BREAKING Soluții pentru revitalizarea economiei UE propuse de mult-așteptatul ”plan Draghi”: investiții anuale de 800 miliarde euro, debirocratizare rapidă, eliminarea unanimității cu care UE ia deciziile, împrumuturi comune ale statelor membre. Europa e în fața unei ”provocări existențiale” în competiția cu SUA și China

Uniunea Europeană are nevoie de o politică fiscală și industrială mult mai coordonată, de decizii mai rapide (prin eliminarea pe cât posibil a unanimității cerute în Consiliul UE), de scăderea accelerată a birocrației și de investiții masive făcute în comun dacă vrea să recupereze decalajele economice față de Statele Unite ale Americii și China, arată un raport mult așteptat realizat de fostul premier italian Mario Draghi la cererea Comisiei Europene.

Potrivit estimărilor Comisiei Europene, propunerile prezentate în raport ar necesita anual o finanțare suplimentară cuprinsă între 750 și 800 de miliarde de euro.

În urmă cu un an, Comisia Europeană i-a cerut lui Draghi, fost șef al Băncii Centrale Europene, unul  dintre cei mai respectați economiști la nivel global, să realizeze un raport privind modul în care UE poate să-și mențină competitivitatea economică.

Recomandări Video

Articolul continuă mai jos

„România dezvoltată cu 90 miliarde euro de la UE. Ce urmează?”

2:04:19

Conferința Economedia: A.I. PLAY în business și administrație – Panel 2

1:18:45

Conferința Economedia: A.I. PLAY în business și administrație – Panel 1

1:41:24

Mateusz Majewski, UiPath, la conferința Economedia A.I. PLAY în business și administrație

2:50

Elisabeta Moraru, Google România, la conferința Economedia A.I. PLAY în business și administrație

1:11

Draghi a arătat în raport că UE are nevoie de investiții suplimentare de 750-800 de miliarde de euro pe an, până la 5% din PIB – mult mai mari chiar și decât cele 1-2% din Planul Marshall pentru reconstrucția Europei după cel de-al Doilea Război Mondial.

Raportul realizat de Draghi arată că statele membre UE au reacționat pe cont propriu la noile realități economice, dar eficiența acțiunilor a fost limitată de lipsa de coordonare. Nivelurile diferite de subvenții între țări au perturbat piața unică, fragmentarea a limitat amploarea necesară pentru a concura la nivel global, iar procesul decizional al UE a fost complex și greoi.

Raportul Draghi arată că în ultimii 20 de ani creșterea UE a fost în mod constant mai lentă decât cea a Statelor Unite, iar China a recuperat rapid decalajul. O mare parte a decalajului se datorează productivității mai scăzute.

Draghi a declarat că UE se luptă să facă față prețurilor mai mari la energie după ce a pierdut accesul la gazul rusesc ieftin și nu se mai poate baza pe piețele externe deschise.

Fostul bancher central a declarat că blocul comunitar trebuie să stimuleze inovarea și să reducă prețurile la energie, continuând în același timp să se decarbonizeze și să își reducă dependența de alții, în special de China pentru minerale esențiale, și să crească investițiile în apărare.

Fragmente din raportul Draghi:

