Sursa foto: Inquam Photos / Octav Ganea
Ursula von der Leyen a primit undă verde pentru a începe un nou mandat de cinci ani în calitate de președinte al Comisiei Europene, programat să înceapă la 1 decembrie. Războiul Rusiei împotriva Ucrainei, Donald Trump și polemicile sale, toate acestea însoțite de sănătatea precară a economiei europene vor defini începutul noului său mandat, relatează Euronews.
În primul său mandat la Bruxelles, blocul comunitar a trecut prin crize dureroase de o amploare fără precedent, care au forțat executivul său să vină, adesea cât de repede, cu propuneri de transformare care altfel ar fi fost de neconceput. Abordarea practică a lui Von der Leyen i-a îmbunătățit considerabil profilul politic și a atras atât admiratori cât și opozanți.
Noua sa funcție la conducerea Comisiei este pregătită să facă față undelor de șoc ale aceleiași crize și, în același timp, să facă față unor noi provocări formidabile.
Managementul Ursulei pe timp de război
Războiul a definit prima președinție a lui von der Leyen și o va defini și pe cea de-a doua. Noul său mandat începe într-un moment critic pentru Ucraina, cu trupe rusești care au făcut progrese substanțiale pe teren și cu aproximativ 11.000 de soldați nord-coreeni care s-au alăturat luptei în Kursk, regiunea pe care Kievul a ocupat-o parțial. În acest context, China continuă să ignore rugămințile UE și să furnizeze Moscovei tehnologia avansată pe care sancțiunile occidentale o restricționeză puternic.
Von der Leyen, care a promis în repetate rânduri că va fi alături de Ucraina „atâta timp cât va fi nevoie”, va trebui să garanteze că ajutorul militar, financiar și umanitar pentru națiunea sfâșiată de război va continua să curgă neîntrerupt, chiar și după revenirea lui Donald Trump.
De asemenea, înăsprirea sancțiunilor împotriva Kremlinului și eliminarea lacunelor vor fi, de asemenea, prioritare pe lista ei de sarcini.
La începutul acestui an, statele membre au adoptat o propunere a Comisiei de stabilire a unui plan de 50 de miliarde de euro care permite Bruxelles-ului să ofere Ucrainei asistență financiară până în 2027. Luna trecută, statele menbre au aprobat un plan inovator care permite aliaților G7 să emită un împrumut în valoare de 45 de miliarde euro (50 de miliarde dolari) și să folosească drept garanție activele înghețate ale Rusiei.
Deși aceste instrumente injectează previzibilitatea, ele s-ar putea dovedi insuficiente în cazul în care războiul ia o întorsătură nefavorabilă și problemele bugetare ale Ucrainei se adâncesc. Distrugerea neîncetată de către Rusia a centralelor electrice și a infrastructurii civile contribuie la majorarea facturilor.
Președintele Volodymyr Zelenskyy și-a exprimat speranța că războiul s-ar putea încheia anul viitor „prin mijloace diplomatice”, un proces în care von der Leyen va juca probabil un rol important, dat fiind statutul Ucrainei de candidat la UE. Aceste discuții de aderare ar intra pe un teritoriu neexplorat dacă Rusia păstrează teritoriile ocupate din est.
„Uniunea Europeană este cel mai apropiat partener al Ucrainei. Ucraina este acum o țară candidată”, a declarat David McAllister, eurodeputatul care prezidează Comisia pentru afaceri externe a Parlamentului European. „Acest lucru înseamnă, de asemenea, că, desigur, Uniunea Europeană va fi puternic implicată în reconstrucția unei Ucraine pașnice și prospere ”, a adăugat el.
Taxele vamale ale lui Trump
Unul dintre principiile ideologice fundamentale ale lui von der Leyen este credința puternică în alianța transatlantică. Legăturile sale strânse cu președintele american Joe Biden stau mărturie în acest sens.
Această credință va fi în curând pusă la grea încercare atunci când Donald Trump, miliardarul mercurian cu o aversiune arzătoare față de sistemul multilateral, va reveni la Casa Albă și își va pune în aplicare amenințarea de a aplica taxe vamale radicale tuturor produselor străine.
