sursa foto: Facebook/ Gazprom
Rusia este cel mai mare furnizor de energie al Uniunii Europene; aproximativ 40% din importurile de gaze naturale și aproape o treime din importurile de petrol provin din statul estic. Însă dependența Europei de Rusia se extinde dincolo de gaze sau petrol. De la furnizori de tehnologie și creditori, la exportatori de bunuri și producători dependenți de materii prime, dacă aceste legături comerciale vor fi întrerupte, ar putea crește presiunile inflaționiste și s-ar reduce activitatea pentru o serie de businessuri și bănci europene.
Economedia a făcut o trecere în revistă a statelor și afacerilor care pot fi afectate de criza Rusia-Ucraina și de eventuale sancțiuni economice.
Problema majoră: dependența energetică
Europa primește aproape 40 la sută din gazele naturale și 25 la sută din petrolul său din Rusia și este probabil să fie afectată de creșteri ale facturilor la încălzire și la gaz, care sunt deja în creștere. În cazul unei întreruperi la scară largă a livrărilor de energie dinspre Rusia, UE va trebui să ia decizii dificile și costisitoare în ceea ce privește reducerea cererii industriale și a consumatorilor, pentru a putea supraviețui. Mai mult, țări precum Germania au posibilități limitate de a trece la alte surse de energie pe termen scurt. Țara a închis trei dintre cele 6 centrale nucleare care i-au mai rămas, încercând să-și ducă până la capăt planul de renunțare la energia nucleară și de a se concentra pe cea regenerabilă. Astfel, cel mai mare consumator de gaze din Europa, aproximativ un sfert din consumul total de energie, este dependentă de gazul natural din Rusia.
Datele de la Agenția Uniunii Europene pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare în Energie arată că dintre marile economii ale Europei, Germania importă aproximativ jumătate din gazul său din Rusia, în timp ce Franța obține doar un sfert din aprovizionarea sa din țară, potrivit celor mai recente date disponibile din 2020. Cea mai mare sursă de gaz pentru francezi a fost Norvegia, furnizând 35 la sută. De asemenea, Italia ar fi printre cele mai afectate, cu o dependență de 46% de gazul rusesc.
Marea Britanie se află într-o poziție diferită, atrăgând jumătate din aprovizionarea cu gaze din surse interne și importând mai ales din Norvegia și, de asemenea, din Qatar. De asemenea, Spania nu se află pe lista clienților importanți ai Rusiei, cei mai mari parteneri comerciali ai țării fiind Algeria și SUA.
Unele țări europene mai mici se bazează exclusiv pe gazul rusesc, și anume Macedonia de Nord, Bosnia și Herțegovina și Moldova. Dependența a fost, de asemenea, de peste 90% în Finlanda și Letonia și la 89% în Serbia, conform ultimelor date disponibile.
Președintele Joe Biden a depus eforturi pentru a reduce influența Moscovei prin furnizarea și solicitarea mai multor furnizori să trimită gaze naturale lichefiate (GNL) în Europa. SUA este cel mai mare furnizor de gaze naturale lichefiate al Uniunii Europene, primul trimițând un record de 400 de milioane de metri cubi de GNL pe zi în regiune în ultimele luni. Mai mult GNL primit a dus, de asemenea, la o scădere a creșterii prețurilor la energie, scrie publicația The Hindu.
Cu toate acestea, există și aici constrângeri, pentru ca gazul să fie lichefiat la încărcare, sunt necesare instalații de lichefiere, iar pentru ca GNL să fie convertit înapoi într-o formă gazoasă, porturile de descărcare necesită instalații de regazificare. Ambele tipuri de plante costă miliarde de dolari și timp pentru a fi construite.
În timp ce experții spun că o întrerupere completă a gazelor naturale din Rusia în cazul unui conflict nu este probabilă, dacă se va întâmpla, aprovizionarea cu GNL din SUA, care nu poate fi mărită peste noapte, ar putea face față doar pentru două treimi din nevoile de gaze ale Europei.
Cu toate acestea, la fel ca în 2014, când au fost impuse sancțiuni Rusiei după ce aceasta a anexat Crimeea, majoritatea economiștilor nu se așteaptă ca fluxurile de gaze să fie oprite complet, deoarece Rusia dorește să fie văzută ca un furnizor de energie de încredere.
Cu toate acestea, blocarea companiilor de a face vânzări către Rusia ar răni pe oricine face afaceri cu Rusia. Companii petroliere precum Shell și Total au asociații mixte în Rusia, în timp ce British Petroleum se laudă că „este unul dintre cei mai mari investitori străini din Rusia”, având legături cu compania petrolieră rusă Rosneft.
Nord Stream 2 e pus „pe pauză”
Gazoductul Nord Stream 2 dintre Rusia și Germania complică și mai mult situația delicată. Germania a decis însă, marți, să oprească autorizarea conductei, care urma să aducă gaze din Rusia, ocolind Ucraina. Cancelarul german Olaf Scholz a declarat că guvernul a decis să „reevalueze” autorizarea conductei, care nu a început încă să funcționeze, în contextul celor mai recente evoluții din criza din Ucraina.
