Situată pe un deal, Crama Purcari, care își ia numele de la satul omonim vecin, se bucură de o priveliște uluitoare. Drept înainte, de-a lungul Nistrului, Ucraina se află la mai puțin de 1,5 kilometri. La nord, Transnistria este doar puțin mai departe. Situat în sudul Moldovei, la răscrucea celor trei granițe care despart această fostă republică sovietică de Ucraina și de enclava separatistă moldovenească pro-rusă, domeniul viticol trăiește cu războiul în prag începând din 24 februarie, scrie Le Monde, citată de Rador.
Dâre groase și negre de fum încep să invadeze cerul albastru azuriu. Ciupercile fumigene cresc una după alta. Sâmbăta aceasta, 7 mai, un potop de foc a căzut asupra Odesei. Forțele ruse bombardează marele port ucrainean de la Marea Neagră, situat la aproximativ șaizeci de kilometri distanță. Într-o zi senină, se vede foarte aproape.
„Da, e Odesa”, ne confirmă Eugen Comendant. Directorul grupului Cramele Purcari a ajuns să se obișnuiască cu războiul. În prima zi a invaziei ruse, domeniul pe care îl administrează – 320 de hectare specializate în vinuri din soiuri de struguri renumite, merlot, pinot blanc, chardonnay sau montepulciano – s-a trezit în mijlocul furtunii când mii de ucraineni, fugind de bombardamente, au trecut granița. „Pe 24 februarie dimineața, toată lumea s-a trezit în plin război”, spune el. ”Am avut imediat o întâlnire cu personalul, la prânz s-au montat primele corturi”.
A început un flux neîntrerupt de refugiați. 400.000 de ucraineni au trecut granița cu Moldova în primele săptămâni. Unii dintre aceștia au ajuns și la cramă, primul loc de pe traseu transformat în centru de primire de urgență. În sala de mese a fost improvizat un cămin. Bucătăria face sandvișuri non stop. Directorul se străduiește să rezerve toate celelalte locuri de cazare disponibile din împrejurimi, în camere de hotel și cabane. „Era atât de frig la momentul acela, și toate poveștile pe care le auzeam erau oribile”.
„Epuizant din punct de vedere emoțional”
Printre sosiți, un grup de orfani îi emoționează în mod deosebit pe angajați. Este vorba de două tinere de 18 ani cu copii în brațe și de paisprezece copii cu vârsta între 2 și 10 ani care au sosit cu un autobuz, însoțiți doar de șofer. “Erau speriați. Aveau asupra lor doar certificatul de naștere și câte un mic bagaj”, ne povestește Mihaela Lavrov, în viața de zi cu zi responsabilă cu turismul, care s-a ocupat de grup. „Îmi amintesc și de două familii adunate într-o mașină minusculă, care nu mai știau ce să facă și încotro să o ia, și de o femeie care ne-a spus că a fost violată câteva zile la rând de soldații ruși în fața băiețelului ei”, ne spune și Ilie Pascaru, responsabil cu recepția de la cramă. ”A fost epuizant din punct de vedere emoțional”, adaugă el, înghițind cu noduri. ”Încerc să nu mă mai gândesc la asta”.
La Domeniile Purcari, calmul a revenit, în ciuda bombardamentelor de cealaltă parte a graniței. Neliniștiți de această apropiere, cei aproximativ 3.000 de refugiați care au trecut porțile domeniului au preferat să-și continue drumul spre Chișinău, capitala Republicii Moldova, la 117 kilometri mai la nord.
Turiștii, care se pot caza aici în camere cu vedere la podgorii, după ce au degustat niște vinuri bune, încep să frecventeze din nou locul.
Războiul are însă un cost pentru această firmă. Listat la Bursa de Valori din România, domeniului i-au scăzut acțiunile. Activitatea sa, care este în principal orientată spre export, suferă de blocarea accesului la Marea Neagră, prin care au tranzitat până acum transporturile sale către China, Japonia și Coreea de Sud. Vânzările în Ucraina și Belarus, care reprezentau 5% din cifra de afaceri, au încetat. Singura consolare: comerțul cu Rusia nu a scăzut, deoarece nu exista nici înainte de conflict.
Două embargouri asupra produselor agricole moldovenești, decretate de Moscova în 2006, apoi în 2014 – ca reacție la alegerea Chișinăului de a semna un acord de asociere cu Uniunea Europeană, mai degrabă decât cu Uniunea Economică Eurasiatică a lui Vladimir Putin –, îi convinseseră deja pe acționari, în mare parte anglo-saxoni, să abandoneze această destinație. În același an, în 2014, compania a dezvoltat o formă de activism prin lipirea, pe unele dintre sticlele sale de vin roșu, etichete „Freedom Blend”, cu steagurile stilizate ale Moldovei, Georgiei și Ucrainei. Teritorii legate printr-o trăsătură comună: Transnistria pro-rusă s-a separat de Moldova în 1992 după un conflict fratricid; Osetia de Sud și Abhazia au fost pierdute de Georgia după un blitzkrieg al Moscovei în 2008; iar peninsula ucraineană Crimeea tocmai fusese anexată de Rusia. „Trei țări care și-au câștigat independența în 1991 [în timpul căderii URSS], dar nu și-au câștigat încă libertatea”, rezumă Eugen Comendant. Intenția a rămas. Din februarie, la aceleași sticle a fost adăugată o inimă în culorile Ucrainei, albastru și galben.
Preocupări legate de electricitate
La poalele domeniului viticol, drumul care duce spre punctul de frontieră Palanka nu mai este folosit. În fața barierelor, câțiva oameni așteaptă pe partea moldovenească, așteptând sosirea rudelor. O mamă și copiii ei, cu pungi de plastic în brațe, încep să treacă pe jos, în sens invers. Fluxul de refugiați s-a redus considerabil și uneori, ca în acest caz, familiile încearcă să se întoarcă în Ucraina. În apropiere, o tabără amenajată de autorități aliniază zeci de corturi aproape goale. “Sunt optimist!”, spune Eugen Comendant, care vede îndepărtându-se riscul unei prelungiri a conflictului. Forțele rusești nu mai avansează, iar sosirea succesivă a mai multor lideri europeni în Moldova îl liniștește.
Dar situația rămâne precară. Sudul Ucrainei este din nou sub un intens bombardament rusesc. De la crame se vede și centrala termică Kuchurgan, foarte aproape, pe teritoriul Transnistriei, care furnizează 80% din energia electrică a Moldovei. O dependență care a devenit o sursă de îngrijorare. Nu numai că enclava pro-rusă pretinde că este ținta manevrelor de destabilizare ucrainene aproape zilnic – după o serie misterioasă de atacuri –, dar incertitudinea cântărește și asupra continuării aprovizionării în sine.
Contractul care leagă gigantul rus Gazprom de grupul Moldovagaz a fost reînnoit în octombrie 2021, cu condiția însă ca Chișinăul să se angajeze, în urma unui audit, să-și stingă datoriile înainte de 1 mai. Din cauza războiului, nu a existat niciun audit, iar Rusia s-a mulțumit să dea o lună în plus răgaz…
De la Domeniile Purcari, orizontul acestei probleme strategice este încă prea îndepărtat.