Sursa foto: Dreamstime.com
“Dacă ne e clar la timp ce fel de date ne trebuie, cum să le colectăm și avem un model deja gata, am putea imediat să acționăm”, sintetizează cercetătoarea în economie Otilia Boldea importanța cercetării, care are capacitatea de a pune politicile publice pe drumul corect, după cum spun cei care lucrează în domeniu. Aceasta a plecat din Timișoara în anii studenției și e acum profesor asociat la Tilburg School of Economics and Management, Departamentul de Econometrie și Cercetare Operațională. Are cercetări legate de politici fiscale, dar și de pandemia COVID-19 și efectele sale, despre care spune că ne-ar putea da lecții pentru alte viitoare pericole similare.
Otilia Boldea s-a aflat în România, la Cluj, în 2024, pentru Conferința științifică anuală a economiștilor universitari români din străinătate și a povestit pentru Economedia despre traseul său profesional și despre cercetările de interes. ERMAS a ajuns la a 10-a ediție și s-a desfășurat din nou la Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor din cadrul UBB.
Otilia Boldea a studiat la Universitatea de Vest din Timișoara, Finanțe-Bănci, de unde, după doi ani, a plecat cu o bursă Erasmus pentru un an în Germania. “În Germania, ne puteam alege cursurile atunci și în România nu puteam să facem asta”, explică cercetătoarea. A rămas acolo pentru diploma de licență, dar a continuat să își dea examenele și la Timișoara, așa că, la final de cursuri, și-a luat licența de la două universități, în România și la University of Saarland, Saarbrucken. Ulterior, a făcut și un doctorat în Statele Unite, la North Carolina, dar a revenit în Europa.
Despre plecare vorbește în termeni de oportunitate. “Vorbeam puțin limba germană și m-am gândit că să studiez în altă țară îmi poate oferi o perspectivă nouă. Când am plecat, nu mă gândeam să rămân acolo”, spune Boldea. “Eu studiam finanțe și bănci. Acolo (în Germania, n.red.) am studiat administrarea afacerilor. Deci într-un fel a fost mai rău, pentru că mie îmi plăceau mai mult matematica și economia, de aceea am continuat studiile și în România. La momentul acela, nu putem alege cursuri, dar puteam să urmăm cursuri în plus de matematică, statistică, care mă interesau pe mine în mod deosebit. Nu prea aveam cursuri de economie cantitativă atunci la Timișoara, dar aveam cursuri de matematică care aveau partea economică. În Germania mi-a plăcut că puteam alege”, completează economista.
Aceasta a testat și piața din SUA. “Am aplicat la mai multe universități ca asistentă și în SUA, pentru că am vrut să rămân în mediul universitar. Am avut două interviuri bune, dar competiția este cu absolvenți de școli de Ivy League (un grup limitat de școli prestigioase, printre care Yale, Harvard sau Princeton, n.red.). Pentru mine, care nu aveam un doctorat în Ivy League, șansele erau mult mai mici să primesc o slujbă, deși am avut aceste interviuri. Iar în Olanda aveau departamentul de econometrie, ceea ce e foarte rar – econometrie, statistică economică și modele, statistici economice și asta îmi doream eu să fac. Când am ajuns acolo, la interviu, mi-a plăcut și am rămas”, spune Boldea.
E mai complicat pentru studenți români să ajungă la universități din SUA? Ca angajați, da. “Contează doctoratul, cât de bun a fost, la ce universitate l-ai obținut. Universitățile bune de obicei atrag persoane mai bune, studenții de acolo de la școlile de Ivy League au mai multe șanse. E o combinație de abilități înalte pe care le obții dintr-un astfel de doctorat și mai multe oportunități”, sintetizează Boldea.
În ceea ce privește predarea, între SUA și Europa sunt diferențe, care însă se estompează tot mai mult în era tehnologiei. “În State, cel puțin în economie, se axează pe ce e mai important și aceste elemente sunt repetate, prin foarte multe exerciții și examene și după aceea încerci să le extinzi. Predarea e mai concentrată pe ceea ce e mai important și detaliile le înveți tu prin examene. Iar în Europa, când am plecat eu, se aplica stilul că predai foarte mult, iar tu, ca student, ai auzit despre anumite concepte, dar nu le înțelegi complet. Dar acum cred că s-au mai schimbat lucrurile, cu pandemia, cu cursurile online și cu mulți tineri călătorind între State și Europa, cu platformele online. Lucrurile s-au schimbat mult. Există și online-ul. Deci nu mai trebuie să te bazezi pe un anumit profesor”, punctează Boldea.
În ceea ce privește proiectele în derulare, Otilia Boldea a mers pe două zone de interes – teme economice și cele care nu sunt doar economice. Împreună cu alți cercetători, din domeniul medical din Olanda, de la Columbia University din State, cercetătoarea româncă a lucrat la modelarea pandemiei COVID-19, pentru a facilita analiza, prognoza și stabilirea de politici publice. “Ideea era că nu observi numărul total al cazurilor (de îmbolnăvire). Observ doar câteva cazuri, să zicem 10% din total, și asta creează probleme în a face politici publice, pentru că nu observ cât de rău este decât atunci când e prea târziu. Am găsit modalități de a corecta acest lucru. Nu e suficient să monitorizezi cazuri, trebuie să corectezi datele, să ții cont și de ceea ce nu se poate vedea (cazuri care nu au fost raportate) și sunt multe modalități de a face asta”, explică cercetătoarea.
