ANALIZĂ Noua lege offshore: puncte forte și puncte slabe. De ce nu va aduce independența energetică a României

investitii mare offshore

România are în sfârșit o lege menită să dea startul exploatării de gaze din Marea Neagră, la patru ani după ce investițiile s-au blocat ca urmare a unor prevederi păguboase pentru investitori. Însă odată cu această lege esențială pentru securitatea energetică a României, se ridică niște întrebări: este bună, este proastă, este mai bună decât legea anterioară, vor decide companiile să investească în exploatare, cine câștigă de pe urma resurselor, vom avea independență energetică, va scădea prețul gazelor pentru consumatorii români?

Pe scurt, este bine că în sfârșit avem o lege și nu un blocaj, deoarece dacă gazele ar fi blocate în subteran, nimeni nu ar câștiga de pe urma lor, spun experții consultați de Economedia. Însă, pe de altă parte, România se află acum într-o situație mai complicată comparativ cu câțiva ani în urmă, în special din cauza conflictului învecinat cu resursele de gaze din Marea Neagră, care crește riscurile pentru exploatare. Asta deși urgența exploatării este acum mai mare, pentru a putea reduce dependența de gazul rusesc. Nici asupra prețurilor exploatarea gazelor ar putea să nu aibă un impact pozitiv major; într-adevăr, consumatorii români ar trebui să plătească un preț mai mic pe gaze decât vecinii europeni, însă epoca prețurilor mici a trecut. În plus, nici acest gaz nu este suficient pentru a asigura independența energetică a țării, care depinde de mai mulți factori și resurse, iar perspectiva de jucător regional nu ține doar de a avea resurse, ci și de capacitatea statului român de a-și asuma acest rol. Într-un final, dacă românii vor beneficia de pe urma încasărilor obținute din exploatare depinde, de asemenea, de deciziile strategice pe care le luăm: investim bani în rețele de conducte care ar putea sta goale sau demarăm un „val al renovării energetice”?

Legea a fost adoptată de către Camera Deputaților, miercuri, și este în drum spre promulgare.

Noua formă a legii: puncte forte și puncte slabe

În primul rând, toți experții sunt de părere că este bine că România are în sfârșit o lege offshore care creează premisele pentru demararea exploatării gazelor din Marea și obținerea de venituri de pe urma lor.

„Cel mai important punct este că în sfârșit s-a dezbătut această lege, după ce cinci ani de zile am văzut în permanență amânări. În sfârșit vedem o abordare a ideii modificării legii”, spune Dumitru Chisăliță, expert în energie.

Fostul ministru al Energiei Răzvan Nicolescu este de părere că legea este un compromis. „Mie mi se pare un compromis. Iar dacă investițiile se fac, atunci este un compromis din care statul iese câștigat, din perspectiva a ce s-a inclus ca sume, ca obligații, ca mecanisme”, spune el.

Însă, potrivit lui, consumatorul românesc are de câștigat, pe trei planuri. Unul este că trebuie să aibă cele mai mici prețuri la gaze din UE, spune Nicolescu. Al doilea motiv de bucurie este din perspectiva securității aprovizionării.

„Nu o să mai stăm iarna rugându-ne să nu avem 10 zile consecutive cu -25 de grade, ca să rămânem fără gaze. Vom fi liniștiți din acest punct de vedere”, spune Nicolescu.

A treia dimensiune este că vor veni câteva miliarde de euro anual la bugetul de stat, care ar trebui să se vadă în școli mai bune, spitale mai bune, autostrăzi funcționale, arată fostul ministru al Energiei.

Analiștii PwC estimau că legea offshore va aduce încasări bugetare din taxele și impozitele asociate acestor investiții de aproximativ 5 miliarde lei anual, noi locuri de muncă și atragerea de investiții conexe.

