Sursa foto: Pixabay
România ar trebui să se mişte în ceea ce priveşte producţia de gaze verzi, deoarece are potenţial, însă în prezent nu există nicio strategie în privinţa biometanului, potrivit reprezentanţilor Federaţiei Asociaţiilor Companiilor de Utilităţi din Energie (ACUE).
“Avem 60.000 de kilometri de reţea de distribuţie gaze şi potenţial de noi capacităţi de producţie, plus potenţial de producţie de biometan, care este un instrument facil de decarbonare, utilizând infrastructura existentă, fără investiţiile separate, adică investiţii în infrastructură. Ar trebui să fim nepricepuţi, în cel mai fericit fel de a o spune, ca să nu exploatăm această chestiune. Chiar să nu ai nicio strategie ca ţară care în continuare se doreşte cel mai mare producător de gaze din UE şi să nu ai o strategie cum îţi maximizezi beneficiile infrastructurii existente cred că e un mare exemplu de lipsă de viziune”, a susţinut luni Dana Dărăban, directorul executiv al Federaţiei Asociaţiilor Companiilor de Utilităţi din Energie, la o întâlnire cu presa.
Conform datelor prezentate de operatorii din sectorul gazelor, pe baza estimărilor Asociaţiei Europene de Biogaz şi Comisiei Europene, România ar trebui să se situeze pe locul 6 în Uniunea Europeană ca potenţial de producţie de biometan până în 2030 (2 miliarde metri cubi – bcm – anual) şi pe locul 7 raportat în UE până în 2050 (8 bcm/an).
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
Deşi se discută despre renunţarea la gazul metan până în 2050, deocamdată acesta este considerat un combustibil de tranziţie, iar România se poate considera privilegiată din acest punct de vedere, pentru că va avea proiectul Neptun Deep. Însă, există potenţial de înlocuire cu resurse regenerabile, precum biometan şi hidrogen verde, şi România ar trebui să se mişte din acest punct de vedere, spun reprezentanţii ACUE.
“Ar fi bine să avem biometan, pentru că e cea mai uşoară opţiune. Poţi să îl plimbi prin reţelele existente. Aici România ar trebui să se mişte”, susţin operatorii din domeniul gazelor.
Totodată, în opinia lor, un prim pas ar fi ca licenţele de operare şi distribuţie să fie date automat operatorilor care au licenţe pentru gaz metan, aceasta fiind de altfel o solicitare către Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energetic.
În ceea ce priveşte hidrogenul verde, lucrurile au cam stagnat, inclusiv la nivelul UE, existând încă lacune în reglementare şi în privinţa aspectelor de ordin comercial, subliniază aceştia.
Proiectul Strategiei Energetice a României 2025 – 2035, cu perspectiva 2050, subliniază că, dat fiind că biometanul şi gazul natural de sondă au aceeaşi compoziţie chimică, biometanul poate fi utilizat în reţelele şi instalaţiile de utilizare existente, fără a fi nevoie de o adaptare specifică a acestora.
“Datorită dezvoltării sectorului de gaze naturale şi a reţelelor aferente, coroborat cu scăderea producţiei de gaze naturale pe termen lung, infrastructura astfel dezvoltată poate să fie utilizată pentru transportul gazelor verzi, incluzând aici şi biometanul. Analiza Comisiei Europene din 2021 a concluzionat că în ciuda potenţialului semnificativ de producţie a biometanului în România, 2 miliarde metri cubi pe an la orizontul 2030 (având capacitatea de a înlocui aproximativ 80% din importurile actuale de gaz natural cu biometan), România reprezintă una dintre cele mai puţin dezvoltate pieţe de biogaz din UE, iar numărul actual de staţii de alimentare cu GNC, respectiv 3, nu este suficient pentru a avea o absorbţie mai mare de biometan în transport. Conform unui studiu al Comisiei Europene din anul 2020, la orizontul anului 2050 potenţialul tehnic total de producţie a biometanului în România este de aproximativ 65 TWh/an, având ca principale surse de producţie: 60% – culturi energetice, 17% – reziduuri forestiere, 13% – paie, 7% – gunoi de grajd şi 4% – deşeuri biologice”, se menţionează în proiect.