sursa foto: Pixabay
Într-un cartier plin de verdeață din Dusseldorf, Milena și Manuel David plănuiau să pună piatra de temelie în această vară pentru o casă nouă, o etapă care urma să îi scoată dintr-un apartament înghesuit în care împart un dormitor cu cei doi copii ai lor. Dar, în cele 16 luni de așteptare pentru obținerea unei autorizații, ratele la creditele ipotecare s-au triplat, iar costurile lor de construcție au crescut cu 85.000 de euro. Cuplul a făcut din nou calculele înainte de a se confrunta cu faptul că visul lor de a-și construi propria casă s-a prăbușit în cadrul celei mai grave crize a construcțiilor din Europa din ultimele decenii, scrie Bloomberg.
Lupte similare au loc în mare parte din continent. Construcțiile rezidențiale s-au prăbușit pe măsură ce costurile au crescut, în timp ce birocrația înceată și reglementările din ce în ce mai stricte în materie de eficiență energetică se adaugă la problemele din ce în ce mai puternice. În condițiile în care locuințele sunt deja insuficiente, situația amenință să afecteze creșterea economică și să alimenteze și mai mult tensiunile politice, deoarece lipsa de locuințe afectează tot mai mulți alegători.
„Avem atât de multe nopți nedormite”, a declarat Milena, o profesoară în vârstă de 37 de ani, privind cu atenție la arbuștii și buruienile crescute în care ar fi trebuit să se joace copiii ei. „Ceea ce mă înfurie este că am fost atât de aproape”.
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
Soții Davids erau candidați de primă mână pentru construirea unei case. Familia are două venituri, locuri de muncă stabile în sectorul public și, cel mai important, nu a trebuit să plătească pentru terenul de construcție, care le-a fost dat de părinții lui Manuel. Luptele lor arată cât de distrusă este piața imobiliară din Europa.
„Dacă ni se oferă acest avantaj uriaș și noi încă ne luptăm, cum ar trebui să reușească alții să se descurce?”, a declarat Manuel, un manager de proiect în vârstă de 35 de ani la o organizație non-profit.
Cele mai afectate țări sunt chiar unele dintre cele mai bogate. În Germania, autorizațiile de construcții noi au scăzut cu peste 27% în prima jumătate a anului. În Franța, autorizațiile au scăzut cu 28% până în iulie, iar în Marea Britanie se așteaptă ca construcția de locuințe să scadă cu peste 25% în acest an. Suedia suferă cea mai gravă cădere de la criza din anii 1990, cu rate de construcție mai mici de o treime din ceea ce se consideră necesar pentru a ține pasul cu cererea.
Criza afectează casele unifamiliale – precum cea pe care o plănuiau soții David – precum și proiectele mari de locuințe. Vonovia SE, cel mai mare proprietar din Germania, a suspendat anul acesta toate construcțiile noi pe termen nelimitat. Iar în Suedia, un proiect-cheie pentru fabricarea de celule de baterii pentru automobile și reducerea dependenței regiunii de aprovizionarea din China riscă să nu poată atrage suficienți muncitori din cauza lipsei de locuințe.
Situația înseamnă că guvernele nu reușesc să-și respecte promisiunile făcute alegătorilor. Suedia are un angajament constituțional de a oferi locuințe la prețuri accesibile, dar oferta de apartamente de închiriat nu a ținut pasul cu cererea de zeci de ani, ceea ce a dus la creșterea prețurilor locuințelor și a forțat oamenii să locuiască în locuințe subînchiriate la negru. În Regatul Unit, construcția de locuințe a ratat în mod constant un obiectiv de 300.000 de locuințe pe an stabilit de guvernul conservator aflat la putere în 2019.
În Germania, locuințele la prețuri accesibile a fost unul dintre angajamentele cheie asumate de coaliția de guvernare a cancelarului Olaf Scholz atunci când a preluat puterea în 2021, dar economiștii estimează că guvernul nu își va atinge obiectivul de a adăuga 400.000 de locuințe noi anual până cel mai devreme în 2026.
„Să ne asigurăm că cetățenii au un loc unde să locuiască este una dintre cele mai esențiale îndatoriri ale statului”, a declarat Kolja Müller, copreședinte al partidului social-democrat al lui Scholz la Frankfurt. „Este clar că nu reușește”.
Presiunea asupra locuințelor riscă să adâncească diviziunile sociale, forțând oamenii să cheltuiască mai mult din veniturile lor pentru cazare. De asemenea, atitudinea față de migranți s-ar putea deteriora și mai mult, deoarece aceștia sunt văzuți din ce în ce mai mult ca niște rivali pentru spațiul de locuit limitat. În Lörrach – un oraș din sudul Germaniei – câteva zeci de chiriași au fost nevoiți să își mute apartamentele la începutul acestui an pentru a face loc refugiaților.
„Dacă nu putem rezolva criza locuințelor, va fi o amenințare reală pentru democrația noastră”, a declarat Müller, care atribuie ascensiunea partidului de extremă dreapta Alternativa pentru Germania – al doilea partid ca putere în sondaje – în parte tensiunilor legate de locuințe.
Tendințele nu sunt dezastruoase peste tot. În Portugalia și Spania, construcțiile de locuințe începute sunt cu mult peste nivelurile din 2015, când consecințele crizei datoriilor au înghețat practic construcțiile pe aceste piețe. Dar există încă lipsuri grave, ceea ce arată cât de dificil este de rezolvat problema, iar inițiativele de atragere a investitorilor – cum ar fi programul de „vize de aur” din Portugalia – au făcut ca prețurile locuințelor să crească.