• Fundațiile pe care am construit sunt acum zdruncinate.
• Paradigma globală anterioară se estompează. Era creșterii rapide a comerțului mondial pare să fi trecut, iar întreprinderile din UE se confruntă atât cu o concurență sporită din străinătate, cât și cu un acces mai redus la piețele externe. Europa și-a pierdut brusc cel mai important furnizor de energie, Rusia. În tot acest timp, stabilitatea geopolitică scade, iar dependențele noastre s-au dovedit a fi vulnerabilități.
• Schimbarea tehnologică se accelerează rapid. Europa a ratat în mare măsură revoluția digitală condusă de internet și creșterile de productivitate pe care aceasta le-a adus: de fapt, diferența de productivitate dintre UE și SUA este explicată în mare parte de sectorul tehnologic. UE este slabă în ceea ce privește tehnologiile emergente care vor determina creșterea viitoare. Doar patru dintre primele 50 de companii de tehnologie din lume sunt europene.
• Cu toate acestea, nevoia de creștere a Europei este în creștere. UE intră în prima perioadă din istoria sa recentă în care creșterea nu va fi susținută de creșterea populației. Până în 2040, se estimează că forța de muncă va scădea cu aproape 2 milioane de lucrători în fiecare an. Va trebui să ne bazăm mai mult pe productivitate pentru a stimula creșterea. Dacă UE ar menține rata medie de creștere a productivității din 2015, aceasta ar fi suficientă doar pentru a menține PIB-ul constant până în 2050 – într-un moment în care UE se confruntă cu o serie de noi nevoi de investiții care vor trebui finanțate prin creșterea economică.
• Pentru a digitaliza și decarboniza economia și pentru a ne spori capacitatea de apărare, ponderea investițiilor în Europa va trebui să crească cu aproximativ 5 puncte procentuale din PIB, până la nivelurile înregistrate pentru ultima dată în anii 1960 și 1970. Acest lucru este fără precedent: pentru comparație, investițiile suplimentare furnizate de Planul Marshall între 1948-51 s-au ridicat la aproximativ 1-2% din PIB anual.
• Dacă Europa nu poate deveni mai productivă, vom fi obligați să alegem. Nu vom putea deveni, în același timp, un lider în domeniul noilor tehnologii, un far al responsabilității climatice și un actor independent pe scena mondială. Nu vom fi în măsură să ne finanțăm modelul social. Va trebui să ne reducem unele, dacă nu chiar toate, ambițiile noastre.
• Aceasta este o provocare existențială.
• Valorile fundamentale ale Europei sunt prosperitatea, echitatea, libertatea, pacea și democrația într-un mediu durabil. UE există pentru a se asigura că europenii pot beneficia întotdeauna de aceste drepturi fundamentale. Dacă Europa nu le va mai putea oferi cetățenilor săi – sau dacă va trebui să le compenseze pe unele cu altele – își va pierde rațiunea de a fi.
• Singura modalitate de a face față acestei provocări este să creștem și să devenim mai productivi, păstrând valorile noastre de echitate și incluziune socială. Și singura modalitate de a deveni mai productivă este ca Europa să se schimbe radical.
• Acest raport identifică trei domenii principale de acțiune pentru a relansa creșterea durabilă.
• În fiecare domeniu, nu pornim de la zero. UE are încă puncte forte generale – cum ar fi sisteme de educație și de sănătate puternice și state sociale robuste – și puncte forte specifice pe care se poate construi. Dar, în mod colectiv, nu reușim să transformăm aceste puncte forte în industrii productive și competitive pe scena mondială.
• În primul rând – și cel mai important – Europa trebuie să își reorienteze profund eforturile colective către reducerea decalajului de inovare față de SUA și China, în special în domeniul tehnologiilor avansate.
• Europa este blocată într-o structură industrială statică, cu puține întreprinderi noi care să se ridice pentru a perturba industriile existente sau pentru a dezvolta noi motoare de creștere. De fapt, nu există nicio întreprindere din UE cu o capitalizare de piață de peste 100 de miliarde EUR care să fi fost înființată de la zero în ultimii cincizeci de ani, în timp ce toate cele șase întreprinderi americane cu o evaluare de peste 1 trilion EUR au fost create în această perioadă.
• Această lipsă de dinamism se autorealizează.
• Întrucât întreprinderile din UE sunt specializate în tehnologii mature în care potențialul de descoperiri este limitat, acestea cheltuiesc mai puțin pentru cercetare și inovare (C&I) – cu 270 de miliarde EUR mai puțin decât omologii lor americani în 2021. În ultimii 20 de ani, primii 3 investitori în C&I din Europa au fost dominați de companiile din sectorul auto. Același lucru s-a întâmplat și în SUA la începutul anilor 2000, cu automobilele și industria farmaceutică în frunte, dar acum primii trei sunt toți în domeniul tehnologiei.
• Problema nu este că Europei îi lipsesc ideile sau ambiția. Avem mulți cercetători și antreprenori talentați care depun brevete. Dar inovarea este blocată în etapa următoare: nu reușim să transformăm inovarea în comercializare, iar companiile inovatoare care doresc să se dezvolte în Europa sunt împiedicate în fiecare etapă de reglementări inconsecvente și restrictive.
• În consecință, mulți antreprenori europeni preferă să caute finanțare de la investitori cu capital de risc din SUA și să își extindă activitatea pe piața americană. Între 2008 și 2021, aproape 30 % dintre „unicornii” fondate în Europa – întreprinderi nou înființate care au ajuns să fie evaluate la peste 1 miliard USD – și-au mutat sediul în străinătate, marea majoritate în SUA.
