Caută grăbit în telefon până când dă de el. Era important să își însoțească descrierea despre proiectul în lucru de ceva concret, care sintetizează rezultatele și e sursă de mare entuziasm. Era vorba despre un grafic. “Avem un grafic cu procentul de patente pe proiecte “work from home”, după izucnirea pandemiei, care chiar crește foarte mult. Și crește și crește”, arată, încântat, Mihai Codreanu, doctorand în Economie la Stanford, în timp ce povestește pentru Economedia despre cercetările sale în lucru în “raiul antreprenoriatului” american. Cu cifre și grafice, așa cum se lucrează la prestigioasa școală americană. În urmă cu câteva săptămâni, Mihai a fost unul dintre cei mai tineri cercetători cu prezentări la conferința economiștilor români din diaspora și a și luat apoi premiul ERMAS 2022 dedicat tinerilor economiști români. Doctorandul ne descrie cum se abordează cercetarea economică în State și Europa, în colaborare cu firme, institute și instituții și cum arată un astfel de traseu academic pentru un tânăr român.
Cu un masterat la Oxford și un doctorat în derulare la Stanford, tânărul Mihai Codreanu, olimpic cândva în România, e implicat acum în proiecte de cercetare în Statele Unite. În “the Bay area”, raiul antreprenoriatul. Dar spune că ar fi interesat de proiecte în România, inclusiv cu instituții ale statului care dețin baze de date care pentru un cercetător reprezintă un start bun pentru o lucrare complexă. E absolut entuziasmat de sistemul american de cercetare în economie. “Când merg să muncesc, îmi place să muncesc. Sincer, uneori, nu se simte că am muncă”, spune doctorandul. Și nu poate să nu își însoțească declarația de zâmbete.
Vorbim despre școală, cercetare, despre proiecte aplicate în Economie și despre ce beneficii poate aduce cercetarea în colaborarea cu mediul privat, dar și cu statul, cu unul dintre tinerii cercetători români despre care comunitatea de economiști din diaspora se așteaptă să mai audă.
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
CV cu Manchester, Oxford și Stanford
Mihai Codreanu e doctorand în cadrul Departamentului de Economie de la Stanford, unde interesele sale de cercetare se concentrează pe inovare și antreprenoriat și piața muncii. E, de asemenea, cercetător științific în sectorul Venituri, Muncă și Bunăstare din cadrul Institutului pentru Studii Fiscale din Marea Britanie. Tânărul și-a luat licența în economie la Universitatea din Manchester și, înainte de a se alătura echipei Stanford, a terminat un program de masterat la Universitatea Oxford.
Rep.: Cum ai plecat de aici atât de departe ? Și de ce?
Mihai Codreanu: Până la 18 ani, am făcut școala în România, la Iași, iar dezbaterile m-au făcut pasionat de economie. Am fost și la olimpiada națională de Economie. În clasa a 12-a, am luat decizia că vreau să plec mai departe în străinătate, la o universitate unde să am posibilitatea să fac economie la un nivel cât mai înalt posibil. Am primit oferte în mai multe locuri și am mers în Marea Britanie, la Manchester. Era înainte de Brexit, UK avea un sistem de granturi avantajos și am putut pleca. A fost o soluție abordabilă, având în vedere că eu nu provin dintr-o familie foarte bogată. Am terminat ca șef de promoție (nivelul de licență, n.red.), iar apoi am mers pentru un masterat la Oxford, unde am primit burse complete de studii. Apoi am luat decizia să merg în Statele Unite, de unde a venit o ofertă foarte bună, așa că am plecat la un doctorat la Stanford.
Rep.: Voiai neaparat în Statele Unite, neaparat la Stanford?
Am devenit foarte pasionat de economie, voiam să fac ceva la un nivel cât mai bun. Am avut mai multe experiențe, inclusiv în România. În anul I, am fost la un internship la Ministerul de Finanțe. A fost o experiență interesantă, am mai cunoscut oameni de cercetare din România. Pentru mine, a fost o experiență plăcută.
Rep.: Te-ai fi văzut lucrând acolo?
Nu, eu sunt atașat de a avea posibilitatea să alegi la ceea ce vrei să lucrezi, să ai libertarea de a explora orice ți se pare interesant. În intervalul de 5-6 ani, de când fac economie, am trecut dintr-un domeniu în altul, am vorbit cu profesori din domenii foarte diverse, mă atrage ideea de a-ți putea face programul tău, de a citi lucrurile pe care vrei să le citești, de a avea libertatea să poți să fii creativ. Libertatea de cercetare aici e foarte mare. Practic, poți să lucrezi pe ce vrei să lucrezi. Iar standardele sunt mult mai ridicate. De exemplu, problema plagiatului… nu poți să plagiezi! Ai sisteme implementate, nu poți să plagiezi o lucrare, e o corectitudine mult mai mare. Ai impresia că, dacă ești onest cu tine și muncești, rezultatul va veni după aceea. Și cu cât muncești mai mult cu atât rezultatele vor fi mai bune.
