România are aproape 60% grad de umplere a depozitelor de gaze, în grafic pentru a termina la 80%, la sfârșitul ciclului de injecție – 31 octombrie, a precizat ministrul Energiei, Virgil Popescu. 80% este procentul minim de umplere cerut de UE pentru fiecare țară, în perspectiva opririi totale a fluxurilor de gaze din Rusia și este corepondent unei cantități de peste 3 miliarde de metri cubi stocați.
Spre deosebire de alte țări, care nu dețin rezerve de gaze, România este într-o poziție privilegiată, pentru că are și producție internă. Astfel, cu producție curentă la 23-24 milioane de metri cubi zilnic, cu extracția din depozite în limita a 23-24 milioane de metri cubi zilnic (nu este capacitate pentru mai mult), România poate trece fără probleme iarna, fără gazele de import rusești.
Este adevărat, scenariul acesta este fezabil dacă iarna nu este foarte grea. Din experiența anilor trecuți, o iarnă cu temperaturi normale, care să nu depășească, pe medie -5, -8 grade Celsius mai mult de o săptămână, nu generează mai mult de 45-47 de milioane de metri cubi zilnic (acum, spre exemplu, consumul este de 30 milioane mc). Dacă însă survine gerul iar acesta se prelungește, consumul poate urca la 55 de milioane de metri cubi zilnic, până la 60 milioane de metri cubi, caz în care doar producția curentă plus depozitele nu mai ajung pentru consum.
Pentru acest scenariu a dispus Comisia Europeană reducerea consumului cu 15%, pe fiecare țară, până la iarnă, și împărțirea rezervelor între țări care au și care nu au. Din păcate pentru România, dacă țării noastre nu i-ar ajunge gazul, nu avem de la ce vecini să luăm. Ar fi Ungaria, dar guvernul Viktor Orban a legiferat că nu se exportă niciun mc, în această iarnă.
Deși pare că, în condițiile unui ger prelungit, România n-ar avea soluții pentru încălzire, realitatea este că are. În primul rând, cu atât de multe industrii închise, din pricina prețului mare al gazului, consumul industrial al României este la cote relative reduse. În al doilea rând, există legea consumatorului întreruptibil care prevede că, în condițiile unei alerte energetice, alimentarea cu gaze se prioritizează pentru populație și instituțiile fundamentale pentru funcționarea statului. Fabricilor li se poate tăia astfel alimentarea cu gaze.
În al treilea rând, și cel mai interesant, este că importurile din Rusia, de care toată lumea vorbește că se întrerup, sunt cele din partea de nord a continentului, către Germania și Austria. În schimb, în sudul continentului, rușii vând în continuare bine mersi, prin Turcia, gazoductul Turk Stream. Care va continua să pompeze, ba chiar, cu atât mai mult la iarnă. De aici, se alimentează sudul Europei, dar și România. În fapt, noi acum importăm gaz rusesc EXCLUSIV din Turk Stream, via Bulgaria. Iar pe aici, fluxurile vor continua. „Fluxul de gaze va continua pentru unguri, sârbi și turci, asta-i cert”, spune o sursă bine conectată, din piața energiei. Dacă fluxul către unguri continuă, la iarnă, obligatoriu o parte din acesta va fi tranzitând România, de la Negru Vodă, intrând pe BRUA și ieșind pe la Arad. Putem astfel să luăm și noi de aici, dar lucrurile nu sunt implicite. Dacă România rămâne pe lista țărilor neprietenoase pentru Moscova, nu vom conta decât la traznit, nu și ca țară de destinație. Dar acest lucru va conta doar dacă, așa cum spuneam, scenariul extrem de vreme se adeverește. Chiar și așa, totuși, este în prezent functional terminalul GNL de la Alexandropolis, Grecia, de unde se pot împinge gaze americane și qatareze către sudul Europei. Și pentru România, și tot prin Bulgaria, adică cu intrare pe la Negru Vodă și pațial, pe la Giurgiu.
Soluții sunt, nu știm însă ce vom face dacă va trebui să fim obligați să dăm, din ce avem, și altora, potrivit directivelor UE.