Ana Otilia Nuțu, Analist de Politici Publice în Energie, Expert Forum, susține că noua lege este clar o îmbunătățire pentru simplul fapt că s-a modificat partea de fiscalitate care impunea niște impozite foarte mari. „Din ce am văzut, reacția companiilor nu a fost una de respingere, deși nu i-am văzut să fie vocali în această perioadă, în niciun sens. Presupun că în mare sunt de acord cu această formă”, spune ea.

Însă Chisăliță spune că nu sunt elemente foarte importante din punct de vedere pozitiv.

„Din calculele noastre, circa 70% din veniturile care rezultă din exploatarea gazelor vor ajunge la bugetul de stat, ceea ce este mai mult decât benefic. Dar cumva procentul era și în vechea lege. Acest 70% este totuși relativ, pentru că el va fi direct proporțional cu prețul gazului, va depinde de costurile activităților, care au crescut cu 30% de anul trecut până anul acesta. Dar măcar câștigi acești bani cu risc zero”, spune Chisăliță.

„Mie mi se pare că statul face un business bun. Cu o singură condiție: să se facă investiția”, spune Răzvan Nicolescu.

„Cred că este în interesul tuturor ca gazul acesta să fie extras. Ar trebui să ne gândim că beneficiul nostru e ca gazul să fie în piață decât cât încasează statul. Dacă gazul nu se extrage, statul încasează fix zero. Trebuie să ne gândim care este schema din care câștigă toată lumea”, afirmă Ana Otilia Nuțu.

Însă Nuțu susține că statul s-a complicat foarte mult cu această lege, pe care o putea simplifica. „Cred că ne-am complicat foarte mult cu acea formă de impozitare, cu venituri suplimentare, pe tranșe de venit, cu deduceri. Statul voia să ia 60% și companiilor să le rămână 40%. Ar fi putut face o schemă mult mai simplă cu un impozit pe profit curat. Cred că au făcut asta pentru că au luat un copy-paste din 2013, cu pragurile din calendarul de liberalizare din 2013. Atunci legea era concepută pentru cu totul alt subiect și nu se potrivește acum. Este complicat de calculat și pentru ANAF să calculeze și să gestioneze. Impozitul pe venituri suplimentare a mai fost aplicat spre exemplu în legislația de anul trecut cu plafonarea și compensarea când s-a introdus impozitul pe venituri suplimentare pe regenerabile. Rezultatul a fost că ANAF n-a fost în stare 3 luni de zile să scoată un ordin să spună cum ar trebui calculatΔ, afirmă ea.

În plus, statul a introdus în lege un drept de preemțiune, care îi permite ca în anumite situații de criză să fie primul la achiziția gazelor.

„În contextul actual, mi se pare o prevedere de înțeles, o chestie normală. Dacă vorbeam în alt context, fără război, fără crize, era o prevedere contradictorie și un pic ciudată în raport cu principiile unei economii libere de piață menționate de constituție, cu principiul liberei circulații menționat de tratatele Uniunii Europene. Dar în contextul acesta de criză, lucrurile se restartează din punct de vedere ideologic și mi se pare că se ia o măsură de protecție, este un lucru normal. Este clar un impact al acestor crize”, spune Răzvan Nicolescu.

Legea nu oferă însă destule detalii referitoare la condițiile în care poate statul să intervină, de exemplu când anumite cantități de gaze sunt deja contractate de alți cumpărători.

„Preemțiunea la prima vedere pare o chestie bună, dar eu nu văd mecanismul până la capăt. De exemplu, cineva face contract pentru cumpărare gaze și îl notifică ANRE. Dar vine frigul, iar statul vine și ia atunci de la vânzător gazele. Ce se întâmplă atunci cu cumpărătorul?”, atrage atenția Dumitru Chisăliță.

„Legea ar trebui să ofere claritate. Trebuie să fie clar când îți exerciți acest drept, în ce situații, când ți-l exerciți, pentru că poți ajunge la neînțelegeri”, spune și Răzvan Nicolescu.

Experții sunt de părere însă că este de bun augur faptul că a fost scoasă din lege prevederea care obliga producătorii să vândă jumătate din gaz pe piața românească, deoarece ea putea fi ocolită foarte ușor.

