Foto: Turbina eoliana offshore (International Energy Agency)
Încheierea dependenței Europei de combustibilii fosili rusești și trecerea la energia curată au fost pentru mult timp obiective îndepărtate, adesea vagi. Ambele sunt acum necesități, dar nu există o soluție rapidă, scrie Emerging Europe, citată de Rador.
Abordarea schimbărilor climatice și accelerarea tranziției ecologice sunt mai strâns legate decât oricând de securitatea energetică. Este o prioritate politică pentru Europa, în special pentru unele dintre cele 23 de țări din Europa emergentă, care nu au ieșire la mare și depind excesiv de (resurse din) est pentru aprovizionarea cu combustibili fosili.
În timp ce investițiile în și cercetarea a tot felul de alternative sunt în creștere, acest proces nu are loc în prezent într-un ritm care să poată asigura, pe termen scurt, o tranziție rapidă de la fluxurile de aprovizionare volatile și de la prețurile ridicate la energie, la surse de energie mai accesibile, sigure și curate.
În mai, Comisia Europeană și-a dezvăluit planul privind modul în care Europa poate pune capăt dependenței sale de combustibilii fosili rusești până în 2027 și poate folosi schimbarea poziției sale față de Moscova pentru a accelera trecerea la energia verde.
Planul, numit REPowerEU, a fost răspunsul său la dificultățile și la perturbarea pieței globale a energiei, cauzate de invadarea Ucrainei de către Rusia și include o trecere la importuri mai mari de gaz ne-rusesc, o lansare mai rapidă a energiei regenerabile și mai mult efort pentru economisirea energiei.
„Astăzi, trecem ambiția la un alt nivel, pentru a ne asigura că devenim independenți de combustibilii fosili rusești cât mai repede posibil”, a declarat președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, când a anunțat planul. De atunci, UE a cerut statelor membre să reducă consumul de gaze naturale cu 15%, în cadrul unui alt plan menit să pregătească blocul pentru o posibilă oprire a aprovizionării cu gaze rusești.
De ce a durat atât de mult?
Mulți din Europa – și nu numai – se întreabă care este motivul pentru care a fost nevoie de invazia rusă în Ucraina pentru a stimula UE să acționeze. Nu ar fi trebuit să existe deja un plan pentru a pune capăt dependenței excesive a Europei de un partener energetic strategic?
Există, de asemenea, un sentiment în rândul unor analiști că războiul a surprins mai mult de câteva țări în inerție, de unde și lupta pentru a găsi noi surse de combustibili fosili, precum și pentru a accelera trecerea la surse regenerabile.
„Nu există nicio îndoială că războiul din Ucraina a schimbat totul”, spune Drew Bond, președintele C3 Solutions, o coaliție conservatoare pentru soluții climatice, care consideră că un mediu sănătos este crucial pentru o economie în creștere. „Se pare că securitatea energetică a revenit pe primul loc.”
Bond a vorbit la Emerging Europe’s Summit and Awards de la Bruxelles, în iunie, unde discuția s-a îndreptat rapid către tipul de soluții energetice pe care Europa ar trebui să caute să le implementeze pentru a-și reduce dependența de combustibilii fosili.
Ținând lumina aprinsă
Pentru Alexander Dvaladze, director general al GE Hydro Solutions Europa Centrală și de Est, răspunsul este hidroenergia, deja comună în mare parte din Balcanii de Vest.
„Hidro este gigantul uitat”, spune el. „Hidro este una dintre cele mai bune surse de energie, iar pentru UE și Europa emergentă este necesar să înțelegem că fără hidrocentrale va fi imposibil să-și atingă obiectivele privind emisiile nete zero. Acest subiect trebuie pus pe primul loc, pe ordinea de zi.”
„Hidroenergia este curată, durabilă, nu e intermitentă. De ce să nu profităm de cunoștințele atât de extraordinare despre utilizarea acestei puteri pentru a genera și stoca energie?”, spune el.
Alte soluții regenerabile includ energia eoliană, în special pe cea generată în larg. Marea Neagră, adesea citată ca o sursă potențială de gaze (România a adoptat recent legi care deblochează extracția gazelor de pe platforma Mării Negre), are un potențial mare de a furniza, pentru o mare parte din Europa emergentă, energie curată, generată de vânt, potrivit lui Teofil Mureșan, președintele E-Infra și Nova Oil and Gas.
