea guvernului bulgar – aproximativ 100 de milioane de dolari în 10 ani. Și nu fără rezultate. INSAIT este singura organizație bulgară menționată în documentul strategic „De la promisiune la progres: primul an de mandat”, care face parte din discursul privind starea Uniunii în 2025 al președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, prezentat la 10 septembrie 2025. De asemenea, tot prin INSAIT, împreună cu Sofia Tech Park, Bulgaria a obținut o finanțare de 90 de milioane de euro din partea UE pentru înființarea unei fabrici de inteligență artificială. De menționat aici că și România a intrat pe harta AI Factory, într-o a doua etapă.
Cum și-a construit Bulgaria, de la 0, un institut de cercetare?
Sursa foto: INSAIT
“Bulgarii l-au chemat [pe Vechev] și i-au zis: “noi nu știm cum să facem treaba asta. Zi-ne tu!”. Și, pe scurt: i-au dat un buget de 10 milioane pe an, zece ani. În principiu, e destul de evident ce trebuie să faci. Trebuie să aduci niște oameni de top – el a luat un om foarte bun care să se ocupe de management. Și, după aceea, mai trebuie să angajezi competitiv. Vrei să vii aici? Bun, va trebui să ai deja publicații, apoi vei avea studenți la doctorat care lucrează cu tine și așa mai departe. Și, cumva, Vechev a făcut un institut de cercetare de la zero, cu finanțare masivă, cu bani de la guvernul bulgar și acum, dacă te uiți, institutul acela “rupe”. Adică e și în zona asta de ML (machine learning), au publicații și deja bulgarii pot să zică că sunt foarte buni, dar, de fapt, e vorba de un singur institut, care i-a costat 10 milioane /an sau cât i-a costat. Și acum evident că, dacă ai nivelul acesta de excelență, vin și firmele, investesc milioane, pentru că poți să găsești un proiect – și pentru un proiect de cercetare se dau bani. Ei, la noi chestia aceasta nu a funcționat”, spune Raiciu.
Unul dintre motive: ca să poți să construiești, ar trebui ca, mai întâi, să îți recunoști lipsurile.
“La noi e atitudinea asta cu “am inventat caloriferul””
Foto: Economedia
“Ca să poți să faci chestia asta, trebuie ca cineva din țară să zică “domnule, noi nu știm destul de mult, nu avem know-how aici să facem asta, trebuie să importăm lucruri, să importăm oameni și să importăm know-how”. La noi e atitudinea asta “am inventat caloriferul”, nu există această modestie”, punctează Raiciu. “Dacă nu avem know-how, dacă nu știm cum să facem cercetare de top, nu înseamnă că suntem proști. Înseamnă că n-am făcut asta până acum și pur și simplu trebuie să o construiești cumva. Dacă n-ai făcut-o deja, nu înseamnă că ești prost. N-are nicio legătură. Chestia asta cu “nu ai mâncat salam cu soia” și “tu unde erai când noi sufeream?”, din păcate, s-a păstrat. Și am văzut-o și eu când m-am întors în facultate. La un moment dat, cineva a zis argumentul ăsta cu: “bine că vă întoarceți voi și ne spuneți cum să facem lucrurile”. Chiar dacă nu e o opinie majoritară, ea există în societate”, a completat Raiciu.
“Îți trebuie excelentă și poate, nu știu, sistemele actuale nu încurajează neaparat excelența. Dacă nu poți să accepți chestia asta, e greu să faci cercetare. Adică cercetarea se face dând bani mulți celui mai bun și încurajându-i pe cei mai buni. La noi, nu știu… Să dau un exemplu: era personajul acela de la Iași care făcuse o rețea de citații false, adică avem genul acesta de trișat academic care numai excelență nu e”, punctează Raiciu.
Dincolo de atitudine și mentalitate, rețeta de a avea cercetare de top e, însă, condiționată de disponibilitea fondurilor și direcționarea acestora.