Totodată, o dezbatere se referă și la faptul că producătorii își vor putea deduce până la 40% din investiția realizată.

Potrivit lui Chisăliță, acest lucru nu este suficient de bine gândit. „Este o chestie de normalitate ca o investiție pe care o faci, care este dovedită a fi făcută pentru scopul dezvoltării unui business, să fie recunoscută. Suntem în plin proces de a iniția dezvoltări, de a descoperi cât mai multe resurse de gaz. Ne autocreăm bariere. Nu mi se pare o abordare strategică în concordanță cu timpurile actuale”, afirmă el.

Și Ana Otilia Nuțu se întreabă de ce să limitezi aceste deduceri? „Nu am văzut niciun calcul, nici în justificarea legii, nici companiile nu au ieșit cu calcul cu cât le costă investiția”, afirmă ea.

În schimb, Răzvan Nicolescu susține că acest prag de deduceri este o condiție favorabilă pentru investitori. „Mi se pare că mai atenuează din șocul taxării agresive. Mi se pare că mai atenuează din repartizarea riscurilor care erau 100% și sunt în continuare în mare parte pe producători. Dar statul cumva acceptând această deducere își asumă și el niște riscuri din faza inițială a începerii investițiilor, ceea ce este o dovadă de deschidere pentru realizarea investiției, care compensează fiscalitatea agresivă. Este un compromis, dar este o facilitate care li se dă producătorilor”, spune el.

„Este important ca legea să determine luarea unor decizii de investiție”, spune Chisăliță.

Vor lua companiile decizia de investiție, în plin conflict regional?

Sunt riscuri suplimentare, afirmă Ana Otilia Nuțu. „Eu nu știu ce risc îți vor asuma Petrom sau Romgaz să facă investiție în Marea Neagră, atâta timp cât e Rusia acolo, cât plutesc mine, dacă Insula Șerpilor rămâne a rușilor”, spune ea.

Răzvan Nicolescu afirmă că contextul regional influențează și el un pic rentabilitatea proiectului, deoarece riscurile sunt mai mari, asigurările vor fi mai mari.

De aceeași părere este și Dumitru Chisăliță.

„Fiind o zonă conflictuală, avem în primul rând o temere din partea celor care vor lucra. O să avem temere din partea unor firme care să vină să lucreze, să își aducă instalațiile. O să avem probleme cu asigurările; asigurarea unui petrolier a crescut, sigur o să crească și pentru platforme. O să fie foarte puțini care o să vrea să își trimită platformele, înseamnă concurență mai mici, înseamnă prețuri mai mari”, spune el. Potrivit lui, într-un fel ne găseau investitorii în 2018, în alt fel ne găsesc acum. „În 2018 îți permiteau mult mai multe în raport de negociere cu cei care voiau să investească acolo. Astăzi nu mai ai această libertate. Ești presat de timp, de bani.

„Momentan s-a eliberat o barieră administrativă din partea statului român, dar asta nu înseamnă că decizia de investiție se va întâmpla. Una era dacă legea era adoptată din prima din 2018 și până acum se făcea investiția, alta e acum. Decizia nu mai depinde doar de lege”, spune și Ana Otilia Nuțu.

Răzvan Nicolescu afirmă că producătorii ar trebui să aibă o opinie referitoare la lege și decizia de investiție. „La fel cum aveau în trecut, când erau foarte vocali, trebuie să spună dacă o să facă investițiile. Mi se pare normal să aibă o părere publică”, afirmă el.

Reamintim că Black Sea Oil&Gas (BSOG) a afirmat, la momentul depunerii noului proiect de lege, că statul a decis menținerea supraimpozitării, motiv pentru care compania va continua un proces de arbitraj împotriva acestuia. „Evaluarea proiectului noii legi offshore ne arată că acesta nu elimină taxa pe veniturile suplimentare care a blocat proiectele offshore din platoul continental românesc al Mării Negre în ultimii patru ani. BSOG este de părere că actualul proiect de modificare a legii offshore lasă deschisă posibilitatea de a continua demersurile pentru arbitraj”, a declarat recent, pentru profit.ro, CEO-ul BSOG, Mark Beacom.