Cel mai controversat proiect energetic din Europa, Nord Stream 2 este conceput să dubleze cantitatea de gaz care curge din Rusia direct în Germania, ocolind țara tradițională de tranzit Ucraina, prin albia Mării Baltice.
Gazoductul s-a confruntat cu numeroase critici în cadrul Uniunii Europene, din partea Statelor Unite și a Ucrainei, pe motiv că crește dependența energetică a Europei de Rusia, privează Ucraina de taxele de tranzit și o face mai vulnerabilă la invazia rusă.
Rusia și Ucraina, furnizori majori de alimente
O problemă este dată și de prețurile la alimente, care au urcat la cel mai înalt nivel în mai mult de un deceniu, în mare parte din cauza problemelor lanțurilor de aprovizionare cauzate de pandemie, potrivit unui raport recent al Națiunilor Unite. Însă Rusia este cel mai mare furnizor de grâu din lume și, împreună cu Ucraina, reprezintă aproape un sfert din totalul exporturilor globale. Pentru unele țări, dependența este mult mai mare. Acest flux de cereale reprezintă mai mult de 70 la sută din importurile totale de grâu ale Egiptului și Turciei.
Acest lucru va pune o presiune suplimentară asupra Turciei, care se află deja în mijlocul unei crize economice și se luptă cu o inflație care se apropie de 50%, cu creșterea vertiginoasă a prețurilor la alimente, combustibil și electricitate.
Ucraina, cunoscută de multă vreme drept „coșul Europei”, trimite de fapt peste 40% din exporturile sale de grâu și porumb în Orientul Mijlociu sau Africa, unde există îngrijorări că lipsa ulterioară a alimentelor și creșterea prețurilor ar putea alimenta tulburările sociale.
Aprovizionarea cu materii prime este în pericol, Rusia fiind un important exportator de mărfuri
Rusia este un important exportator de mărfuri și se află pe lista Comisiei Europene a furnizorilor de materii prime critice. Rusia furnizează aproximativ 40% din paladiul din lume, care este necesar în convertoarele catalitice utilizate în vehicule pentru a limita emisiile nocive și aproximativ 30% din titan, care este crucial pentru industria aerospațială.
Compania europeană Airbus, care se aprovizionează cu aproximativ jumătate din necesarul de titan din Rusia, și rivalul american Boeing folosesc ambii cantități mari din acest metal la fabricarea aeronavelor. Airbus a declarat că va „respecta cu rigurozitate orice sancțiuni și reglementări privind controlul exporturilor”.
Oficialii UE au discutat, de asemenea, despre impunerea unor controale dure la export asupra tehnologiei occidentale. Warren Patterson, șeful Strategiei pentru mărfuri la ING, a declarat că sancțiunile impuse băncilor sau industriilor ruse ar putea avea „un impact de amploare asupra comerțului cu mărfuri” care s-ar putea răspândi pe piețele în care țara este un exportator principal, inclusiv aluminiu, nichel, cupru și platină.
Scăderea comerțului și a investițiilor în statele din estul Europei
De la produse chimice poloneze la băuturi spirtoase letone, legăturile comerciale dintre Rusia și statele din estul Europei sunt deosebit de puternice în unele sectoare, scrie Financial Times. Rusia este cea mai mare piață de export pentru mărfurile letone și a doua cea mai mare pentru produsele lituaniene. În general, Rusia este a cincea cea mai mare piață de export, reprezentând 4% din exporturile sale de bunuri în 2020.
Dar comerțul dintre marile economii ale UE către Rusia a fost în declin de la anexarea Crimeei. Mai puțin de 2% din exporturile de mărfuri din Germania, Italia sau Franța merg către Rusia.
UE rămâne cel mai mare investitor din Rusia, condus de Germania, dar anul trecut investițiile sale străine directe în țară au fost la 6 miliarde de dolari, mai puțin de jumătate față de acum un deceniu, potrivit fDi Markets.
Deși analiștii au spus că majoritatea companiilor cu interese rusești au fost suficient de rezistente pentru a face față perturbărilor, Christine Lagarde a avertizat că tensiunile crescute ar putea duce la „costuri crescute în întreaga structură a prețurilor” în economia zonei euro.
După cum a devenit clar în urma pandemiei, întreruperile minore dintr-o regiune pot genera perturbări majore la distanță. Lipsurile izolate și creșterea prețurilor – fie că vorbim de gaze, grâu, aluminiu sau nichel – se pot transforma într-un bulgăre de zăpadă într-o lume care încă se luptă să-și revină după pandemie.
Băncile din Italia, Franța și Austria sunt cei mai expuși creditori internaționali din lume față de Rusia
Băncile europene se pregătesc marți pentru noi sancțiuni după ce Rusia a ordonat trupelor să intre în regiunile separatiste din estul Ucrainei, scrie Reuters. Băncile europene, în special cele din Austria, Italia și Franța, sunt cele mai expuse Rusiei din lume și, de câteva săptămâni, sunt în alertă maximă în cazul în care guvernele impun noi sancțiuni împotriva țării.
