În România sunt bani, dar toată lumea investește în imobiliare. Câte imobiliare să ai ? Și ce faci cu ele? Cum se vede România și piața de investiții autohtonă? De ce contează educația financiară? De ce doar să înveți bine în facultate nu e de ajuns pentru a te pregăti de viitoarea profesie? Economedia a discutat despre aceste teme cu economistul român Cătălin Ștefănescu, care e, din această vară, clinical assistant professor și director academic la Schack Institute of Real Estate din cadrul New York University – School of Professional Studies (SPS), după ce anterior a predat cursuri la American University. Acesta are un doctorat în economia afacerilor și finanțe la Indiana University-Bloomington și s-a aflat în România, la Cluj, în această vară, pentru Conferința științifică anuală a economiștilor universitari români din străinătate. ERMAS a ajuns la a 10-a ediție și s-a desfășurat în acest an din nou la Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor din cadrul UBB.
“Se vede că sunt bani în România”, e concluzia cu care a rămas Ștefănescu revenind în vizite în țară și aflat în cursul verii la Cluj pentru conferința economiștilor români din diaspora.
“Eu sunt impresionat de Cluj. În cartierele noi, blocurile sunt făcute cu foarte mult gust, foarte civilizat, lumea e foarte civilizată, este foarte curat pe străzi, se vede că sunt bani. Se vede că sunt bani în România”, este impresia lui Cătălin Ștefănescu. Iar IT-ul e unul dintre motoare, cel puțin în Cluj. “Sunt foarte mulți tineri care și-au făcut firme proprii, sunt foarte mulți tineri care au lucrat în Statele Unite, sunt unii care au lucrat pentru bănci, pentru instituții financiare și au venit înapoi în România. Știu cazuri de români care s-au întors, care care stau aici sau care nu vor să plece”, spune finanțistul. Acesta spune că există proiecte imobiliare care arată bine, iar piața pare să fi evoluat vizbil, chiar dacă și la Cluj avem exemple de haos și în București sunt ansambluri unde “nu au loc să intre pompierii”.
“Și în cazul Clujului se vede foarte clar din afară că sunt bani aici. Sunt copii care fac bani. Și în București sunt bani și salarii bune. Bucureștiul are multe slujbe, piața e puțin mai variantă, e capitală, dar Clujul a reușit să atragă foarte mult IT și sunt multe firme mici. Sunt și firme mici care sunt vândute”, spune Ștefănescu.
Economistul menționează, pe de altă parte, că piața de capital din România nu este foarte dezvoltată. “De exemplu, dacă vă uitați la bursă, care are, mi se pare, un volum de 20, 20 și ceva de milioane de euro pe zi, vă gândiți că o firmă americană n-are cum să vină aici. Ce să facă un fond care are miliarde de dolari? Cumpără toată piața? N-ai cum. Dar, din câte am vorbit cu colegi de-ai mei, a început să se dezvolte private equity și în România. Au început să fie câteva fonduri de investiții care cumpără firmele direct. Sunt câțiva investitori care au venit și au început să cumpere. Problema e că, dacă vorbim de private equity, de capital privat, oamenii nu pot să beneficieze de aceste investiții, numai dacă există să zicem un fond de pensii în care tu pui banii și acel fond de pensii investește la rândul său. Dar asta se întâmplă și în America. Numărul de companii listate pe bursă a scăzut dramatic în ultimii 20 de ani și asta are și o implicație foarte mare pentru bunăstare. De ce? Să zicem că avem o companie ca Google, ca Nvidia. Să zicem că văd viitorul și vreau să investesc. Dacă o astfel de companie e deținută de un fond privat, omul de rând nu are acces la ea. Îți trebuie câteva milioane. Deci omul de rând nu poate să aibă acces la aceste acțiuni chiar dacă vezi că vor crește. Asta înseamnă că nu mai poți să beneficiezi de creșterile astea cum au fost la Google”, exemplifică Ștefănescu.