Contactată de Economedia, compania a transmis că „referitor la modificarea legii offshore, nu avem comentarii în plus pentru public față de poziția exprimată public la începutul acestei luni”.

OMV Petrom nu a răspuns întrebării Economedia.

Chisăliță susține că am putea să nu vedem o decizie în acest an. „Decizia de investiție trebuie să treacă prin niște proceduri. Trebuie să convoci consiliul de administrație, adunarea generală a acționarilor, niște timpi stabiliți de lege pe care trebuie să îi respecți. E greu de crezut că este timpul necesar să iei anul acesta decizia”, spune el.

Va scădea prețul gazelor?

Prețurile gazelor din România ar trebui să fie semnificativ mai mici, cu două cifre mai mici, față de vecinii europeni, după exploatarea gazelor din Marea Neagră, este de părere Răzvan Nicolescu. Dacă acest lucru nu se întâmplă, vom o problemă de organizare, spune el.

„Consumatorul român trebuie să aibă cele mai mici prețuri la gaze din UE. Vei produce mai mult decât consumi, nu vei avea costuri cu rețelele, pe care le au alții cu importuri, cu LNG, cu lichefieri, cu regazificări, cu oceane tranzitate. Dacă nu se întâmplă asta, înseamnă că ai o problemă. Când ne vom uita pe toate clasamentele, trebuie să vedem că în România prețurile sunt cele mai mici”, precizează Nicolescu.

Însă la nivel istoric, este posibil să nu mai ajungem niciodată la prețurilor mici de la nivelul anilor 2020-2021. „Trebuie să stabilim sistemul de referință. Dacă comparăm cu prețurile din momentul de față, există o posibilitate să fie mai mic. Dacă comparăm cu mai 2021, cu siguranță prețul va fi mai mare. Prețurile din ziua de astăzi sunt de cinci ori mai mari decât prețurile de anul trecut”, spune Chisăliță.

„La prețurile acestea ale gazelor, care se vor menține mari, nu se mai pune problema în următorii cinci ani să ajungi la prețurile din 2020, an care a fost un minim. Așadar, cu prețul gazului ne-am liniștit, că cred că o să continue să fie din ce în ce mai scump”, spune și Ana Otilia Nuțu.

Va dicta piața europeană prețul gazelor din România? „Eu plec de la premisa că suntem influențați de piața interconectată, dar nu vom avea costurile pe care alții le au, spune Răzvan Nicolescu.

„În ultimii 2 ani de zile, piața românească a fost legată de TTF din Olanda, bursa cea mai lichidă din Europa, bursa care prezintă cele mai corecte prețuri la gaze. Dacă TTF a crescut, și BRM a crescut, dacă TTF scade, și BRM scade. Dacă prețul va fi mai mic decât Ungaria sau Bulgaria, teoretic da, pentru că costurile de transport vor fi mai mici. Dar nu este obligatoriu, pentru că vin furnizorii sau traderii și fac o anumită politică”, spune și Chisăliță.

Va deveni România jucător regional?

România, dacă nu se pregătește, cu siguranță nu va fi jucător regional, și nu din cauza gazului, ci din cauza incapacității de a înțelege conceptul de jucător regional, spune Dumitru Chisăliță.

Potrivit lui, unul dintre cei mai mari jucători regionali este Mol, din Ungaria, țară care nu are mai deloc gaz.

„A fi jucător regional nu are nimic de a face cu a fi proprietar. Ca să fii jucător regional trebuie să îți creezi branch-uri în foarte multe țări, mecanisme, relații. Unii dintre cei mai mari jucători regionali sunt firmele elvețiene, din nou țară care nu are resurse de gaz”, adaugă el.

Obținem independență energetică?