• Cu o lume aflată în pragul unei revoluții a inteligenței artificiale, Europa nu își poate permite să rămână blocată în „tehnologiile și industriile de mijloc” ale secolului trecut. Trebuie să ne deblocăm potențialul inovator. Acest lucru va fi esențial nu numai pentru a conduce în domeniul noilor tehnologii, ci și pentru a integra IA în industriile noastre existente, astfel încât acestea să poată rămâne în frunte.
• O parte centrală a acestei agende va fi oferirea europenilor a competențelor de care au nevoie pentru a beneficia de noile tehnologii, astfel încât tehnologia și incluziunea socială să meargă împreună. În timp ce Europa ar trebui să încerce să egaleze SUA în ceea ce privește inovarea, ar trebui să încercăm să depășim SUA în ceea ce privește oferirea de oportunități de educație și de învățare pentru adulți, precum și de locuri de muncă bune pentru toți de-a lungul vieții.
• Al doilea domeniu de acțiune este un plan comun pentru decarbonizare și competitivitate. Dacă obiectivele climatice ambițioase ale Europei sunt însoțite de un plan coerent de realizare a acestora, decarbonizarea va fi o oportunitate pentru Europa. Dar dacă nu reușim să ne coordonăm politicile, există riscul ca decarbonizarea să fie contrară competitivității și creșterii.
• Chiar dacă prețurile la energie au scăzut considerabil de la vârfurile lor, întreprinderile din UE încă se confruntă cu prețuri la electricitate care sunt de 2-3 ori mai mari decât cele din SUA. Prețurile gazelor naturale plătite sunt de 4-5 ori mai mari. Această diferență de preț este cauzată în primul rând de lipsa de resurse naturale a Europei, dar și de problemele fundamentale ale pieței noastre energetice comune. Regulile pieței împiedică industriile și gospodăriile să profite pe deplin de avantajele energiei curate în facturile lor. Taxele ridicate și chiriile capturate de comercianții financiari cresc costurile energiei pentru economia noastră.
• Pe termen mediu, decarbonizarea va contribui la orientarea producției de energie către surse de energie curate, sigure și cu costuri reduse. Dar combustibilii fosili vor continua să joace un rol central în stabilirea prețurilor la energie cel puțin pentru restul acestui deceniu. Fără un plan de transfer al beneficiilor decarbonizării către utilizatorii finali, prețurile la energie vor continua să afecteze creșterea economică.
• Demersul global de decarbonizare reprezintă, de asemenea, o oportunitate de creștere pentru industria UE. UE este lider mondial în domeniul tehnologiilor curate, cum ar fi turbinele eoliene, electrolizoarele și combustibilii cu emisii reduse de carbon, și mai mult de o cincime din tehnologiile curate și durabile la nivel mondial sunt dezvoltate aici. Totuși, nu este garantat că Europa va profita de această oportunitate. Concurența chineză devine acută în industrii precum tehnologia curată și vehiculele electrice, datorită unei combinații puternice de politici industriale și subvenții masive, inovație rapidă, controlul materiilor prime și capacitatea de a produce la scară continentală.
• UE se confruntă cu un posibil compromis. Creșterea dependenței de China poate oferi calea cea mai ieftină și mai eficientă pentru îndeplinirea obiectivelor noastre de decarbonizare. Dar concurența sponsorizată de stat din China reprezintă, de asemenea, o amenințare la adresa industriilor noastre productive de tehnologie curată și de automobile.
• Decarbonizarea trebuie să aibă loc pentru binele planetei noastre. Dar, pentru ca aceasta să devină și o sursă de creștere pentru Europa, vom avea nevoie de un plan comun care să cuprindă industriile producătoare de energie și cele care permit decarbonizarea, cum ar fi tehnologiile curate și automobilele.
• Al treilea domeniu de acțiune este creșterea securității și reducerea dependențelor.
  Securitatea este o precondiție pentru creșterea durabilă. Creșterea riscurilor geopolitice poate spori incertitudinea și reduce investițiile, în timp ce șocurile geopolitice majore sau opririle bruște ale comerțului pot fi extrem de perturbatoare. Pe măsură ce epoca stabilității geopolitice pălește, crește riscul ca insecuritatea în creștere să devină o amenințare la adresa creșterii și a libertății.
• Europa este deosebit de expusă. Ne bazăm pe o mână de furnizori de materii prime esențiale, în special pe China, chiar dacă cererea globală pentru aceste materiale explodează datorită tranziției către o energie curată. De asemenea, suntem extrem de dependenți de importurile de tehnologie digitală. Pentru producția de cipuri, 75-90% din capacitatea globală de fabricare a plăcilor se află în Asia.
• Aceste dependențe sunt adesea bidirecționale – de exemplu, China se bazează pe UE pentru a absorbi supracapacitatea sa industrială – dar alte economii majore, precum SUA, încearcă în mod activ să se descurce. Dacă UE nu acționează, riscăm să fim vulnerabili la coerciție.
• În acest context, vom avea nevoie de o adevărată „politică economică externă” a UE pentru a ne păstra libertatea – o așa-numită „statecraft”. UE va trebui să coordoneze acordurile comerciale preferențiale și investițiile directe cu națiunile bogate în resurse, să constituie rezerve în anumite domenii critice și să creeze parteneriate industriale pentru a asigura lanțul de aprovizionare cu tehnologii-cheie. Numai împreună putem crea pârghiile de piață necesare pentru a face toate acestea.