Rep.: Meritocrația la lucru?
Da, asta e – meritocrație. Revenind la Ministerul de Finanțe, aceasta a fost singura experiență din România, dar am făcut în fiecare vară internship-uri, câteva săptămâni. Am fost la Institute for Fiscal Studies, în UK, la London School of Economics, am lucrat și part time, acum lucrez cu companii private. Faptul că poți să faci cercetare cu instituții foarte diverse mi se pare extraordinar. E o flexibilitate care mă atrage.
Rep.: Asta te-a surprins cel mai mult când ai ajuns în State? Această flexibilitate? E diferit față de ceea ce se întâmplă în Europa?
Eu compar Oxford cu Stanford. Prin astea am trecut. La Oxford, era mult mai multă strictețe academică, trebuia să înveți niște lucuri clare, erau examene foarte stricte, era un set de cunoștințe pe care trebuia cu siguranță să le ai. Oxford e mai flexibil decât România, iar în State e și mai flexibil decât la Oxford. Când am dat examen, se punea mult accent pe creativitate, pe gândirea critică, pe a fi original. Asta e ceea ce poate lipsește în sistemul din România. Dar nu aș vrea să critic, nu asta e treaba mea.
Rep.: E un mesaj corect, poți să și critici dacă e cazul. A fost complicat să ajungi acolo din România? E greu pentru un absolvent român să ajungă să studieze la universități din această ligă?
Eu am avut și noroc. Mereu am avut prieteni care au mers pe drumuri similare. La noi, în România, științele sociale și economia nu au un rol așa de important ca în SUA și UK. Acolo, cursurile de economie sunt printe cele mai bine plătite, sunt recunoscute de angajator. În România nu mi se pare că e aceeași percepție. Economiștii din străinătate au mult mai multă putere asupra politicilor publice și asupra discursurilor publice.
Rep: Adică chiar sunt luați în seamă
Exact! Profesioniștii fac politicile publice. Și noi avem instituții de prim-plan, cum e Banca Națională, unde sunt profesioniști. Revenind la traseul meu, eu am avut norocul să fiu aproape de oameni care treceau și ei prin asta. Prietena mea cea mai apropiată și-a luat licența în inginerie, am aplicat împreună. E un proces greu, trebuie să îți compui o declarație personală, să ai activitate excelentă, activități extra curriculare, să ai examene luate la cel mai înalt nivel. E bine să ai pe cineva alături în acest proces. Și la doctorat e la fel. Aici a fost și mai greu, e o competiție foarte mare. Toți suntem finanțați integral, 5 ani, se bagă mulți bani în noi. E un confort financiar și atunci și competiția e foarte mare. Trebuie să ai examene, lucrări, scrisori de recomandare, e foarte important să ai profesori recunocuți în breaslă. Și note foarte bune, să fii foarte foarte sus. La doctorat, suntem acum 24 de colegi în anul meu.
Ai colegi români?
Colegi români nu am. Cred că suntem mai prezenți în informatică, în alte domenii. Dar avem și noi, în economie, o comunitate. Și asta îmi place la ERMAS, unește oameni. Putem să colaborăm, să vorbim despre cercetare, e o oportunitate foarte importantă de a vorbi despre ce te interesează, te ajută în proiectele de cercetare.
Rep.: Ce faci tu acum, ce studiezi, ce cercetezi ?
Eu sunt în al doilea an de doctorat, iar lucrarea de la ERMAS a fost despre antreprenoriat. Agenda mea de cercetare are cam două planuri: unul ține de dinamica formării fimelor și inovație și al doilea plan – dezvoltarea capitalului uman și piața muncii, conectat cu educația. Mă interesează, de pildă, ce firme reușesc să fie de succes, aceasta e lucrarea prezentată și la conferință. În State, colaborăm cu o companie foarte mare, stripe.com, o companie de intermediere financiară. Avem posibilitatea de a crea un set de firme și de antreprenori și să testăm cum se gândesc ei la viitor, în termeni de cum previzionează viitorul companiilor – vânzări, succes financiar, cum se gândesc la macroeconomie, cum afectează nesiguranța în decizii și facem experimente.
Rep.: Care e scopul?