„Mantra” politicienilor pentru adoptarea legii offshore este că România va deveni independentă energetic după ce va exploata gazele din Marea Neagră. Însă specialiștii consultați de Economedia spun că independența energetică a unei țări nu ține doar de gaz, iar perioada în care vom putea folosi această resursă este și el limitat.

Ca punct forte, odată cu exploatarea gazelor din Marea Neagră, România va reduce importurile de gaze în următorii ani, ceea ce îi va reduce dependența de Federația Rusă, spune Ana Otilia Nuțu.

Însă energie nu înseamnă doar gaz, chiar dacă gazul natural reprezintă cea mai preponderentă formă de energie în balanța energetică. „Mai înseamnă și țiței, cărbune, electricitate din alte forme, uraniu. Probabilitatea ca doar gazul să facă ca toată balanța energetică a României să nu fie dependentă de importuri este limitată spre nulă. Trebuie să avem în vedere că gazele sunt doar o parte din resurse”, spune Dumitru Chisăliță.

De aceeași părere este și fostul ministru Răzvan Nicolescu: „La țiței nu putem fi niciodată independenți. La gaz, da”.

Sintetic, în momentul în care se va atinge maximul de extracție, va exista o cantitate de gaze naturale care să exceadă consumul.

Însă există posibilitatea ca consumul de gaze al României să crească, în contextul în care țara noastră ia în acest moment decizii strategice de a încuraja acest consum.

„Dacă noi o să dezvoltăm rețele de distribuție și o să avem încă 1,8 milioane de consumatori casnici așa cum se dorește, dacă vrem să trecem încă 4.000 MWh de pe cărbune pe gaze naturale, asta înseamnă consum masiv. Or lucrurile se schimbă semnificativ, dacă de la 12 miliarde ajungem la 18 miliarde de metri cubi pe an consum”, spune Dumitru Chisăliță.

Ana Otilia Nuțu susține că cele circa 60 de miliarde de metri cubi care pot fi extrase înseamnă consumul din România pe 6-7 ani. „Este o cantitate importantă, însă nu va schimba peisajul pe următorii 30 de ani”, spune ea.

Și Nutu este de părere că România investește miliarde în încurajarea consumului de gaze, deși această resursă este nesigură și limitată în timp.

„Mi se pare să ne legăm pe următorii 60 de ani de un consum foarte mare de gaze. Se alocă niște sume absolut fabuloase pentru extinderea acestor rețele. Avem alocări de zeci de miliarde în Programul Anghel Saligny, mai avem în Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), în Programul Operațional Dezvoltare Durabilă (PODD). Vrem să creștem și consumul de gaze că o să construim două centrale la Complexul Energetic Oltenia și o să mai înlocuim dintre termoficările pe cărbune le trecem pe gaz. Noi cumva avem ca plan oficial creșterea consumului de gaze. Când ai o resursă care este acum foarte nesigură în continuare că nu știi dacă se va face exploatarea de la Neptun Deep. Iar celelalte zăcăminte, cele ale Black Sea Oil and Gas și cel de la Caragele al Romgaz, se mișcă încet. Dacă ne uităm la producția existentă vedem că și Petrom și Romgaz își reduc producția; ana cu 7% anul acesta, cealaltă cu 1% în primul trimestru. Tendința este de scăderea producției existente. Iar Romgaz nu are capacitatea să gestioneze proiecte mari – Iernut, Caragele, nu pare că le mișcă suficient de rapid. Și noi ne facem de fapt niște planuri să creștem consumul de gaze. Extindem gazul la tot poporul, ceea ce înseamnă că faci rețele de distribuție care vor fi pe toate ulițele în toate județele. În Anghel Saligny nu cred că e județ care să nu aibă alocare pe asta”, spune Nuțu.

Ea crede că România va trebui să renunțe pe termen lung la gaz. „Cu siguranță pe termen mai lung va trebui să terminăm cu gazul, în următorii 20-30 de ani, din rațiuni climatice, că începe să se cam termine, devine prea poluant, se vor impune și restricții pe emisiile de metan”, spune Nuțu.

