Cât de mari vor fi efectele economice ale războiului de lângă noi. Scade consumul intern / Consecințe prin ricoșeu din Europa de Vest

Radu Burnete arhiva personala

Este important să fim conștienți de consecințele economice ale războiului care a început în vecinătatea noastră. Pe unele nu le vedem încă, dar le putem anticipa. Altele se văd, dar nu le putem estima magnitudinea.

Ucraina și Rusia nu erau cei mai importanți parteneri comerciali ai noștri. Impactul direct, în primă fază, nu va fi atât de mare, dar unele industrii sunt mai expuse, pentru că aveau furnizori sau piețe de desfacere în Ucraina și Rusia sau pentru că se aprovizionau cu materii prime de acolo.

  • Cifrele arată cam așa: România exporta către Ucraina de 700 de milioane de dolari pe an și importa de aproximativ 1.1 miliarde. Importam metale, minereuri, lemn și mașini sau echipamente electrice și exportam autovehicule și alte tipuri de mașini și echipamente electronice. Importurile din Rusia erau de 2 miliarde de dolari (2.3% din total – produse petroliere, gaze, metale, utilaje), iar exporturile erau de 1.3 miliarde de dolari (1.3% din total – autovehicule, utilaje, produse vegetale, chimice).

Cele mai puternice efecte ale acestei crize vor veni cu ricoșeu din țările din Vest care aveau legături economice importante cu Rusia. Aici trebuie să ne uităm în primul rând. Dincolo de sancțiuni, vedem un val de companii occidentale care ies de bunăvoie de pe această piața și bine fac. În același timp, consumatorii europeni și cei români într-o proporție și mai mare vor reduce cheltuielile neesențiale și vor economisi mai mult de teama unor vremuri dificile. Semnalele din retail deja indică asta. O recesiune europeană și prin contagiune una românească nu este exclusă.

Industria auto va resimți repede acest șoc. Chiar dacă noi nu importăm multe componente din Rusia și Ucraina (care probabil pot fi înlocuite), Dacia și Ford au mulți furnizori din Europa care foloseau materii prime din cele două țări sau aveau fabrici acolo. Criza semiconductorilor nu s-a terminat nici ea deci, mă aștept ca industria să lucreze cu sincope anul acesta. Și nu este singura. Pentru aceste industrii sunt necesare rapid măsuri ca cele din pandemie: timp de lucru redus, șomaj tehnic și altele care să le permită să lucreze cu întreruperi fără a concedia oameni.

Efecte se vor vedea și în sistemul financiar european, mai puțin cel românesc. Există bănci europene cu expunere semnificativă pe Rusia, fie că vorbim de obligațiuni de stat, proiecte pe care le finanțau sau împrumuturi pe care le au de recuperat. Scoaterea unor bănci din SWIFT și sancționarea Băncii Centrale a Rusiei pot produce sincope în sistemul financiar european care nu au fost anticipate. Rusia va încerca să fenteze sancțiuni, deci vom asista la un du-te-vino în sistemul financiar.

În România avem companii care au și ele expunere în sistemul financiar rusesc sau ale cărori grupuri mamă au o astfel de expunere, inclusiv bani pe care îi țineau în băncile rusești. Nu chiar toți investitorii străini din România vin din Europa de Vest. Mă aștept să vedem un impact semnificativ asupra companiilor deținute de Rusia sau de grupuri din țări apropiate de Rusia cum sunt ALRO, TMK, Lukoil, Gazprom sau Rompetrol.

Rusia este cel mai mare exportator mondial de grâne și Ucraina era pe locul 5 în lume. Producția Ucrainei o să scadă, iar a Rusiei se va confrunta cu sancțiuni, deci există posibilitatea să crească prețurile alimentelor de bază. Rusia este (sau era) un mare exportator de materii prime dincolo de hidrocarburi și grâne: nichel, aluminiu sau palladiu. Vor crește multe prețuri.

Prețul energiei va rămâne și el ridicat. Dacă exista vreo speranță că el o să scadă după această iarnă, ea a dispărut din momentul în care tancurile rusești au intrat în Ucraina. Importăm un sfert din necesarul de gaz din Rusia și trebuie știut că rafinăm mai mult țiței decât extragem intern deci prețurile internaționale ne afectează imediat.

Importurile de gaze vor fi o problemă, dacă Kremlinul oprește robinetul. Vedeți mai jos a analiză a celor de la The Economist unde se vede destul de clar că toate țările din regiune, unii parteneri comerciali importanți pentru noi sunt dependenți de gazul rusesc.