• Pacea este primul și cel mai important obiectiv al Europei. Dar amenințările la adresa securității fizice sunt în creștere și trebuie să ne pregătim. Colectiv, UE este al doilea cel mai mare cheltuitor militar din lume, dar acest lucru nu se reflectă în puterea capacității noastre industriale de apărare.
  Industria de apărare este prea fragmentată, ceea ce împiedică capacitatea sa de a produce la scară largă, și suferă de o lipsă de standardizare și interoperabilitate a echipamentelor, slăbind capacitatea Europei de a acționa ca o putere coezivă. De exemplu, în Europa sunt exploatate douăsprezece tipuri diferite de tancuri de luptă, în timp ce SUA produc doar unul.
• Ce stă în cale? În multe dintre aceste domenii, statele membre acționează deja individual, iar politicile industriale sunt în creștere. Cu toate acestea, este evident că Europa este departe de ceea ce ar putea realiza dacă ar acționa ca o comunitate. Trei bariere stau în calea noastră.
• În primul rând, Europei îi lipsește concentrarea. Formulăm obiective comune, dar nu le susținem prin stabilirea unor priorități clare sau prin acțiuni politice comune. De exemplu, pretindem că favorizăm inovarea, dar continuăm să impunem întreprinderilor europene sarcini de reglementare, care sunt deosebit de costisitoare pentru IMM-uri și contraproductive pentru cele din sectoarele digitale. Mai mult de jumătate dintre IMM-urile din Europa consideră obstacolele de reglementare și povara administrativă drept cea mai mare provocare a lor. De asemenea, piața noastră unică a rămas fragmentată timp de decenii, ceea ce are un efect în cascadă asupra competitivității noastre. Aceasta determină companiile cu creștere rapidă să plece peste hotare, reducând, la rândul său, numărul de proiecte care pot fi finanțate și împiedicând dezvoltarea piețelor de capital din Europa. În lipsa unor proiecte cu creștere puternică în care să investească și a unor piețe de capital care să le finanțeze, europenii pierd oportunități de a deveni mai bogați. Chiar dacă gospodăriile din UE economisesc mai mult decât cele din SUA, averea lor a crescut cu doar o treime din 2009.
• În al doilea rând, Europa își irosește resursele comune. Avem o mare putere colectivă de cheltuire, dar o diluăm în mai multe instrumente naționale și europene diferite. De exemplu, încă nu ne unim forțele în industria de apărare pentru a ne ajuta companiile să se integreze și să atingă o scară mai mare. Achizițiile în colaborare la nivel european au reprezentat mai puțin de o cincime din cheltuielile pentru achiziționarea de echipamente de apărare în 2022. De asemenea, nu favorizăm întreprinderile europene competitive din domeniul apărării. Între jumătatea anului 2022 și jumătatea anului 2023, 78% din totalul cheltuielilor pentru achiziții au mers către furnizori din afara UE, dintre care 63% au mers către SUA.
• De asemenea, nu colaborăm suficient în ceea ce privește inovarea, chiar dacă investițiile publice în tehnologii revoluționare necesită rezerve mari de capital, iar efectele de propagare pentru toată lumea sunt substanțiale. Sectorul public din UE cheltuiește pentru C&I aproximativ la fel de mult ca SUA ca procent din PIB, dar doar o zecime din aceste cheltuieli au loc la nivelul UE.
• În al treilea rând, Europa nu se coordonează acolo unde este important. În prezent, strategiile industriale – așa cum se observă în SUA și China – combină mai multe politici, de la politici fiscale pentru a încuraja producția internă, la politici comerciale pentru a penaliza comportamentul anticoncurențial, la politici economice externe pentru a asigura lanțurile de aprovizionare.
• În contextul UE, corelarea politicilor în acest mod necesită un grad ridicat de coordonare între eforturile naționale și cele ale UE. Dar, din cauza procesului lent și dezagregat de elaborare a politicilor, UE este mai puțin capabilă să producă un astfel de răspuns.
• Normele europene de luare a deciziilor nu au evoluat substanțial pe măsură ce UE s-a extins și mediul global cu care ne confruntăm a devenit mai ostil și mai complex. Deciziile se iau, de obicei, problemă cu problemă, cu mai mulți factori de veto pe parcurs.
• Rezultatul este un proces legislativ cu o durată medie de 19 luni pentru adoptarea de noi legi, de la propunerea Comisiei până la semnarea actului adoptat – și înainte ca noile legi să fie puse în aplicare în statele membre.
• Obiectivul acestui raport este de a prezenta o nouă strategie industrială pentru Europa, pentru a depăși aceste obstacole.
• Identificăm cauzele profunde ale slăbirii poziției UE în sectoare strategice cheie și prezentăm o serie de propuneri pentru a restabili puterea competitivă a UE. Pentru fiecare sector analizat, identificăm propuneri prioritare pe termen scurt și mediu. Cu alte cuvinte, aceste propuneri nu se doresc a fi aspirații: cele mai multe dintre ele sunt concepute pentru a fi puse în aplicare rapid și pentru a face o diferență tangibilă în perspectivele UE.
• În multe domenii, UE poate realiza multe prin luarea unui număr mare de măsuri mai mici, dar într-un mod coordonat, care aliniază toate politicile la obiectivul comun. În alte domenii, este nevoie de un număr mic de măsuri mai ample – delegarea la nivelul UE a unor sarcini care pot fi îndeplinite numai acolo. În alte domenii, UE ar trebui să facă un pas înapoi, aplicând mai riguros principiul subsidiarității și reducând sarcina de reglementare pe care o impune întreprinderilor din UE.