Lupta pentru construirea unui număr suficient de locuințe la prețuri accesibile provine, în cele din urmă, dintr-o politică guvernamentală deficitară. Locuințele se situează undeva între un activ condus de piață și un bun public reglementat. Această combinație blochează investițiile și, în același timp, supune sectorul la volatilitate, iar actuala bulversare a costurilor de finanțare și de construcție face ca, adesea, construcțiile să nu fie profitabile, cu excepția locuințelor de lux.
În trecut, guvernele obișnuiau să joace un rol mai activ în domeniul locuințelor. O parte semnificativă din locuințele existente în Suedia au fost construite ca parte a unei inițiative conduse de stat de a adăuga un milion de locuințe între 1965 și 1974. În Germania, orașe precum Berlinul au construit ansambluri rezidențiale masive pentru muncitorii care au migrat către centrele urbane după încheierea Primului Război Mondial.
Dar acest lucru s-a schimbat. În Germania, trecerea la dependența de sectorul privat a fost intensificată de reunificare, care a comprimat visteria publică și a determinat multe orașe să vândă proprietățile imobiliare. La sfârșitul anilor 1980, Germania mai avea încă aproximativ 4 milioane de locuințe sociale, dar acest număr a scăzut la puțin peste 1 milion în 2020. Este o situație similară în Marea Britanie, unde apartamentele sociale au fost vândute chiriașilor în anii 1980.
„Statul tinde să favorizeze individul, mai degrabă decât comunitatea, și lasă în cea mai mare parte în seama proprietarilor privați să ofere locuințe adecvate”, a declarat Kerstin Brückweh, istoric la Universitatea Europeană Viadrina din Frankfurt (Oder).
În Germania de Est, unde AfD, formațiunea de extremă-dreapta, are cea mai mare susținere, anxietatea legată de locuințe este deosebit de acută. După reunificare, mulți au pierdut dreptul de a locui în casele pe care regimul comunist le oferea cândva. În prezent, germanii din est au în continuare mai puține șanse de a deține o proprietate decât omologii lor din vestul Germaniei.
În Skelleftea, în nordul Suediei, această paradigmă riscă să încetinească planurile Northvolt AB de a dezvolta prima sa fabrică de baterii. Compania angajează mai mult de 100 de persoane pe lună, dar criza din domeniul construcțiilor face aproape imposibil ca orașul de 36.000 de locuitori să țină pasul.
„Ne-am putea lovi de un obstacol semnificativ pe drum”, a declarat Patrik Larsen, șeful departamentului de terenuri și dezvoltare din cadrul administrației municipale. „Aceasta este o provocare uriașă”.
Prăbușirea construcțiilor a dus la apeluri pentru stimulente și sprijin din partea industriei, dar guvernele au un apetit limitat pentru cheltuieli suplimentare după pandemia Covid și pe fondul eforturilor de a ține în frâu inflația. Rezultatul este un val de eșecuri de companii și restructurări care riscă să reducă capacitatea de construcție pe termen lung.
În Marea Britanie, aproximativ 45.000 de constructori de imobile rezidențiale s-au închis în ultimii cinci ani. În Suedia, 1.145 de companii din industria construcțiilor au declarat faliment în primele 10 luni ale acestui an, ceea ce reprezintă o creștere de 35% față de 2022, potrivit datelor Creditsafe.
Soarta vechiului sediu al poliției din Frankfurt este emblematică pentru tensiunile unui sistem care lasă oferta de locuințe în mâini private. Terenul de 15 hectare din centrul centrului financiar al orașului a fost abandonat timp de peste 15 ani înainte ca Gerchgroup să îl achiziționeze și să se angajeze să restaureze marea structură din 1914 și să construiască peste 440 de apartamente parțial subvenționate.
Dar în august, dezvoltatorul și-a cerut insolvența, lăsând o gaură în centrul orașului, unde este nevoie de locuințe. În cei cinci ani în care Gerch a deținut situl emblematic, niciun excavator nu s-a apucat de lucru.
Politicienii cântăresc cu prudență. Partidul Laburist din Marea Britanie a promis un pachet de reforme pentru a accelera sistemul de planificare lent al țării și pentru a construi 1,5 milioane de locuințe în următoarea legislatură a Parlamentului. Guvernul portughez își propune să crească volumul de proprietăți imobiliare disponibile pentru uz rezidențial și să simplifice procedurile de acordare a licențelor. Germania s-a angajat să simplifice normele de construcție și să stimuleze investițiile publice, dar nu se așteaptă ca măsurile timide să ofere o mare ușurare.
„Aceste modificări în serie creează o incertitudine totală în rândul constructorilor”, a declarat Wolfgang Schubert-Raab, președintele grupului de lobby ZDB din sectorul construcțiilor. În loc să înceapă imediat proiectele, aceștia vor aștepta subvenții și mai bune anul viitor, „când situația va fi și mai sumbră”, a spus el.
În ceea ce-i privește pe soții Davids, familia speră că, dacă vor schimba planurile, vor renunța la subsol și vor obține mai multe fonduri de la stat, ar mai putea începe construcția, dar nu se lasă purtată de val.
„Sincer, am cam încetat să mai fiu optimistă că totul va merge până când vom putea începe efectiv să construim”, a spus Milena.