Revenim la România și la curiozitățile locale. “În România, văd o chestie de care sunt puțin mirat. Că toată lumea investește în imobiliare, singurele investiții care se fac acum par să fie în imobiliare. Câte imobiliare să ai? Și ce faci cu ele? Adică imobilele sunt ok, sunt niște active. Înțeleg că lumea vrea să cumpere, că mai închiriază, dar totuși trebuie să îți diversifici portofoliul. Iei un apartament, îl iei și pe al doilea. Și la chinezi, până să dezvolte piața de capital, investeau în apartamente și în America se întâmplă chestia asta. Numai că la noi care e diferența ? Americanii împrumută, pe când românii își folosesc banii lor”, spune economistul.
În ceea ce privește investițiile, nu doar accesul la instrumente e important. “Sunt mai multe lucruri de luat în considerare aici. În primul și în primul rând este educația financiară”, subliniază Ștefănescu.
Și ajungem pe un teritoriu de mare interes pentru economistul care lucrează în mediul universitar. Acesta consideră că toți cetățenii ar trebui să aibă minime noțiuni legate de economie: am avea nevoie să știm câte ceva despre politici monetare, inflație, sisteme de pensii, deficite, toate acestea fiind elemente care ne afectează în mod direct.
“Tu trebuie să înțelegi economia locală și globală. Nu poți să treci în viața asta fără să înțelegi”
“Mie îmi plăcea să predau clase foarte avansate. Dar în ultimii trei ani am decis că gata, nu mai predau clase foarte avansate, vreau să predau clase pentru primul an. Mă uit în jur și îmi dau seama că de multe ori copiii aceștia care vin acolo nu înțeleg lumea în care trăiesc și le trebuie informații, chiar dacă nu o să facă niciodată finanțe. Dacă faci finanțe, o să înveți destul despre investiții. Vorbesc, în general, despre studenți, de primul contact cu viața reală. Educație financiară există, se cheamă financial planning. Iar în America e destul de dezvoltată, copiii au clasă și în liceu, acolo elevii învață cum să-și folosească un cont, cum să-și folosească cardul de credit, cum trebuie să ia asigurări, chestiunile acestea care sunt legate de consum. E un nivel de bază, totul e legat de bani și de cum consumi. Împreună cu un coleg, am vrut să redefinim puțin ceea ce înseamnă financial planning. Tu trebuie să înțelegi economia locală și globală. Nu poți să treci în viața asta fără să înțelegi. Am creat o clasă, un seminar, de cetățenie financiară responsabilă (la Kogod School of Business, American University, n.red.). Asta înseamnă să înțelegi puțin sistemul, să înțelegi, de exemplu, ce înseamnă politici monetare, cum te afectează pe tine inflația, sistemele de pensii. Vorbim de politici fiscale, la nivel foarte de bază. Îi înveți anumiți termeni. Modul de desfășurare e unul interactiv: studenții citesc, văd un video, au o temă și discutăm. Ce vrem să le arătăm e cât de complexă e lumea asta. Dacă înțelegi cât de cât anumite noțiuni o să poți să iei decizii mult mai bune”, spune Ștefănescu.
“Trebuie cel puțin să știi cuvintele, după care să zici că vrei să înveți puțin mai mult despre chestia asta. Ce înseamnă să ai deficit, de exemplu? Că toată lumea zice că sunt deficite. Cine le plătește? Le-am spus studenților: voi le plătiți! Eu mai am puțin, voi va trebui să le plătiți! Așa că trebuie să înțelegi toate acestea”, completează Ștefănescu.
Acesta face referire la studii legate de educația financiară în care România nu stă bine deloc și e chiar la coadă.
“Dacă nu ai educație financiară nu poți să-ți faci un viitor cum trebuie. Băieții ăștia care fac bani habar n-au. Ei stau cu bani sul sau la saltea sau își mai fac încă o casă”, spune economistul.
Cum începe educația financiară și care sunt noțiunile de bază? “În primul rând, trebuie să vezi unde stai, trebuie să-ți faci un bilanț financiar. Și firmele au același lucru. Adică să vezi ce ai și ce datorezi și diferența între ele este este ce ai tu ca valoare netă. Trebuie să vezi care îți sunt veniturile, care sunt cheltuielile. Apoi important este să îți definești obiectivele – să te gândești pe termen scurt, mediu și lung. De exemplu, pe termen scurt, poate vrei să îți iei o mașină sau poate vrei să faci o vacanță. Pe termen mediu, poate vrei să ai copii, poate vrei să-i trimiți la o școală și să pregătești bani pentru asta. Pe termen lung trebuie să te gândești la pensii. Să fiu sigur că mi-am pus eu bani de-o parte, nu mă bazez doar pe guvern. Și să faci un plan. E greu. Nu e ușor, trebuie să fii puțin drămuit, trebuie disciplină. Când s-au născut copiii mei am început să pun bani de-o parte pentru școala lor și am investit. Am planificat. Nu mă aștept ca toată lumea să facă asta, dar principiile de bază sunt aceleași, trebuie să gândești mai departe”, spune Ștefănescu.
