Panourile fotovoltaice au fost responsabile în această vară pentru 12% din electricitatea produsă în Uniunea Europeană, un nivel record care a permis continentului să evite importul a 20 de miliarde de metri cubi de gaze la un preţ potenţial de 29 de miliarde de euro, arată un raport publicat joi de think-tank-ul Ember, preluat de agenția AFP, citată de Agerpres. Fără energia fotovoltaică, UE ar fi fost nevoită să achiziţioneze 20 de miliarde de metri cubi de gaze naturale în plus.
În intervalul mai – august, producţia de energie fotovoltaică a atins 99,4 Terawaţi oră (TWh), cu un sfert mai mult decât în aceeaşi perioadă a lui 2021, când ponderea energiei fotovoltaice în producţia de electricitate europeană a fost de 9% la o producţie de 77,7 TWh, arată organismul specializat în energie.
Potrivit raportului, 18 dintre cele 27 de state membre UE au înregistrat în vară o producţie de energie fotovoltaică record, în special Ţările de Jos (pondere de 23% din producţia de electricitate), Germania (19%) şi Spania (17%). În schimb, Franţa se situează sub media europeană, în condiţiile în care doar 7,7% din producţia de electricitate a venit în vară din partea panourilor fotovoltaice.
Cel mai mare avans al energiei fotovoltaice începând din 2018 a avut loc în Polonia, unde producţia de energie fotovoltaică a crescut de 26 de ori, urmată de Finlanda şi Ungaria (unde producţia panourilor fotovoltaice a crescut de cinci ori), susţine Ember pe baza datelor furnizate de Asociaţia Europeană a Operatorilor de Transport şi Sistem din Europa (ENTSO-E).
Fără energia fotovoltaică, Uniunea Europeană ar fi fost nevoită să achiziţioneze 20 de miliarde de metri cubi de gaze naturale în plus, au calculat analiştii, la o notă de plată de 29 de miliarde de euro, pe baza preţului de pe piaţă în perioada mai-august.
Cu toate acestea, chiar dacă extinderea instalaţiilor fotovoltaice s-a accelerat, progresele nu sunt suficiente. Conform estimărilor Ember, şi în următorii ani continentul european va avea o producţie de energie fotovoltaică cu aproximativ 50% mai mică faţă de ceea ce ar fi nevoie pentru a atinge obiectivele energetice şi climatice ale UE la orizontul anului 2030.