Foto: Pixabay.com
Influența economică a Chinei în Europa Centrală și de Est este adesea văzută drept o amenințare la adresa independenței și securității regiunii. Dar cât de mare este această influență? Un nou studiu sugerează că aceasta fost supraevaluată masiv, scrie Emerging Europe.
Începând din 2012, douăsprezece state membre UE din Europa Centrală și de Est și cinci state non-UE din Balcanii de Vest au participat la ceea ce este cunoscut sub numele de mecanismul „17 + 1″, o inițiativă chineză care vizează promovarea relațiilor de afaceri și de investiții între China și cele 17 țări.
Cât de reușită a fost inițiativa este greu de evaluat. Deși poate părea adesea că sunt anunțate noi investiții chineze în fiecare zi, este dificil de obținut date concrete și reale despre cât de mulți bani din China curg în regiune.
Un studiu recent realizat de Centrul pentru Studii Asiatice din Europa Centrală și de Est (CEECAS) încearcă să răspundă la întrebare. Conform raportului, guvernele din regiune tind să ofere o imagine umflată a prezenței Chinei.
Acesta este rezultatul luării în considerare doar a anunțurilor de planuri de investiții, de proiecte de infrastructură finanțate prin împrumuturi și de fuziuni și achiziții internaționale. Cu toate acestea, aceste anunțuri nu ajung să fie urmărite până la capăt, pentru a vedea finalitatea lor.
De exemplu, în România, în 2013, China General Nuclear Power Corporation a semnat un acord pentru a investi într-un proiect de extindere a singurei centrale nucleare a țării, la Cernavodă. În 2020, însă, acordul a fost abandonat.
Anul trecut, Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale din Washington a remarcat într-un raport că proiectele finanțate prin împrumuturi chineze sunt adesea prezentate de guverne ca investiții. Acest lucru a avut efect asupra opiniei publice: în 2018, mai mult de jumătate dintre sârbi au avut o viziune „pozitivă” asupra Chinei, comparativ cu mai puțin de 30% care credeau același lucru cu Uniunea Europeană.
De fapt, raportul CEECAS constată că, în multe dintre cele 17 + 1 țări, există neconcordanțe între valoarea investițiilor chineze raportate de guverne și băncile centrale, cifrele guvernamentale fiind mult mai mari.
În Cehia, banca centrală raportează că stocul chinez de investiții străine directe se ridică la 600 de milioane de euro, dar potrivit biroului președintelui țării cifra este mult mai mare, de peste 8,5 miliarde de euro.
„Cooperarea economică cu China a fost tema principală a inițiativei 17 + 1, iar politicienii din ECE au investit o mulțime de capital politic intern pentru a vinde ideea de a lucra împreună cu Republica Populară Chineză. Astfel, mulți dintre acești politicieni au devenit interesați să sublinieze sau chiar să umfle rezultatul, de altfel dezamăgitor, din motive politice proprii”, spune dr. Tamas Matura, fondator al CEECAS și profesor asociat la Universitatea Corvinus din Budapesta.
Dr. Nina Marković Khaze, de la Departamentul de Studii de Securitate și Criminologie de la Universitatea Macquarie din Sydney, subliniază, de asemenea, că investițiile chinezești în regiune sunt adesea umflate, în special în Balcanii de Vest.
„La periferia UE, și anume în statele candidate din Balcanii de Vest, Uniunea Europeană este în continuare cel mai important actor de politică externă și comerț și o sursă de atracție politică, economică și de dezvoltare– și nu alți actori geopolitici (Rusia, China și Turcia)”, a spus ea pentru Emerging Europe.
„Finanțarea UE către regiune este adesea redusă în mass-media oficială din statele din Balcanii de Vest, în timp ce ajutorul rus și chinez primește prea multă atenție publică. Percepțiile publice din Balcanii de Vest sunt, prin urmare, inexacte cu privire la care sunt principalii parteneri ai națiunilor lor, deoarece publicul se bazează cel mai adesea pe raportarea guvernului, care nu are o analiză critică”, adaugă ea.
După cum notează rapoartele CEECAS, odată ce proiectele de infrastructură și fuziunile și achizițiile sunt eliminate, valoarea reală a investițiilor străine directe chineze în regiune se diminuează semnificativ. Ca regulă generală, partenerii comerciali tradiționali precum Germania, alte țări din Asia de Est precum Japonia și Coreea și, într-o măsură mai mică, Statele Unite rămân cei mai importanți investitori în cincisprezece dintre cele șaisprezece țări acoperite de raport.
Singura excepție este Serbia, unde China are o prezență semnificativă – atât în ceea ce privește infrastructura, cât și investițiile străine directe (9,7 miliarde euro). Serbia este urmată în clasament de Ungaria și România, cu investiții de 5,4 miliarde euro, respectiv 2,8 miliarde euro.
