Sursa foto: captură video
Când Shoji Morimoto a fost concediat de la locul său de muncă de birou în 2018, șeful său i-a reproșat că nu are inițiativă și că „nu face nimic” de valoare pentru companie. În cel din urmă, Morimoto, acum în vârstă de 41 de ani, și-a creat o carieră profitabilă din a nu face nimic, scrie CNBC.
Cunoscut în Japonia drept „tipul care nu face nimic”, Morimoto își închiriază timpul străinilor care caută compania cuiva pentru aproape orice. Aceste solicitări pot varia de la așteptarea unui maratonist la linia de sosire, până la a fi apelat video în timp ce un client plictisit își redecorează și își curăță camera. Odată, un client care nu a putut participa la un concert cu un prieten l-a închiriat pe Morimoto pentru a-i lua locul.
Morimoto pur și simplu apare și „nu face nimic” în afară de ceea ce i s-a cerut să facă – cu excepția sexului.
„Am fost pus în situații dificile, cum ar fi să stau la coadă sub soarele arzător, să stau ore în șir în frig, să particip la petreceri doar cu străini și să stau singur pe o scenă în fața unui public numeros fără să fac nimic”, a declarat el pentru CNBC Make It.
„Cu toate acestea, indiferent de nenorocirea pe care am trăit-o, simt că este ceva special care s-a întâmplat doar pentru că fac această meserie, așa că încă o pot prețui”, a spus el.
Cea mai lungă sarcină punctuală a lui Morimoto a fost o călătorie de 17 ore stând pe aceeași linie de cale ferată, de la un capăt la altul, de dimineața devreme până la ultimul tren. „Am făcut 13 ture pe linia Yamanote”, a spus el.
De asemenea, au existat mai multe solicitări ca Morimoto să fie un bun ascultător în zilele proaste ale clienților. Cu toate acestea, atunci când vine vorba de conversații, Morimoto oferă minimul necesar și cele mai simple răspunsuri. Cu alte cuvinte, dă din cap și ascultă cu atenție, dar nu face pe terapeutul.
Morimoto a declarat pentru CNBC că primește aproximativ 1.000 de cereri pe an și că lasă clienții să decidă cât îl plătesc. Obișnuia să perceapă o taxă fixă cuprinsă între 10.000 yeni și 30.000 yeni (între 65 și 195 de dolari) pentru o ședință de două-trei ore, iar anul trecut a câștigat aproximativ 80.000 de dolari.
Morimoto a introdus modelul „plătiți după cum doriți” la sfârșitul anului trecut.
„Cer o taxă voluntară, așa că nu știu dacă va fi sustenabil, dar mă distrez încercând să văd dacă este sustenabil”, a spus Morimoto, care a adăugat că scopul său nu este să câștige bani sau să se întrețină, ci «pur și simplu să trăiască viața și să se bucure de ea».
Deși nu există statistici oficiale care să urmărească industria închirierii de persoane în Japonia, țara găzduiește o mulțime de servicii de închiriere pentru iubite temporare, iubiți, prieteni și chiar familie.
„Acest lucru se potrivește bine cu nevoile recente ale japonezilor, care nu caută dragostea sau căsătoria și nu doresc complicațiile unor astfel de relații, ci doresc pe cineva cu care pot merge la întâlniri ocazionale sau cu care pot lua cina”, a declarat pentru CNBC Ai Sakata, consultant la Nomura Research Institute.
Singurătatea poate fi un motiv pentru care unii plătesc pentru astfel de servicii, dar nu este singurul, au declarat Morimoto și experții cu care a vorbit CNBC.
Anumite persoane pot dori companie, dar altele pot fi doar puțin „stângace din punct de vedere social”, a declarat Hiroshi Ono, profesor de resurse umane la Universitatea Hitotsubashi.
Majoritatea japonezilor nu se descurcă neapărat bine cu confruntările sau chiar cu comunicarea directă, a adăugat profesorul. „Oamenii sunt poate prea stânjeniți să spună: vrei să fii prietenul meu? Așa că, pentru a evita această stânjeneală, sunt dispuși să plătească pentru asta”.
Morimoto a povestit că, odată, o femeie l-a plătit să stea într-un colț al unei cafenele, în raza ei vizuală, în timp ce ea îi înmâna actele de divorț soțului ei – fără a-i atrage atenția. Semnarea hârtiilor a decurs fără probleme, iar Morimoto a spus că divorțata a primit o doză suplimentară de curaj pentru că avea în apropiere pe cineva cunoscut.
„Există multe momente preferate diferite în această meserie, cum ar fi atunci când primesc o ofertă, când mă întâlnesc cu un client, când însoțesc un client într-un loc necunoscut, când doar ascult o poveste și mă simt fericit în fiecare moment”, a spus Morimoto.
„Nu era nimic altceva ce îmi doream cu adevărat să fac”, a spus el.