Soluții propuse de Mario Draghi:

UE ar trebui să se orienteze către emiterea periodică datorie comună pentru a permite realizarea de proiecte de investiții comune între statele membre și pentru a contribui la integrarea piețelor de capital. Dacă există condițiile politice și instituționale descrise mai sus, UE ar trebui să continue – pe baza modelului NGEU – să emită instrumente de datorie comune, care ar fi utilizate pentru a finanța proiecte comune de investiții care vor spori competitivitatea și securitatea UE. Având în vedere că mai multe dintre aceste proiecte sunt pe termen lung, cum ar fi finanțarea C&I și achizițiile publice în domeniul apărării, emisiunea comună ar trebui să producă în timp o piață mai profundă și mai lichidă a obligațiunilor UE, permițând acestei piețe să sprijine progresiv integrarea piețelor de capital din Europa. În același timp, împreună cu reformele menționate anterior, pentru a finanța o serie de programe axate pe inovare și pe creșterea productivității, statele membre ar putea lua în considerare creșterea resurselor disponibile pentru Comisie prin amânarea rambursării NGEU.

Voturile Consiliului supuse votului cu majoritate calificată ar trebui extinse la mai multe domenii, iar dacă acțiunea la nivelul UE este blocată, ar trebui urmărită o abordare diferențiată a integrării. Până în prezent, multe eforturi de aprofundare a integrării europene între statele membre au fost împiedicate de votul în unanimitate în Consiliul Uniunii Europene. Prin urmare, ar trebui exploatate toate posibilitățile oferite de tratatele UE pentru a extinde votul cu majoritate calificată.

Simplificarea reglementărilor. Sarcina de reglementare a întreprinderilor europene este ridicată și continuă să crească, însă UE nu dispune de o metodologie comună de evaluare a acesteia. Pentru a începe reducerea „stocului” de reglementări, raportul recomandă numirea unui nou vicepreședinte al Comisiei pentru simplificare, care să raționalizeze acquis-ul, adoptând în același timp o metodologie unică și clară pentru a cuantifica costul noului „flux” de reglementări.

UE ar trebui să pună pe deplin în aplicare reducerea anunțată cu 25 % a obligațiilor de raportare și să se angajeze să realizeze o reducere suplimentară de până la 50 % pentru IMM-uri, susținând proporționalitatea pentru IMM-uri în legislația UE și extinzând-o la întreprinderile cu capitalizare medie mică.

Pentru a-și reduce vulnerabilitățile, UE trebuie să dezvolte o adevărată „politică economică externă” bazată pe asigurarea resurselor critice.

De asemenea, UE trebuie să valorifice potențialul resurselor interne prin minerit, reciclare și inovare în domeniul materialelor alternative. Spre deosebire de combustibilii fosili, UE dispune de zăcăminte de anumite materii prime esențiale, cum ar fi litiul din Portugalia.