SUA este cel mai mare partener comercial al UE: anul trecut, UE a exportat bunuri în valoare de 502 miliarde euro și a importat produse în valoare de 344 miliarde euro, de unde a rezultat un excedent de 158 miliarde euro. Trump resimte acest dezechilibru și spune că blocul ar trebui să plătească un „preț mare” în schimb.
Pentru UE, taxele vamale ar veni în cel mai prost moment posibil
Această amenințare vine într-un moment inoportun pentru UE, având în vedere cererea scăzută din partea consumatorilor, prețurile ridicate la energie, politica monetară restrictivă, lipsa forței de muncă și investițiile insuficiente în noile tehnologii au împins blocul într-o spirală periculoasă de declin industrial. UE se bazează pe exporturi pentru a amortiza lovitura și a își menține industria pe linia de plutire, iar un acord comercial cu SUA ar fi vital în acest sens.
Cu toate acestea, impunerea taxelor vamale ar avea un impact devastator asupra pieței americane și ar putea intensifica tensiunile comerciale cu China, care a reacționat deja furios la tarifele impuse de UE vehiculelor electrice chinezești.
Exporturile sunt una dintre puținele opțiuni pe care le au companiile pentru a atenua lovitura și a-și menține operațiunile pe linia de plutire. Dacă piața uriașă a Americii ar deveni brusc afectată de restricții comerciale, impactul ar fi imediat și devastator. Liderii UE au lansat deja ideea încheierii unui acord cu Trump, apelând la instinctele sale de om de afaceri. Von der Leyen a sugerat, pentru început, intensificarea achizițiilor de GNL american.
Taxele impuse de Trump ar coincide cu agravarea tensiunilor comerciale cu Beijingul, care a reacționat cu furie la taxele suplimentare impuse de blocul comunitar vehiculelor electrice chineze. Exporturile europene de carne de porc, coniac și produse lactate sunt în pericol și alte produse ar putea urma în curând.
Bernard Lange a susținut că în timpul primului mandat al lui von der Leyen, Comisia s-a înarmat cu noi instrumente juridice pentru a își proteja interesele economice.
„Avem de-a face cu doi parteneri comerciali, Statele Unite și China, care practică într-adevăr unele metode neloiale. Dl Trump va stabili unele tarife. Trebuie să ne ascuțim armele împotriva acestui lucru și să avem pregătite unele măsuri de apărare”, a declarat Bernd Lange, deputat european care prezidează comisia pentru comerț internațional a Parliamnet.
„În ceea ce privește China, vedem un fel de hegemonie în ceea ce privește politica industrială cu o mulțime de subvenții ilegale. Trebuie să reacționăm” a adăugat el.
O Comisie defensivă, cu un ochi pus pe Casa Albă
La scurt timp după sosirea bruscă a doamnei von der Leyen în 2019, aceasta s-a adresat presei pentru a își prezenta prima propunere de referință: European Green Deal, pe care a salutat-o ca fiind momentul „Man on the Moon” al Europei. A urmat o serie de propuneri ambițioase și de mare anvergură pentru a conduce blocul spre neutralitatea climatică până în 2050.
Dar acest mare impuls a venit cu un preț mare: o reacție de dreapta pe care protestele fermierilor au declanșat-o. De atunci, von der Leyen și-a ajustat discursul pentru a se integra în noul curent dominant. Orientările pentru cel de-al doilea mandat al său vorbesc puțin despre Green Deal și mai mult despre „Clean Industrial Deal”, care se așteaptă să fie prezentat în primele 100 de zile.
Ea intenționează, de asemenea, să convoace un „dialog strategic” privind viitorul industriei europene a automobilelor, care trece prin turbulențe profunde și suprimă mii de locuri de muncă.
În mod revelator, niciunul dintre portofoliile noului său colegiu nu are cuvântul „verde” în titlu, chiar dacă ea subliniază că toate angajamentele climatice trebuie respectate.
Un alt „acord” pe care von der Leyen va fi însărcinată să îl transforme în realitate este „Noul acord european privind competitivitatea”, pe care liderii l-au aprobat recent în încercarea de a vindeca stagnarea economică a UE, descrisă de Mario Draghi drept o „agonie lentă”.
