Foto Pexels/ Pok Rie
2.000 de MW eolieni se produceau astăzi, de dimineață, în intervalul 06.00 – 08.00, energia produsă de aici fiind pe primul loc în topul surselor. Abia apoi urma apa, adică Hidroelectrica, cu până în 1.700 MW, apoi nuclearul, care merge în bandă, la circa 1.400 MW. Cărbunele stă sub 1.000 de MW iar termocentralele pe gaz (hidrocarburile, așa cum apar în diagrama Transelectrica) acontează 1.200 MW. Este o situație foarte rară ca Hidroelectrica să piardă prima poziție în topul producătorilor de energie, compania de stat fiind, de departe, principala sursă de curent a țării.
Este de observat că, pe un vârf de consum intern, pe fondul caniculei, de 7.200 de MWh, totuși suntem capabili de exporturi, în limita a câteva sute de MWh, pentru că avem exces de producție. De asemenea, producție eoliană mare înseamnă energie competitivă la export, pentru că energia regenerabilă este cea mai ieftină dintre toate fiind subvenționată de toți consumatorii români prin sistemul certificatelor verzi.
Acest lucru este vizibil imediat pentru că, analizând structura producție de energie din SEN, tot azi, dar în jurul orei 11.30, vedem că producția de energie eoliană începe să scadă, pe fondul acalmiei atmosferice, moment în care trecem la import net. La o producție eoliană de 1.200 MWh – scădere de 800 MWh față de dimineață, chiar și cu ridicarea producției de energie fotovoltaică, suntem nevoiți să recurgem la importuri.
Analizând structura schimburilor transfrontaliere cu energie, vedem că suntem net exportatori către Ungaria, în prima parte a zilei, apoi începem să importăm de la ei, în a doua parte, cu precădere seara. Cu Bulgaria, a doua țară cu care facem comerț, exportăm aproape pe toate intervalele orare.
România are, în primele șase luni din 2023, cele mai mari exporturi de electricitate din ultimii 10 ani și este totodată net exportator, adică avem cu mult mai multă energie exportată decât importată. Cele mai mari exporturi de electricitate și statutul de exportator net a fost atins pe fondul unui consum redus, și casnic, dar mai ales industrial. Cu marile fabrici energofage închise sau subcapacitate (Alro, Liberty Galați, marile combinate chimice), devine cumva firesc că, în general, consumul local să fie scăzut și excedentul să fie exportat acolo unde există cerere. Iar cerere există la vecinii bulgari și unguri. De altfel, recent, directorul executiv al Operatorului Sistemului de Electricitate din țara vecină, Angelin Țaciov, citat de Novinite, preciza că Bulgaria preferă să se aprovizioneze cu energie ieftină din România. „În prezent nu importăm de la centrale pe gaz mai ieftine, ci importăm energie electrică din România, produsă de hidrocentralele lor. Prețul este mult mai mic. Și este destul de normal ca piața bulgară să beneficieze”, a spus oficialul bulgar.
Mai este de precizat că, deși adevărat că avem în acest zile de caniculă vârfuri de consum, acestea sunt totuși cu mult mai mici ca în anii din urmă. Acum, abia atingem 7.200 – 7.300 MWh. Când industria mergea la capacitate, acum câțiva ani, vârfurile de consum însemnau peste 10.000 de MWh.