Sursa foto: European Commission
Compararea europenilor cu americanii este un teren periculos, dar săptămâna trecută Nicolai Tangen, șeful uriașului fond suveran de investiții norvegian, a mers pe acest teren. El a declarat pentru Financial Times că există o diferență în ceea ce privește “nivelul general de ambiție. Noi [europenii] nu suntem foarte ambițioși. Ar trebui să fiu atent când vorbesc despre echilibrul dintre viața profesională și cea privată, dar americanii pur și simplu muncesc mai mult”.
Acest lucru a fost spus de multe ori înainte. În romanul lui Franz Kafka, Amerika, publicat postum în 1927, personajul principal, Karl, călătorește din Europa în SUA, unde întâlnește un bărbat care studiază noaptea și este vânzător ziua. “Dar tu când dormi?”, îl întreabă Karl.
“Da, dorm!”, îi răspunde studentul. “Voi dormi când îmi voi termina studiile. Deocamdată beau cafea neagră”.
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
Europenii și americanii fac lucrurile diferit, arată o analiză Financial Times.
Europenii au mai mult timp, iar americanii mai mulți bani. Este o scăpare să spui că ceea ce preferi este o chestiune de gust. Există trei măsurători destul de obiective ale unei societăți bune: cât de mult trăiesc oamenii, cât de fericiți sunt și dacă își pot permite lucrurile de care au nevoie. O societate trebuie să fie, de asemenea, sustenabilă, măsurată în funcție de emisiile de carbon, de datoria colectivă și de nivelul de inovare. Deci, care dintre cele două tabere se descurcă mai bine?
Americanii, care au de obicei mai puține concedii plătite, înregistrează echivalentul a mai mult de o oră de muncă suplimentară în fiecare zi lucrătoare, în comparație cu europenii: 1 811 ore anuale pe lucrător american în 2022, față de aproximativ 1 500 în Europa de Nord, ajungând la 1 341 în Germania, potrivit OCDE. Deoarece americanii sunt, de asemenea, mai productivi pe oră lucrată decât majoritatea europenilor, veniturile lor medii sunt mai mari decât în toate țările europene, cu excepția Luxemburgului, Irlandei, Norvegiei și Elveției.
A câștiga mai mult este, în parte, o alegere americană care nu este împărtășită de alte națiuni. Pe măsură ce economiile avansează, americanii au optat pentru mai mulți bani. Europenii au rămas cu tendința istorică: odată ce oamenii se ridică peste nivelul de subzistență și și-au acoperit nevoile, ei tind să acorde prioritate timpului liber, în loc să își dedice viața maximizării bogăției.
Ca și cum ar fi confirmat punctul de vedere al lui Tangen, directorul executiv britanic al HSBC, Noel Quinn, a anunțat marți, în mod neașteptat, că demisionează, spunând că are nevoie de “odihnă și relaxare” și de un “echilibru mai bun între viața personală și cea profesională” după “cinci ani intensi” în această funcție.
În 1870, muncitorul mediu din țările industrializate lucra mai mult de 3.000 de ore pe an, au calculat istoricii economici Michael Huberman și Chris Minns. Europenii de astăzi fac aproximativ jumătate din acest lucru.
Numărul mediu de ore pe lucrător european a scăzut și mai mult de la pandemie. “Bărbații – în special cei care au copii mici – și tinerii conduc această scădere”, a raportat un document recent al FMI, realizat de Diva Astinova și alții. De asemenea, acesta a remarcat: “Scăderea numărului de ore efective corespunde scăderii numărului de ore dorite”. Tinerii tați din ziua de azi par să vrea să petreacă mai mult timp cu copiii lor (sau cel puțin simt că ar trebui să o facă). Iar sondajele arată în mod repetat că milenialii și cei din generația Z doresc programe de lucru mai scurte.
Acest lucru îi nemulțumește pe cei care se străduiesc în vârful societății, cum ar fi Tangen, care tind să vrea ca și ceilalți să se străduiască. Acești oameni își iubesc locul de muncă, sunt bine plătiți, angajează ajutoare la domiciliu și probabil mor dorindu-și să fi petrecut mai mult timp la birou.