“Cred că, în general, în România, neavând o educație financiară, trăim de pe o zi pe alta, cu ideea “o să vedem”, “văd eu ce fac dup-aia”. Deci trebuie să ai obiective și să îți stabilești cum le atingi. Apoi, normal, ca să poți să-ți atingi aceste obiective, trebuie să ai piețe financiare. Europa, din păcate, nu o duce bine. De ce toată lumea investește în Statele Unite? Mai sunt și alte instrumente pe care poți, de exemplu, să le cumperi. Am înțeles că acum Ministerul de Finanțe vinde direct certificate de trezorerie la populație. Este bine, e un început. Dar mă întreb acum dacă populația o să înțeleagă foarte bine că sunt și anumite riscuri”, menționează Ștefănescu. Pentru a ilustra legătura între educația financiară și deciziile care te afectează în mod direct, acesta dă exemplul problemelor cauzate de împrumuturile în franci elvețieni din urmă cu câțiva ani.
De fapt, în România sunt două riscuri fundamentale pe care trebuie să le înțelegi, spune Ștefănescu.
“În SUA nu ești atât de afectat de rata de schimb, dar într-o țară mică da. În România, sunt două riscuri fundamentale pe care trebuie să le înțelegi. Unul este riscul legat de rata de schimb, care poate să fluctueze, și care te afectează. Felul în care te afectează depinde de poziția ta, dacă ești importator, exportator, consumator, efectul nu este simetric pentru toată populația. Și un al doilea risc care este foarte important în țările care nu sunt foarte avanste este riscul de țară. Acesta e încă mare în România, din cauză că legislația se poate schimba de pe o zi pe alta, este o mare problemă, pentru că nu ai investiții. Vine un investitor, își face niște calcule, că va plăti niște taxe și apoi vine alt ministru și pune alte taxe. Apropo de ceea ce înseamnă cetățenie financiară: trebuie să înțelegi, de exemplu, cum merge sistemul politic. E foarte important. Trebuie să știi care sunt părțile guvernului, trebuie să înțelegi ce înseamnă legislativ, ce înseamnă executiv, cine ce pârghii are și ce responsabilități. Trebuie să înțelegi puțin sistemul. Nu poți să înțelegi un sistem financiar fără să înțelegi și cadrul legal în care evoluează. Și în România, de exemplu, mi se pare un sistem destul de complex. Trebuie să înțelegi tot ce te afectează”, spune Ștefănescu.
“Dacă devii un cetățean financiar responsabil, asta te face un om mai bun și tu trebuie să-i ajuți pe alții. Dacă toată lumea face bine și tu faci bine, trebuie să îi înveți pe alții, să fii generos, cu părinții tăi, prietenii, trebuie să-i ajuți. Nu zic că trebuie să le investești tu banii. De exemplu, pe mine de multe ori mă întreabă lumea dacă le dau un pont, în ce să investească. Și le zic că dacă știam așa bine eram pe o insulă acum. Mai vorbim și despre impactul ESG (Environmental, Social and Governance). Nu neaparat studenții înțeleg tot, știu cuvintele și după care sunt curioși, se duc și mai învață mai mult, dar asta îi ajută puțin să le deschidă mintea. Trebuie să-ți deschizi mintea. Mai ales că totul s-a mai întâmplat”, spune Ștefănescu. Acesta dă exemplul default-ului Greciei sau al crizei din 2008.
“Eu cred că nu trebuie să fii neaparat pasionat de economie, dar trebuie să înțelegi lumea în care trăiești”, completează profesorul.
Sunt bani în țară, constata economistul. Ce se întâmplă cu banii care există ?