Uniunea Europeană discută despre interzicerea comerțului cu obligațiuni de stat rusești și sancționarea a sute de persoane, deciziile care ar putea fi luate marți. De asemenea, Statele Unite pregătesc un pachet de sancțiuni.
Noel Quinn, șeful HSBC, una dintre cele mai mari bănci din Europa, a declarat marți că este îngrijorat de riscul de impactul pe care sancțiunile îl vor avea asupra piețelor globale, deși expunerea directă a băncii a fost limitată.
În același timp, ING, care are o prezență mare în Rusia, a declarat: „O nouă escaladare a conflictului ar putea avea consecințe negative majore”.
În timp ce guvernele discută despre diverse sancțiuni, băncile germane au spus că acestea trebuie să se asigure că sancțiunile sunt „precise și lipsite de ambiguitate”, eliminând orice interpretare. Detaliile sunt importante deoarece nerespectarea ar risca sancțiuni severe.
„Pentru bănci, este esențial ca sancțiunile să fie formulate într-o manieră suficient de precisă și lipsită de ambiguitate și să nu lase întrebări deschise pentru interpretare”, au declarat reprezentanții ING.
Investitori și piețele financiare afectate de tensiuni
Tensiunile dintre Rusia și Ucraina au alimentat volatilitatea pe piețele de valori în acest an.
În urma anunțului de marți al Rusiei că recunoaște regiunile separatiste din Ucraina, preţurile de referinţă în Europa la gaze naturale au crescut cu până la 13%, urmând o tendinţă generală de apreciere a cotaţiilor la materii prime.
În același timp, bursele au avut de pierdut după ce președintele rus Vladimir Putin a anunțat recunoașterea independenței teritoriilor separatiste din estul Ucrainei. Astfel, bursa din Moscova s-a prăbușit marți dimineața, pierzând peste 8%. Nici bursele europene nu au fost scutite de pierderi. În primele tranzacții, Bursa din Paris pierdea 1,61% iar cea din Frankfurt 2,13%, în timp ce Londra scădea cu 1,20% iar Milano cu 2,25%. Indicele Eurostoxx 50, referința europeană, pierdea și el 1,79%, potrivit Le Figaro. Scăderile s-au reflectat și pe Wall Street și pe bursele asiatice, dar și la București.
Investitorii au spus că o invazie totală a Ucrainei ar declanșa o fugă către siguranță pe piețele globale, departe de acțiuni și în obligațiuni guvernamentale sau în alte paradisuri tradiționale, cum ar fi francul elvețian, yenul și aurul.
Ce s-ar întâmpla cu România dacă ne-ar tăia rușii gazul
Consumul de gaze al României din această perioadă, când nu este prea frig, se ridică la 55 – 57 de milioane de metri cubi, în cursul săptămânii, cu 50 de milioane de metri cubi în weekend. El este acoperit de producția locală – 22 de milioane de metri cubi, extracția din depozite – 15-22 milioane de metri cubi și importuri.
Aceste importuri, care se fac pe două rute, cea ucraineană (Isaccea), și cea ungurească (Arad), acoperă până în 20% din consum, ruta ucraineană, prin care vin gazele direct din Rusia, reprezentând circa 10%.
Practic, aici s-ar resimți impactul unei eventuale sistări a furnizării gazului din Rusia, pe fondul tensiunilor cu Ucraina. Acest 10% poate fi relativ ușor absorbit, fie printr-o creștere a extracției din depozite, fie prin oprirea unor consumatori industriali, din categoria celor întreruptibili (atâția câți mai sunt), fie prin majorarea importurilor din Ungaria.
Astfel, posibilitatea ca populația României și instituțiile critice să rămână în frig este redusă. Acest lucru este susținut și de expertul în energie Răzavn Nicolescu, fost ministru al Energiei.
Importurile României de pe ruta ucraineană se fac, în mare parte, de firme agreate de Gazprom, din care cea mai importantă este Imex Oil. Aceste firme au și rezervat capacitate pe termen lung pe gazoductul Isaccea-Negru Vodă, astfel că este puțin probabil ca ele să renunțe la această sursă de venituri, mai ales acum când sunt mulți bani de făcut cu gazele, având în vedere prețurile din piață.
De altfel, chiar de la Kremlin a fost clar precizat că livrările de gaz către Europa nu vor înceta, în ciuda tensiunilor dintre Occident și Rusia pe subiectul Ucraina.
„Rusia nu a dat niciodată vreun motiv de îndoială privind seriozitatea sa”, a spus el. Kremlinul a răspuns astfel unor informaţii din presa europeană potrivit cărora ar putea fi iminentă o îngheţare a furnizării de gaze. Peskov a catalogat aceste informaţii drept „isterie” şi „insinuări”.
În plus, dacă România era, până acum 3 ani, țara de tranzit a gazelor dinspre Rusia către sudul Europei, Bulgaria și Grecia, până în Italia, odată cu inaugurarea Turkstream, rușii au renuntat la tranzitul pe gazoductul dobrogean Isaccea – Negru Vodă.