“Ceea ce îți trebuie pentru cercetare e finanțare predictibilă pe termen lung și un mod corect de evaluare”. Și bani “cu elicopterul”
“Nu e doar o chestiune de bani, e și această mentalitate, dar cred că totuși ca să rezolvi problema cel mai simplu este să dai bani. Adică să vii să dai bani “cu elicopterul”, efectiv să finanțezi niște universități și, cumva, să te asiguri că banii ajung unde trebuie, să le dai niște stimulente să-ți atragă oameni din exterior, de exemplu”, spune Raiciu.
Care ar fi primii pași care trebuie făcuți pentru a ne ridica, măcar puțin, de pe ultimul loc?
“E foarte complicat, pentru că, în principiu, ceea ce îți trebuie pentru cercetare e finanțare predictibilă pe termen lung și un mod de a evalua corect valoarea unei publicații. Acestea sunt cele două elemente de care ai nevoie. Finanțarea asta previzibilă pur și simplu nu există”, spune Raiciu, care are exemple din activitatea proprie, pe parcursul căreia, în ciuda faptului că echipa sa avea un proiect în lucru, banii au venit și nu prea sau au venit în calupuri imprevizibile.
“În fiecare an mai primeam câte o bucățică. Am ajuns să zicem că ajungem cu banii ăștia la pensie și o să ne luăm o bere de ei. Genul ăsta de finanțare este complet inutilă, pentru că tu nu poți să angajezi omul de care ai nevoie și, de fapt, o să zici că nu mai angajezi niciun om. Zici: îl am eu pe băiatul ăla care ține și 50 de laboratoare; când vin banii, îi mai dau niște bani, când nu, asta e, oricum el are salariul lui. Dar nici cercetare nu o să iasă. Adică e un mod foarte bun de a irosi banii și de a nu obține nimic. Deci trebuie ca finanțarea să fie foarte predictibilă – dacă am zis că e bugetul ăla, e bugetul ăla. Și poate să se prăbușească pământul că tot primești banii”, spune cercetătorul.
Complicată e și tema evaluării calității.
“Treaba cu evaluarea calității e foarte dificilă. S-au făcut tot felul de factori de impact. Lumea e foarte bună să optimizeze pentru factori de impact, dar în practică să nu facă nimic de valoare. Nu știu care e soluția. Aici, în Vest, soluția e destul de simplă. De exemplu, la promovare, când vor să te facă profesor full, procedează așa: “Raiciu, din ce domeniu ești?” Rețele. OK, care sunt top 10 oameni din rețele? Și ei le scriu scrisori acestora, pe care îi verifică să fie chiar experți, somități și îi întreabă: “ai auzit de Raiciu?” “Ce părere ai despre Raiciu?” Dacă nu te cunosc, nici nu mai discută. Deci sunt aceste două teme, care sunt greu de rezolvat. Pe termen scurt, de fapt, ceea ce poți face e să dai finanțare predictibilă. Aș da mai la toată lumea și speranța este că toată lumea se va organiza și cumva ar încerca să dea banii către cei care sunt mai buni. Funeriu începuse o treabă bună în direcția asta, între timp a mai diluat-o”, spune Raiciu.
Principalele efecte negative a lipsei de investiții în zona de cercetare?
“E destul de simplu. Toată lumea se uită la cum poți să produci valoarea adăugată și la cum să crești ca țară. Cercetarea este modul cel mai sigur prin care poți face asta. Adică parte din cercetare se va traduce prin avans tehnologic, pe care poți să-l folosești să crești alte industrii și așa mai departe. Adică cred că acesta e principalul beneficiu al cercetării. O parte din cercetare aceasta se va traduce direct în creștere economică, care după aceea se duce în societate, în general. Și asta funcționează pentru America, de exemplu. Așa tot crește America. Adică au universitățile care-s foarte bune, de acolo vin tot felul de idei de cercetare, care după aceea sunt luate și implementate”, spune Raiciu.
“Finanțarea predictibilă e foarte importantă, dar, în plus, contează suma totală de bani alocați cercetării. Pur si simplu sunt mult prea puține fonduri alocate. Ar trebui să creștem suma de zece ori ca să zicem că luăm cercetarea în serios. Și să menținem asta 10-20 de ani”, sintetizează profesorul.