Germania a dat însă un semnal foarte puternic prin repoziționarea strategică pe care a anunțat-o. Era utilizării gazului în Europa se îndreaptă cu repeziciune către sfârșit. Dacă vrem să mai scoatem ceva din Marea Neagră, momentul este acum. Dacă n-am făcut-o pe timp de pace și în parteneriat cu Exxon, rămâne de văzut dacă o vom face cu Romgaz și cu rușii în Insula Șerpilor. Soluțiile în energie sunt clare: investiții masive în capacități de producție și eficiență energetică. Dependența față de Rusia trebuie să scadă urgent la zero.

Se accentuează deci problemele cu energia, materiile prime și lanțurile de aprovizionare, care erau la originea inflației recente dincolo de politicile monetare foarte generoase ale marilor bănci centrale. Toate aceste vor continua și, din păcate, istoria ne indică o legătură destul de solidă între război și inflație. BNR are instrumente ca lucrurile să nu scape de sub control, dar minuni nu poate face.

În ceea ce privește forța de muncă este posibil să vedem un nou val de plecări din țară, al oamenilor care se tem că situația s-a destabilizat în Europa de Est fără șanse de revenire în timpul vieților lor. Unii deja fac planuri și împachetează, iar plecarea lor va fi o lovitură pentru companii. Ucrainenii care vin acum în țară și care, din nefericire pentru situația din țara lor, vor sta pe termen lung pot suplini aceste plecări, dar ajustarea nu va fi ușoară și mulți dintre ei vor vrea la rândul lor să emigreze spre Vest.

În cazul investițiilor străine, pe de o parte, a crescut cu siguranță reticența investitorilor. Ne place sau nu, România a devenit un loc mai periculos. Pe de altă parte, investiții care ar fi mers în Rusia și Ucraina și care vor să rămână aici în Est vor ajunge și la noi.

Nu în ultimul rând, România va trebui să crească alocarea bugetară pentru securitate, lucru anunțat deja de Klaus Iohannis. Președintele a vorbit de 2.5%, dar în funcție de cum evoluează lucrurile acest procent o să crească. Dacă avem nevoie să realocăm semnificativ către securitate, va trebui să luăm din altă parte.

Este important să facem câteva lucruri altfel decât până acum. În primul rând, politicienii trebuie să fie mai responsabili. Dacă vor ține discursul cu care sunt obișnuiți, să stăm liniștiți că avem de toate, ar fi o mare prostie. Trebuie să spună sincer că energia va rămâne scumpă, posibil să avem probleme cu inflația și industrii cu dificultăți, că resursele bugetare vor fi și mai limitate. Sutele de mii de refugiați vor fi și ei o problemă, dar avem datoria morală și umană să-i ajutăm. Putem depăși aceste obstacole dacă nu ne îmbătăm cu apă rece.

În al doilea rând, trebuie să ne sudăm și mai mult relația cu Europa și NATO. Avem un inamic fără scrupule în Est și niște prieteni în Vest. Ziceam că România a devenit un loc mai periculos peste noapte pentru investitori. Ce face Rusia nu putem controla, dar ce facem noi da. Graba cu care a fost redenumită în loc de desființată Secția Specială și restrângerea din nou prin OuG a consultării și transparenței publice nu sunt semne bune. Avem nevoie de bună guvernare. Fie suntem în tabăra democrațiilor occidentale, fie nu. Curând nu vor mai exista zone de gri.

A început o criză lungă. Mult mai lungă decât ne așteptăm. Efectele economice pe termen scurt vor exista, dar nu sunt ceva de nedepășit pentru Europa sau România. Pe termen lung vor fi mai puțin semnificative decât cele politice și militare. Europa nu mai este cea de săptămâna trecută.

Radu Burnete este director executiv al Confederației Patronale Concordia

Foto: Radu Burnete / arhiva personala

Comentarii

  1. Cred ca investitiile care initial mergeau in Rusia si Ucraina acum vor merge catre tari ca Ungaria, Austria, sau alte tari declarate neutre. Romania din pacate este un vagon aflat la spatele trenului… iar traseul pe care merge este unul foarte periculos, dupa cum precizati si dumneavoastra masi sus.
    Din nefericire nu avem prea multe alegeri de facut; Este o perioada tensionata in care sunt implicate marile puteri ale lumii si implicit multe interese politice si economice. Astfel de negocieri nu se finalizeaza in doua zile… pot dura luni… poate chiar ani. Cea mai buna strategie este cea de asteptare si evident de adaptare: “vazand si facand”. Companiile trebuie sa-si revizuiasca strategiile ( purchasing, financial, etc) si mers in special pe ideea de “going concern”. Rezerve de valuta daca au credite in valuta, stocuri de materie prima daca au productie, etc, evident situatia fiind diferita de la caz la caz in functie de obiectul de activitate totul in contextul unor costuri de utilitati pentru care guvernul nostru se pare ca nu are solutii…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.