“Sunt oameni care și-au scos banii din țară, sunt unii care investesc în State, investesc în case, în imobiliare. S-a făcut o pătură de oameni foarte bogați, dar sunt firme care au componente de gestionare a averilor private, care au venit deja și au grijă de banii lor și investesc. Asta nu e pentru omul de rând. Ca să investești în firme direct trebuie să-ți iei niște riscuri foarte mari și dacă nu știi despre ce vorbești nu poți să faci asta”, constată Ștefănescu.
Economistul care a lucrat la American University și care între timp a intrat în staff-ul New York University ne dă câteva indicii și despre cum se pregătește sau cum ar trebui să se pregătească un student pentru piața muncii. “Mulți studenți zic că dacă învață bine totul e ok. Nu e ok, nu asta înseamnă experiență în facultate”.
Regula 60-30-10 a vieții de student
Profesorul prezintă și câteva elemente pe care le consideră esențiale pentru studenții care se pregătesc să intre pe piața muncii.
“Când încep facultatea, mulți studenți zic că dacă învață bine totul e ok. Nu e ok, nu asta înseamnă experiență în facultate. Facultatea e 60% învățat, 30% este networking și să duci la evenimente și 10% distracție, că nu poți să muncești tot timpul. Trebuie să înțelegi cum să te duci să vorbești cu lumea, să înțelegi cum să te folosești până și de LinkedIn. Dacă îl văd pe un student că nu are poză profesională pe LinkedIn, îi spun că nu are ce lucra cu mine până când nu rezolvă asta. Ca să îi introduc foștilor studenți, pentru că eu obișnuiesc să fac asta, trebuie să aibă un profil serios pe LinkedIn. E important și să știe să vorbească. Da, e foarte important partea tehnică, mai ales în finanțe, dar trebuie și să știi să scrii, trebuie să știi să vorbești”, ssubliniază Ștefănescu.
Acesta dă exemplul unor programe în care studenții lucrează cu un fond de investiții și lucrează ca analiști, conduc clasa, au bani reali și fac investiții. “Așa înveți, cu the real deal. Simulările funcționează până într-un anumit loc. Și ei sunt implicați, vin îmbrăcați la costum, totul e foarte profesionist. Am creat anumite structuri ca să le îmbunătățească lor șansele de a obține o slujbă bună. De exemplu, când fac o prezentare, la început copiii tind să prezinte foarte mult. Noi le dădeam 5 minute. Vorbim de o anumită acțiune, ei trebuie să facă o analiză financiară, după care trebuie să vină în fața fondului, să-i convingă, că toți votează, să-i convingă să cumpere sau să vândă. Ai 5 minute să faci asta. Și chestia asta ajută foarte mult. Dacă-i auziți cum prezintă… Se pregătesc foarte bine pentru prezentări, ei stau și repetă foarte mult. Dar rezultatele sunt fenomenale. CEO, profesioniști din domeniu, invitați la cursuri, au rămas impresionați de cât de buni sunt copiii ăștia. Dacă eu știam la vârsta lor ce știu ei acum, eram acum la pensie. Se poate crea așa ceva și în România, se poate crea oriunde. Dar trebuie niște oameni care sunt foarte dedicați. Și, mai ales în finanțe, cred eu că e foarte bine să ai nu numai profesori care n-au făcut nimic altceva decât profesorat, ci să ai și oameni pe care-i aduci din piață”, spune Ștefănescu.
Iar studenții ar trebui să se pregătească de piața muncii încă din facultate. Acesta dă exemplul unui student cu note mari, dar fără oferte de loc de muncă. “M-am uitat pe CV-ul lui. Băiatul era foarte bun, dar în fiecare vară se ducea și lucra la un lanț de pizzerii ca livrator de pizza. Era prea leneș ca să-și caute un internship. Un altul a lucrat peste tot și avea multe oferte de job în domeniu”, conchide Ștefănescu.
NYU Schack Institute of Real Estate, una dintre mai multe divizii academice din cadrul Școlii de Studii Continue și Profesionale (NYU-SCPS), a fost înființată în 1967 și este sediul Universității pentru programe de formare absolventă și continuă, conferințe industriale și cercetare aplicată în domeniul imobiliar, managementul construcțiilor și domenii conexe. NYU-SCPS se numără printre cele 15 colegii și școli care alcătuiesc Universitatea din New York.