Sursa foto: Pixabay
Decizia Parlamentului de la Sofia de a susţine ridicarea interdicţiei pentru importul de cereale, porumb, rapită şi seminţe de floarea soarelui din Ucraina a provocat multe comentarii şi tensiuni, scrie publicația bulgară Dnevnik, citată de agenția Rador Radio România.
După cum era de aşteptat, în centrul atenţiei a fost floarea-soarelui, având în vedere că, după începerea războiului şi înainte de impunerea interdicţiei, exact aceasta este materia primă pe care Bulgaria o importă în catităţi foarte mari din Ucraina.
Dar de ce căutăm atât de multă floarea soarelui din Ucraina și de ce Bulgaria a devenit importator net de floarea-soarelui chiar înainte de război? Răspunsul la aceste întrebări se ascunde în schimbarea structurală a economiei naționale și în investițiile în capacitatea de procesare a florii-soarelui.
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
Bulgaria este în mod tradițional un exportator de floarea-soarelui. Datele din ultimele două decenii arată că exportăm între 300.000 și 1 milion de tone de floarea-soarelui anual, iar în ultimii zece ani exportul se situează undeva între 600-800.000 de tone pe an. În practică, până în 2010, aproape că nici nu a existat import de floarea-soarelui, importându-se mai puțin de 10.000 de tone pe an. În ultimii 10 ani s-a înregistrat o creștere a importurilor de floarea-soarelui, care s-a ridicat la peste 600.000 de tone chiar înainte de pandemie (2019). Această evoluție nu este legată de piața din Ucraina, deoarece importurile de floarea-soarelui înainte de pandemie erau în principal din România și Republica Moldova. În 2022, importurile de floarea-soarelui au atins un nivel record de 1,3 milioane de tone, depășind exporturile cu peste 700.000 de tone. Creșterea serioasă din 2022 se datorează deja importurilor din Ucraina.
Această schimbare a poziției comerciale a Bulgariei în ceea ce privește floarea-soarelui este o consecință a unei schimbări structurale mai profunde în economia națională – investițiile în capacități de procesare a floarea soarelui și în special pentru producția de ulei. Până în 2010, exportul de ulei de la întreprinderile din țară a fost de peste 100.000 de tone pe an. În 2014, exportul de ulei a ajuns la peste 250.000 de tone, iar până în 2020 a depășit 500.000 de tone. În 2022, se atinge un record, exporturile nete de ulei ajungând la peste 600.000 de tone. Printre piețele principale se numără țări precum Spania, Grecia și Italia. Altfel spus, Bulgaria se transformă dintr-un mare exportator net de floarea-soarelui într-un mare exportator net de ulei.
Această evoluţie corespunde procesului de tranformare a economiei naţionale a Bulgariei. Investiţiile în capacităţile de prelucrare permit industriei să ofere pe piaţa mondială produsul finit, care aduce mai multe venituri şi o valoare adăugată mai mare. Acesta din urmă este evidentă și din valoarea datelor comerciale. Veniturile nete din exportul Bulgariei din comerțul cu ulei au crescut de la aproximativ 250 de milioane de euro înainte de pandemie (2019) la aproape 1,2 miliarde de euro în 2022. Această schimbare este susținută de posibilitatea de a se importa floarea-soarelui din Ucraina, deși tendința era vizibilă chiar înainte de război.
În situaţia în care dezbaterea privind comerțul cu o anumită materie primă nu îi pune faţă în față pe producătorii autohtoni cu consumatorii – un scenariu clasic, ci confruntă direct două grupuri de producători autohtoni – argumentele de a pune piedici în fața importurilor pierd complet teren.
Dacă scopul restricțiilor este creșterea prețului pentru producția producătorilor autohtoni de floarea-soarelui, atunci consecinţele vor fi suportate de toți consumatorii (prin prețurile produselor finale), precum și direct de către procesatori, care vor pierde un avantaj competitiv. O astfel de politică nu are niciun sens, chiar și fără a ridica subiectul subvențiilor și profiturilor în agricultură sau argumentul geopolitic pentru sprijinirea Ucrainei.