Acesta include, printre altele, promisiuni privind deblocarea „întregului potențial” al piețelor unice, declanșarea unei „revoluții a simplificării”, dezvoltarea „tehnologiilor disruptive”, promovarea „suveranității energetice strategice” și construirea unei economii „eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor”. Comisia va fi invitată să transpună această retorică ambițioasă în propuneri concrete.
Oamenii se pot aștepta la un accent puternic pus pe stimularea creșterii economice și pe reducerea birocrației, dar și la o luptă pentru menținerea în viață a Green Deal.
Inovația controversată
Atunci când blocul comunitar a finalizat în mai reforma sa greu de combătut pentru a gestiona sosirea solicitanților de azil, Bruxelles-ul a crezut, poate prea naiv, că acest lucru va fi suficient pentru a reduce temperatura conversației și pentru a concentra atenția asupra punerii în aplicare.
La scurt timp după aprobarea reformei, un grup din ce în ce mai mare de state membre a cerut „soluții inovatoare” pentru a reduce migrația ilegală. Liniile au început să converge în jurul unor planuri netestate și nedetaliate de mutare a unei părți a procedurilor de azil din interiorul în afara teritoriului UE. Cu alte cuvinte: externalizare.
Von der Leyen, o cititoare pricepută a vânturilor politice, a explorat ideea construirii de lagăre de detenție în țări din afara UE pentru a transfera solicitanții de azil ale căror cereri au fost respinse. ONG-urile au criticat rapid proiectul, avertizând că acesta va favoriza încălcări generalizate ale drepturilor omului.
Președintele a promis, de asemenea, o nouă legislație pentru accelerarea deportărilor, revizuirea conceptului de „țări terțe sigure”, combaterea migrației instrumentalizate și semnarea mai multor acorduri finanțate de UE cu țările vecine, după modelul Tunisiei.
„Am văzut-o pe von der Leyen făcând pași în direcția greșită”, spune Juan Fernando López Aguilar, un eurodeputat socialist cu o lungă experiență în politica de migrație.
„Nu există nimic în legislația UE care să permită statelor membre să externalizeze gestionarea frontierelor externe ale Uniunii Europene privind fluxurile migratorii sau cererile de azil. Dimpotrivă, aceasta stabilește obligații obligatorii.”
Sprijinirea reconstrucției Ucrainei, sporirea capacităților de apărare, înlocuirea combustibililor fosili cu energie regenerabilă, promovarea tehnologiilor de vârf, confruntarea cu represaliile comerciale, construirea de lagăre de detenție în țări îndepărtate – nimic din toate acestea nu este ieftin.
De unde ar trebui să vină banii?
Ursula von der Leyen va fi cea care va răspunde la această întrebare atunci când va deschide cutia Pandorei și își va prezenta mult așteptata propunere pentru următorul buget pe termen lung (2028-2034), așteptat să apară cândva înainte de vacanța de vară.
Bugetul va trebui să jongleze cu dosarele tradiționale pe care unele capitale le păzesc cu zel (politica agricolă comună, fondurile de coeziune) și cu investițiile strategice pe care alte capitale doresc să le prioritizeze (climă, inovare, cercetare, apărare), ținând cont în același timp de factori externi imposibil de calculat (războiul din Ucraina, crizele umanitare, catastrofele naturale, fluxurile migratorii, schimbările demografice).
Lista colosală de cheltuieli va readuce în actualitate dezbaterea explozivă a datoriei comune, pe care Mario Draghi o consideră „indispensabilă” pentru a face față multitudinii de provocări.
Von der Leyen, care a îmbrățișat pe deplin împrumutul comun pentru crearea fondului de redresare COVID în valoare de 750 de miliarde de euro, a abordat până acum cu precauție această chestiune controversată, temându-se de o mustrare din partea țărilor frugale, precum Germania și Țările de Jos.
Cu toate acestea, dacă declinul industrial al UE persistă, dacă expansionismul Rusiei continuă, dacă criza climatică ia amploare, s-ar putea să nu aibă de ales decât să ia atitudine în această dezbatere.
În acest caz, ar fi inevitabilă bătălie aprinsă între statele membre, cu apeluri din ce în ce mai numeroase pentru modernizarea bugetului și condiționarea tuturor fondurilor UE de respectarea statului de drept.