Avem deja câteva rezultate. Participanții primesc bani, avem o finanțare, un grant. Luăm acești antreprenori, avem acces la date, la cât de mult câștigă companiile, și îi întrebăm care va fi venitul lor, în următorul trimestru, în următorul an. Și le dăm bani în momentul în care fac previziuni bune, dacă estimează corect, într-o marjă de 10%. Avem primul rezultat, care ne arată că 87% dintre participanți previzionează în afara acestui interval. Sunt date de dinainte de pandemie. Deci 87% dintre ei preconizează venituri care sunt în afara acelui procent de 10%. De obicei în sus. Foarte multe companii se pierd în primii ani. Se spune că antreprenorii sunt prea optimiști, încep o afacere entuziaști, apoi își dau seama că nu e chiar așa. Majoritatea celor pe care îi urmărim sunt startup-uri, dar avem și companii cu 16.000 de angajaț. Companiile mari sunt mai bune la a face previziuni, dar și ele au probleme. Sunt optimiști, se fac erori uriașe
Rep.: Explicația care e ?
Preconizarea e grea. Dacă le dăm date din trecut – uite, asta a făcut compania ta – atunci devin ceva mai buni. Asta ar fi o implicație – antreprenorii nu apreciază datele pe cât ar trebui să le aprecieze. Dacă le oferim mai mulți bani, se străduiesc mai mult, dar nu sunt neaparat mai buni. Dacă le arătăm datele sunt mai buni, dar nu știu să se ducă singuri la date. Antreprenorii, chiar și cei din SUA, nu au respectul cuvenit pentru date.
Rep.: Urmărești zona de antreprenoriat, de startup-uri, care și la noi a luat avânt, în anii recenți. Nu știu dacă mai analizează cineva câte dintre ele au ajuns sau ajung la maturitate. Urmăriți si asta – cum ajung să aibă succes sau eșuează firmele, la început?
Da, asta e ceva la care mă gândesc, cum aș putea, din punct de vedere academic, să scriu despre lucrul acesta. Noi, în România, avem o piață foarte emergentă (în ceea ce privește startup-urile, n.red.). Avem capital uman, universități foarte bune de IT, iar acolo unde există capital uman și unde va exista finanțare, e potențial mare. Avem uiPath.
Rep.: Unicul nostru exemplu de unicorn
Da, dar el există. Startup-urile din România o duc mai bine în ultimii ani, suntem pe creștere, din ce am urmărit eu.
Rep.: Lucrezi în zona privată acum? Ai colaborări cu firme?
Am colaborări cu firme. Proiectul aceste de care ziceam anterior ar putea fi și parte din doctoratul meu, noi trebuie să scriem foarte multe lucrări în acest interval. Dar doctoratul e cinci ani, mai am timp până să decid. Pe partea privată, facem colaborări cu companii, asta îmi place foarte mult în SUA. Acest proiect îl facem cu Stripe. Ei au încercat să facă prioiecte de modelare, de a face estimări și nu au fost foarte eficienți. Așa a venit această nevoie de colaborare. Noi eram interesați pe partea academică, ei erau interesați să vadă cum fac oamenii estimări. Când obțin clienți, ei sunt interesați să știe dacă aceste companii vor fi de succes. Merită sau nu să lucrezi cu o companie? Ce costuri să oferi? Sunt întrebări care merită cercetate. Proiectul nostru academic e să obținem date, noi avem independență completă, dar avem voie să folosim datele doar pentru ce am semnat cu ei. E win-win. Asta îmi place foarte mult aici. A existat o vreme în economie când oamenii făceau lucruri care nu erau neaparat palpabile și clare – vine profesorul acesta, care vorbește despre o terorie și asta nu are nicio legătură cu viața mea. Mi se pare că profesia noastră se schimbă foarte mult, înspre a fi mai aplicată, mai empirică, înspre a lucra cu date și a vorbi despre toți oamenii.
Rep.: Ce faci acum ar putea avea efecte în economia reală?
Da, vorbim de lucrări aplicate. Asta îmi doresc să fac – lucrări care să fie utile și aplicate. Dacă această companie lucrează cu noi, obține niște avantaje. Iar eu nu lucrez pentru ei, eu doar îmi fac proiectul meu.
Rep.: Tu mai ai vreo legătură cu Români sau ești american?
Nu, nu, sunt român.
Rep.: Te vezi făcând colaborări, mai ai vreo legătură cu România, cu colegi de aici?
Am foarte mulți colegi cu care țin legătura, chiar dacă sunt în domenii diferite. Am proiecte la care mă gândesc. Există instituții care au seturi de date administrative intersante și valoroase, ceea ce reprezintă o oportunitate bună pentru cercetare. Nu m-aș vedea lucrând într-o instituție publică, dar mă gândesc la colaborări. Aș vrea însă să am independența să fac ce cred, să am siguranța că pot să scriu orice e adevărat în date. Îmi place să colaborez și cu companii când primesc această liberetate. Poți să te gândești la foarte multe proiecte de cercetare cu seturi de date. Ai fi interesant de colaborat cu instituții publice, inclusiv în România. Aș putea fi colaborator într-un proiect neplătit. Nici în proiectele de care ziceam eu nu sunt plătit de companiile astea, ca să îmi păstrez independența. Mi se pare că și cei din administrație ar trebui să fie mai flexibili, să avem încredere în cercetătorii noștri. Adică sunt oameni buni, dar sistemul să fie mai flexibil.
