Foto: Inquam Photos / Octav Ganea
România a ratat miercuri una din cele mai mari șanse de a arăta că este în stare să facă reforme reale. În loc să desființeze pensiile speciale, așa cum clasa politică și-a asumat în fața cetățenilor și a Bruxelles-ului, parlamentarii au făcut modificări de fațadă și au amânat cât mai mult posibil intrarea lor în vigoare, arătând încă o dată dispreț față de cetățenii de rând, nespeciali. În schimb, pentru contribuabili și mediul de afaceri, autoritățile anunță schimbări fiscale majore de pe o zi pe alta.
Miercuri, parlamentarii români au reușit un simulacru de reformă, iar pensiile speciale vor rămâne neatinse vreme de câțiva ani, invocând falsul motiv al „predictibilității” pentru acești angajați. Deși reforma ar fi trebuit să însemne desființarea pensiilor speciale, doar câțiva ghinioniști rămân fără ele (personalul de specialitate juridiciar asimilat judecătorilor si procurorilor, personalul încadrat pe funcții de execuție specifice în cadrul misiunilor diplomatice, personalul asimilat funcționarilor publici parlamentari), iar impactul bugetar al acestor pensii era oricum neglijabil.
Reforma reală cerută de Comisia Europeană va avea loc abia peste 20 de ani, și asta dacă nu se va schimba nimic până atunci. Toate pensiile din România vor fi calculate în baza contributivității abia în 2043. Pentru pensionarii militari vârsta standard de pensionare de 65 de ani va fi aplicată abia peste 12 ani. Impozitarea pensiilor speciale mari s-a subțiat, de asemenea: de la 30%, impozitul a scăzut la 10-15%. În ceea ce privește economiile făcute la buget, acestea rămân secrete, Guvernul refuză să le facă publice.
În plus, deși se elimină cumulul pensie-salariu, tocmai cei privilegiați sunt exceptați. Printre ei, fostul premier Nicolae Ciucă, guvernatorul BNR Mugur Isărescu sau șefii ANRE și ANCOM care încasează lunar salarii de mii de euro.
„Reforma pensiilor speciale” adoptată miercuri în Parlament este de fapt o contrareformă, este exact opusul a ceea ce trebuia să facă România pentru a obține fondurile din Planul Național de Redresare și Reziliență. Reformele asumate de țara noastră în PNRR aveau câteva scopuri esențiale: să disciplineze cheltuielile bugetare, să elimine discrepanțele din societate și să înceteze regimul preferențial al specialilor, care scoate din minți atâția antreprenori și angajați în mediul privat care observă cu frustrare că contribuțiile și taxele pe venit și profit sunt folosite pentru a plăti privilegiile acestor caste. Toate aceste scopuri au fost ratate prin proiectul adoptat în Parlament.
Mediul privat cere de ani buni predictibilitatea pe care autoritățile au oferit-o pensionarilor speciali. Nu reducerile de taxe, ci predictibilitatea a fost principala cerință la orice conferință de presă organizată de mediul privat.
În schimb, codul fiscal se schimbă de la o zi la alta. Anul trecut, deși promisiunea a fost că nu vor crește taxe, Guvernul și apoi Parlamentul au adoptat o ordonanță și apoi o lege care au adus modificări și completări ale Codului fiscal și creșteri de taxe de la 1 august 2022 și 1 ianuarie 2023.
Anul acesta, povestea se repetă. Marți seară, ministrul Finanțelor a anunțat la TV că vrea să elimine chiar de la 1 septembrie facilitățile pentru categorii întregi de angajați. Asta deși raportul Băncii Mondiale asumat de România prin PNRR arată că aceste reforme de amploare trebuie discutate de acum, dar ele să aibă ca orizont de implementare abia 2025-2028.
Comisia Europeană urmează să evalueze acum dacă această „reformă” a pensiilor speciale adoptată de Parlament respectă angajamentele asumate prin PNRR. Rămâne de văzut dacă Comisia se va lăsa păcălită de acest simulacru de reformă, având în vedere că România este un jucător cheie pentru Europa în contexul războiului.
Cu toate acestea, ar fi de apreciat dacă Guvernul României ar arăta aceeași predictiiblitate și pentru mediul de afaceri, precum o face cu privilegiații.
Erată 2: Acest articol conținea inițial informația că vârsta de pensionare a magistraților rămâne neschimbată încă 5 ani, ceea ce este incorect. Perioada de grație de 5 ani inclusă printr-un amendament se referă doar și numai la magistrații care anul acesta îndeplinesc criteriul de vârstă de 25 de ani. Amendamentul prevede că ei pot opta până în 2029 dacă ies sau nu din sistem, pentru a nu exista în acest moment o depopulare a sistemului. Cu toate acestea, derograrea nu se aplică și magistraților care anul acesta au 24 de ani vechime.