Dar cei care se străduiesc să muncească sunt excepții. Celor mai mulți oameni nu le place în mod deosebit locul lor de muncă.
Institutul Gallup publică studii internaționale privind implicarea la locul de muncă. Lucrătorii americani manifestă într-adevăr mai mult entuziasm față de locurile lor de muncă decât europenii. Cu toate acestea, chiar și în companiile americane, a raportat Gallup anul trecut, “doar aproximativ 30% dintre angajați sunt cu adevărat implicați”. Alți 20 la sută sunt nefericiți și își răspândesc nefericirea la locul de muncă, iar 50 la sută sunt doar prezenți – dorindu-și să nu fie nevoiți să lucreze deloc – mai ales la acest loc de muncă”.
Pe scurt, majoritatea americanilor ar prefera, probabil, un program de lucru european. Doar că angajatorii lor și costul asigurărilor de sănătate le stau în cale. SUA oferă premii mari pentru cei care termină în top și pedepse mari pentru cei care termină la coada clasamentului. Acesta este, în parte, motivul pentru care Europa își exportă acolo cei mai ambițioși luptători.
Dar puțini americani câștigă premiile mari. Mulți alții sfârșesc prin a fi suprasolicitați și nefericiți, deși au case și mașini mari. În cel mai recent Raport mondial al fericirii – un parteneriat între Gallup, Oxford Wellbeing Research Centre și ONU – SUA au ocupat locul 23 în ceea ce privește fericirea autodeclarată. Țările nordice au ocupat primele locuri. După cum a observat politologul suedez Bo Rothstein: “Acum este clar că, dintre numeroasele modele de societate care au fost încercate de la debutul industrialismului, cercetarea socială poate indica un câștigător în ceea ce privește bunăstarea umană, iar acesta este modelul nordic.”
Chiar și lui Tangen pare să îi placă. Și-a luat suficient timp liber pentru a construi cea mai mare colecție de artă modernistă nordică din lume (genul de activitate pe care un fondator de fonduri speculative tipic newyorkez nu ar face-o singur) și se bucură de vacanțe în casa sa de vară. De acolo, sau dintr-un alt loc de vacanță, a postat pe LinkedIn o fotografie idilică cu o pizza așezată deasupra unui fiord, sub textul “Hobby-ul meu în această vară este să reciclez resturile de mâncare în pizza de prânz! Astăzi este favorita dintotdeauna cu creveți în usturoi și chilli. Wow! Aveți vreo sugestie pentru restul săptămânii?”. Viața nu poate fi mai europeană de atât.
Europenii câștigă și la cel mai important indicator al succesului social: longevitatea. Spaniolii, de exemplu, sunt mult mai săraci decât americanii, dar trăiesc în medie până la 83 de ani, față de 77,5 ani pentru americani. Chiar și americanii super-bogați trăiesc doar aproximativ la fel de mult ca și cei mai bogați britanici, deși sunt mult mai bogați.
Există o convingere de dreapta conform căreia viața bună europeană, cu ore scurte și pensii lungi, este nesustenabilă. Argumentul este că statele europene vor da faliment, iar atunci europenii vor trebui să muncească ca americanii. Faptele sugerează contrariul. Statele Unite au un raport datorie publică/PIB mai mare decât aproape toate țările europene: 123%, aproape dublu față de cel al Germaniei, care nu are chef de muncă, și triplu față de Norvegia, Suedia și Danemarca, potrivit FMI.
Iar SUA este nesustenabilă în cel mai fundamental sens: emisiile de carbon. Americanii își folosesc bogăția suplimentară pentru a cumpăra mai multe lucruri decât europenii și pentru a conduce mai mult, a folosi mai mult aer condiționat și așa mai departe. În consecință, emisiile SUA au fost de 13,3 tone pe cap de locuitor în 2023, față de 5,4 pentru UE, estimează Agenția Internațională pentru Energie.
Este adevărat, SUA produc mai multe inovații, unele dintre ele benefice. Nu există un Google, Tesla sau Facebook european. Poate că economia globală are nevoie de SUA, sau cel puțin de câteva părți inventive din ea – atâta timp cât nu trebuie să locuiești acolo.