Și să ai siguranța că datele vor fi folosite așa cum le-ai prezentat. În țările scandinave, de exemplu, ai date, poți să unești date din educație, cu date despre taxe, totul e anonim, dar poți să înțelegi mult mai bine măsuri fiscale. Noi vorbim toată ziua de măsuri fiscale. E nevoie de date ca să iei politici publice și măsuri fiscale. Avem nevoie de mai multe date și de mai multă deschidere. Sunt oameni din sistemul public care vor să lucreze. Un practician va ști mult mai bine regulile interne. Mediul economic știe metoda, literatura, are independență, creativitate, și, pe de altă parte, cei din practică știu sistemul, știu reguli – sunt foarte multe beneficii dintr-o colaborare.
Rep.: Urmărești ce se întâmplă în România, pe parte de economie? Cum ți se pare că stăm?
Da, atât cât pot. Eu sunt o persoană mai optimistă. Sunt foarte multe obstacole în drum, dar cred că, pe termen lung, va fi mai bine – suntem în UE, avem un viitor european, avem potențial mult, avem oameni inteligenți, avem potențial de a ne dezvolta. Avem foarte multe probleme, dar avem și potențial de dezvoltare. Și avem noroc că avem instituțiile europene care să ne împingă un pic din spate. Eu cred foarte mult în viitorul european.
Rep.: Unde îți vezi viitorul ? Rămâi în State, în mediul academic?
Am primit și oferte din mediul privat. Eu am contracte cu companiile, am lucrat și cu companii în trecut. Sigur, în astfel de colaborări sunt contracte fără bani. Dacă primești bani e conflict de interese. Eu sunt de la Stanford, îmi fac treaba mea, am acces la date. Eu mă văd în mediul academic, chiar îmi place ce fac, când am datele mele, mă entuziasmez.
Rep.: Nu poți face asta din mediul privat? Să lucrezi tot cu date.
Mi se pare că în mediul academic ai posibilitatea de a te uita la întrebări mai mari. Un exemplu. Am lucrat cu profesorul meu la o temă care urmărește cum afectează pandemia patentele. După ce a lovit pandemia, sunt mult mai multe patente direcționate spre tehnologii work from home, de aplicații ca zoom. Avem un grafic care arată procentul de patente work from home și acesta chiar crește foarte mult și crește și crește. E foarte descriptiv. E o întrebare asta: cum reacționăm în termeni de inovație, cum ne afectează crizele, ce putem lua bun dintr-o criză? Ne influențează cu siguranță. E un proiect în lucru și e o întrebare interesantă. Când lucrezi pe cont propriu, poți să cercetezi ce ți se pare ție cel mai interesant. Stanford-ul adună cei mai buni oameni de peste tot. E în San Francisco Bay Area, acolo e raiul antreprenoriatului, lângă San Francisco, sunt foarte multe oportunități de colaborări pe inovație.
Rep.: Ai vrea să rămâi la Stanford, după doctorat, să încerci să obții un post?
E complicat, da, dar sper să obțin un post. E greu să intri, dar sunt pasionat, chiar îmi place ceea ce fac, aș vrea să continui. Când merg să muncesc îmi place să muncesc. Sincer, uneori nu se simte că am muncă. Sigur, uneori e greu și mă enervează lucruri și ai și zile proaste. Dar, în general, îmi place foarte mult unde sunt acum.
Reuniunea cercetătorilor în Economie din diaspora
Conferința Științifică Anuală a Economiștilor Români din Mediul Academic din Străinătate (ERMAS) a ajuns în 2022 la a 8-a ediție. Prima ediție a conferinței s-a ținut în 2014, la Cluj, iar inițiatorii săi sunt Sebastian Buhai (Stockholm University), Mihai Copaciu (BNR), Cosmin Iluț (Duke University), Cristian Litan (Universitatea Babeș Bolyai). Evenimentul aduce în principal economiști români din mediul academic afiliați la universități/ institute de cercetare din străinătate, dar și pe colegii lor care lucrează în România. Începând cu cea de-a 4-a ediție a ERMAS din 2017, conferința este deschisă și pentru economiștii străini. De altfel, în 2017, la ERMAS Cluj a ținut o prezentare Eric Maskin, profesor la Harvard şi laureat al Premiului pentru științe economice al Băncii Centrale Suedeze în memoria lui Alfred Nobe (“Nobelul în Economie”).
De la ERMAS, mai citește și:
Interviu cu prof Martin Eichenbaum, Northwestern University
și interviu cu Virgiliu Midrigan, New York University