Și Chisăliță spune că toate gazele convenționale la un loc dau o anumită perspectivă a gazelor, dar care este limitată în timp. „Nu putem să vorbim de 100 de ani, vorbim de 10-15-20 de ani”, spune el.

În plus, independența energetică nu echivalează neapărat cu un viitor strălucit sau cu bunăstare, spune Chisăliță, care amintește că Japonia nu are niciun fel de resurse și este una din cele mai mari puteri din lume.

Investiții păguboase în rețele de gaze

Toți analiștii consultați de Economedia consideră, unanim, că planurile Guvernului de a folosi veniturile obținute pe gazele din Marea Neagră pentru a extinde rețelele de gaze din România este unul păgubos.

Potrivit experților, populația vizată de acest plan este prea săracă să se conecteze la rețea și să consume un gaz scump, existând alternative mai ieftine precum lemnul.

„Nu văd o astfel de soluție ca fiind una pozitivă. Cei care au vrut gaz s-au dat peste cap și și-au băgat deja gaz. Cei care nu vor, vor avea rețele gratuite, adică niște bani care vor fi aruncați pe apa sâmbetei. Dacă cineva nu este în stare să își achite factura de gaz, sigur nu va vrea gazul. În România, cei care au rămas fără gaze sunt cei din mediile rurale, depărtate de localități, unde nivelul de sărăcie este foarte mare. există o probabilitate foarte mică ca acel om să plătească 1.000 lei pe lună pe factura la gaz, ținând cont că majoritatea caselor sunt neizolate, crăpate, fără geamuri termopan, consumul de gaze este enorm din cauza pierderilor de căldură. Tot ce înseamnă supraprofituri, circa 40% din veniturile de 70%, dacă sunt direcționate să facem rețele de distribuție care să stea goale, înseamnă că o să aruncăm banii pe fereastră și nu prea simte nimeni nimic”, spune Dumitru Chisăliță.

Potrivit lui, pentru ca rețeaua de gaze să fie totuși rentabilă din perspectiva amortizării sale, ea trebuie să aibă o durată de folosire de 30-50-60 de ani. Or, gazul ne ajunge maxim 20-30 de ani, după cum spuneau experții mai sus.

Chisăliță consideră că, dacă aceste conducte de gaze se vor construi, vom avea niște rețele care vor sta semi-goale și care vor aduce costuri suplimentare în tarifele de distribuție, respectiv costuri suplimentare în prețul gazelor pentru toți consumatorii.

Și Ana Otilia Nuțu afirmă că aceste investiții în rețele de gaze sunt prea costisitoare și sunt nepotrivite pentru viitor. „Vor crește costurile cu emisiile, o să se pună din 2026 taxă pe CO2 și pe centralele de apartament. Plus investiția de a aduce gazul din fața porții până în casă și de a-ți face toată infrastructura necesară din casă. Acestea sunt niște costuri pe care oamenii de la țară nu și le permit. Lemnul este mult mai ieftin decât va fi gazul”, spune ea.

„Dacă banii se duc în rețele de gaze, ne batem joc. Mai bine le dai unor oameni cash, să îi ardă în sobă, să se încălzească cu banii. E același lucru”, spune și Răzvan Nicolescu.

Ce am putea face cu banii

Prioritatea este să îi ajutăm pe oameni să își ia cât se poate de mult soarta în propriile mâini, cu un focus foarte important pe optimizarea consumului și eliminarea pierderilor, spune Dumitru Chisăliță.

„Le-aș da oamenilor, vouchere să își facă investiții în iluminatul de acasă, în schimbarea electrocasnicelor, în anveloparea caselor. Pentru agenții economici, program agresiv de eficiență energetică, coroborat cu alte proiecte de construire de capacități noi, pe electric pe surse curate”, exemplifică el.

