Producția de electricitate a României era astăzi, 11 septembrie, la ora 9.00, de doar 5.155 MW, la un consum de 6.099 MW, rezultând un deficit de aproape 1.000 de MW, adică aproape 20% din consum, acoperit prin importuri, potrivit datelor interactive Transelectrica. Este un consum foarte mic, mai ales că este pentru o oră de consum mare și, cel mai important, în chiar ziua începerii anului școlar, a terminării perioadei concediilor și revenirii celor mai mulți români la serviciu.
Pe primul loc în topul surselor de producție este Hidroelectrica, cu 1.417 MW, urmată de Nuclearelectrica, cu 1.367 MW, apoi vin termocentralele pe gaze, cu 1.114 MW și cele pe cărbune, cu 844 MW. Energia eoliană este aproape inexistentă, pentru că nu bate vântul, acesta fiind, de altfel, motivul pentru care avem aceste importuri. În mod obișnuit, când avem o producție semnificativă de energie eoliană, adică cel puțin 1.000 de MW, țara noastră este un net exportator, pentru că această energie este ieftină, deci competitivă la export, fiind subvenționată local prin sistemul certificatelor verzi.
La ora 9.00, producția de energie fotovoltaică era de 343 MW, dar în creștere imediată, dat fiind că centralele foto abia începeau să producă. Este de așteptat, conform prognozelor, ca fotovoltaicul să ajungă la 7-800 de MWh, la orele prânzului, deci să fie la egalitate cu cărbunele.
Cât despre sursele importurilor de energie, aceasta sunt Ungaria și Bulgaria. Pe aproape toate intervalele orare de azi, dar mai ales pe vârfurile de consum, dimineața și seara, țara noastră este net importatoare de la cei doi vecini, potrivit datelor OPCOM, operatorul bursei de energie locale.
România are, în primele șase luni din 2023, cele mai mari exporturi de electricitate din ultimii 10 ani și este totodată net exportator, adică avem cu mult mai multă energie exportată decât importată. Cele mai mari exporturi de electricitate și statutul de exportator net a fost atins pe fondul unui consum redus, și casnic, dar mai ales industrial. Cu marile fabrici energofage închise sau subcapacitate (Alro, Liberty Galați, marile combinate chimice), devine cumva firesc că, în general, consumul local să fie scăzut și excedentul să fie exportat acolo unde există cerere. Iar cerere există la vecinii bulgari și unguri. Mai este de precizat că, vârfurile de consum din prezent, care doar arareori ating 7.500 MWh, sunt cu mult mai mici ca în anii din urmă. Acum, abia atingem 7.200 – 7.300 MWh. Când industria mergea la capacitate, acum câțiva ani, vârfurile de consum însemnau peste 10.000 de MWh.