Firma sa dezvoltă infrastructura care va aduce energia eoliană a Mării Negre în Europa Centrală, prin linii de alimentare care vor trece pe lângă o conductă de gaz existentă, care traversează România.
Pentru Mureşan, cheia va fi cooperarea între ţări şi între sectorul public şi cel privat.
„Europa de Est, Balcanii, pot profita de energia pe care Marea Neagră o poate oferi, lucrând împreună, asigurând interconectarea între țări”, spune el.
El adaugă că, pentru a ține lumina aprinsă, guvernele trebuie să își dea seama că va exista un rol în privința combustibililor fosili, în viitorul apropiat.
„Există un potențial imens în parcurile eoliene offshore, dar trebuie să echilibrăm imprevizibilitatea resurselor regenerabile”, spune el, adăugând că „trebuie să ne amintim că tranziția este doar atât, o tranziție. Altfel, am putea fi puși într-o situație periculoasă, când prețul este foarte mare sau când va exista pericolul tehnic de a nu putea menține întregul sistem european pentru a funcționa în siguranță.”
Unul dintre cele mai mari și mai ecologice lanțuri de magazine de proximitate din Europa Centrală și de Est, cu 7.600 de facilități cu și fără echipaj, retailerul polonez Żabka și-a dezvoltat modelul de afaceri concentrându-se pe creșterea formatului de proximitate și pe progresele tehnologice, integrând în același timp aceste activități cu valorile brandului Żabka.
Directorul său pe probleme ecologice, Anna Gorączka, spune că ar trebui să învățăm cum să folosim mai bine energia. „În lumea de astăzi, valoarea nu este egală cu banii”, spune ea. „A crea valoare înseamnă și minimizarea impactului nostru asupra mediului. Decarbonizarea este o soluție pentru asta, iar energia regenerabilă este unul dintre pilonii importanți ai decarbonizării.”
Dar ea subliniază, de asemenea, că sursele regenerabile sunt doar o parte a soluției. „Energia regenerabilă este importantă, dar la fel este și eficiența energetică”, adaugă ea.
Dezbateri cu cele mai bune minți
Strategia de responsabilitate a lui Żabka constă din patru piloni: un stil de viață durabil; impactul atent asupra afacerii; organizare responsabilă; și planeta verde, adică responsabilitate față de mediu. În fiecare an, firma, care dorește să devină neutră din punct de vedere climatic, în doar câțiva ani, publică un raport care măsoară impactul asupra mediului și durabilitatea.
Acest tip de impuls pentru schimbare condus de sectorul privat este crucial, crede Gorączka.
„Este o chestiune de responsabilitate pentru companii să facă parte din discuție și să fie în prima linie a soluțiilor. Afacerile nu ar trebui să aștepte. Întreprinderile ar trebui, de asemenea, să acționeze și să încerce să devină mai eficiente.”
Este o părere pe care Drew Bond o reia.
„Pentru a ajuta la rezolvarea provocării climatice, avem nevoie de dezbateri cu cele mai bune minți”, spune el. „Crearea de soluții durabile nu este ceva care vine dintr-o parte sau din alta. Trebuie să avem o dezbatere solidă și politici de la toate părțile, care să abordeze acest lucru din punctul de vedere al găsirii soluțiilor.”
Dacă se poate trage o concluzie din discuțiile de la Bruxelles, aceea este că țările individuale, sau chiar grupurile de țări, fie că este vorba de Uniunea Europeană, Națiunile Unite sau oricare altă organizație supranațională, nu vor rezolva cele două provocări ale schimbărilor climatice și securității energetice fără implicarea sectorului privat și fără inovația pe care acesta o aduce.
Indiferent dacă livrarea infrastructurii de la giganți precum GE Hydro și E-Infra/Nova Oil and Gas, sau marii comercianți cu amănuntul, precum Żabka, joacă un rol activ în reducerea consumului de energie și încurajează consumatorii să facă alegeri mai bine informate, sectorul privat din Europa emergentă arată tipul de conducere pe care trebuie să-l urmeze guvernele.