El mai spune că am putea să discutăm de rețele hidrogen-ready, de anumite forme de energie regenerabilă promovate în anumite localități izolate. Iar dacă banii sunt manageriați corespunzător și se fac spitale, autostrăzi, etc., atunci ar exista un beneficiu indirect și pentru consumatorii români.

Izolarea caselor este o soluție propusă și de Ana Otilia Nuțu. „Aș folosi banii ca să mă apuc să ajut lumea să își izoleze casa. Parțial, să le faci proiectul, să le dai o parte din bani, poate toată suma și apoi să plătească în timp. O schemă să accelerezi renovarea, noi nu avem nicio schemă de renovare energetică. Trebuie să renovăm 80% din toate clădirile până în 2050. Asta înseamnă că în zona rezidențială trebuie să faci niște scheme care să combine banii statului cu banii proprietarului”, spune ea.

Chisăliță mai spune că o opțiune era indexarea de pensii, cum au făcut norvegienii. „Creezi un fond de investiții care să investească pentru pilonul de pensii”, arată Chisăliță.

În schimb, Ana Otilia Nuțu susține că e mai bine ca banii să se ducă la bugetul general, pentru că „sunt impozite și taxe și trebuie să facă parte în aceeași măsură din controlul pe care îl ai asupra banilor publici”.

„Am avut la un moment dat fondul de drumuri cu un mecanism de control paralel cu bugetul statului, dar care n-a funcționat. Când s-a privatizat BCR s-a creat un fond care urma să fie folosit doar pentru proiecte de investiții. Iar în 2008 guvernul Tăriceanu a dat o lege prin care se putea împrumuta din acest fond pentru a plăti pensiile. Ceea ce s-a transformat în tragere recurentă și banii s-au terminat. Și nu au rambursat niciodată împrumutul. Când s-a făcut prima dată impozitul pe veniturile suplimentare, banii trebuiau să se ducă într-un fond care trebuia să acopere facturile consumatorilor vulnerabili. Niciodată nu s-au dus acolo”, conchide ea.

Sursa foto: Pixabay

Comentarii

  1. Hai sa nu ne mai mințim unii pe alții precum tâlharii. Independenta energetica a României depinde numai de puterea mafiei statale si corupției instituționale.

  2. Legea nu e buna pentru Romania. Trebuia facuta simplu: 50 sau 60% taxa de redeventa, fara vreo referire la limita de pret de 85 lei/MWh asa cum este acum, si drept de preemtiune al statului roman asupra achizitionarii gazelor neconditionat de anumite conjuncturi asa cum este acum. Asa cum este facuta legea ea va permite exploatarorilor sa vanda gazele cui vor ei, iar noi ne vom alege cu foarte putini bani, nu cu 60-70% din pretul gazelor.

  3. Șmecheria e următoarea: să zicem că eu și un neamț vrem, fiecare, să ne luăm bicicletă. Dar există o singură bicicletă în lume și, așa cum e normal, se tranzacționează la bursă.
    Problema e că eu, cu salariul din România, nu am nici o șansă în fața neamțului, deși bicicleta e extrasă (cu greutate, e adevărat) din România.
    Asta e ce zice AUR, numai că e numai jumătate de adevăr,
    În articol se spune clar, numai că eu cred că nu este evidențiat destul de clar: cel care pune bicicleta pe bursă e statul român, care câștigă o grămadă de bani din vânzare. Și aici e adevărata problema: statul român e atât de prost și de ticălos, că o să spargă banii pe tot felul de pixuri, pensii speciale, pomeni electorale, o să-și numească tot felul de rude incompetente la Tarom, la Ministere, la școli și grădinițe. Problema noastră nu e nici cu bursa, nici cu companiile extractoare, nici cu legea, nici cu gazele, nici măcar cu statul român, ci e cu cei pe care îi votăm.

  4. Cred ca redeventele de la gazul din Marea neagra ar trebui sa mearga in fondul suveran al Romaniei care ar trebui infiintat dupa modelul norvegian!!!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.