O modalitate de a corecta este să te uiți la mobilitate, chiar dacă aceasta este una care nu are șanse prea bune în România. Mai precis: se urmăresc trenurile rapide, între orașe. “E o metodă care merge pentru Olanda, unde mereu lumea folosește trenul. Dacă știi că ești infectat (cu SARS CoV-2, n.red), probabil că stai acasă, dar dacă nu știi, te duci în alte părți și îi infectezi și pe alții. Dacă vezi că într-o zonă sunt zero cazuri, dar mâine sunt 10, este clar că cineva a venit de altundeva și a transmis boala. Și, printr-un astfel de sistem de modelare, pot să calculez numărul exact al cazurilor, ceea ce înseamnă că pot să prezic numărul de internări și capacitatea de spitalizare necesară. Și dacă reușesc să gestionez, asta e important”, explică Boldea.
Un alt domeniu de interes ține de econometrie și macroeconomie.
“Pe subiecte macroeconomice, lucrez de exemplu la a modela cum afectează politica fiscală și monetară economia diferit atunci când ai recesiune sau când nu ai recesiune. Metodele care există în momentul de față nu sunt destul de bune. În general, noi încercăm să cuantificăm ce înseamnă să fim într-o recesiune sau să nu fim într-o recesiune din punctul de vedere al mai multor indicatori. Să vă dau un exemplu: rata dobânzii; nu știm care e pragul relevant. Dacă rata dobânzii e foarte mică, ai putea să fii în alt regim de politică fiscală și monetară, dar dacă rata dobânzii e mare ai un alt efect, dar nu știi care e pragul și ideea noastră este să căutăm într-o arie de praguri ca să fim siguri dacă testezi că cele două politici sunt importante. E important de exemplu pentru politica fiscală. La criza din 2008, criza financiară, noi am reacționat și în Europa și peste tot cheltuind mai puțin, guvernele au cheltuit mai puțin. Dar există dovezi care arată că de fapt dacă cheltuiești mai mult atunci când se întâmplă crizele o să fie mai eficient. Pentru că toate celelalte canale sunt înghețate, nu se întâmplă absolut nimic în economie, pentru că nu poți să investești. Așadar guvernul va fi mult mai eficient în a crește producția dacă cheltuie atunci. Desigur, nu ai destui bani, dar de undeva totuși poți să găsești banii și poți să împrumuți. Pot să accelerez și ieșirea din recesiune cheltuind mai mult. Rămâne întrebarea: care cheltuieli fiscale și ce politici monetare vor fi mai bune? Am văzut cu rata dobânzii. În țări ca România rata dobânzii poate să aibă încă un efect major, dar în multe alte țări nu mai e neaparat un instrument atât de eficient când e deja foarte mică și ești într-o criză ”, exemplifică Boldea.
După ani de pandemie și război, economia a trecut recent printr-o serie de perturbări.
“Pandemia și războiul au creat tot felul de disfuncții, dar canalele prin care aceste disfuncții s-au transmis la o inflație mai mare și metodele de a le combate sunt încă subiecte foarte dezbătute. Chiar și băncile centrale din SUA și din Europa se contrazic pe acest subiect și cred că ne mai trebuie câțiva ani pentru un consens”, spune Boldea.
Ceea ce se poate stabili însă este că e nevoie de un model mai mare.
“Chiar la conferința (ERMAS) am avut o sesiune în care s-a discutat despre acest subiect și, de exemplu, una dintre colegele de la Banca Centrală Europeană a spus că ne trebuie un model mai mare ca să evaluăm aceste politici, care să includă toate perturbările din lanțurile de aprovizionare, prețul gazului, cum se formează, cum se propagă aceste șocuri. Când avem acest model nu e greu de evaluat ce fel de politici trebuie. Dar ne trebuie acest model și de obicei nu realizăm că ne trebuie acest model până nu ajungem într-o criză de genul acesta. Și uneori nici atunci, pentru că din pandemie ar trebui să mai învățăm un pic mai mult”, spune Boldea.
Am învățat? “Probabil că am învățat, dar nu văd în politică că se discută prea mult. Iar în economie, în mediul academic sunt destul de puține articole. Au fost mai multe la începutul pandemiei, dar nu au fost destule stimulente să se publice în locuri bune. Nu erau destule jurnale care să vrea să publice aceste modele, pentru că erau modele care modelau pandemia și economia în același timp și este destul de complicat să le pui parametri care sunt corecți. Și lucrurile erau în permanentă schimbare, cu valuri de infecții, cu mai multe intervenții în același timp”, explică cercetătoarea.
La nivel academic, am putea avea modele care modelează economia și bolile infecțioase pentru a fi pregătiți, iar importanța lor e cu atât mai mare cu cât ele se pot aplica dincolo de COVID-19, potrivit cercetătorilor.
“De exemplu, în modelul folosit de mine în cazul COVID, acesta e un model care se poate aplica și la gripă, pentru grupe de risc. Sunt lucruri care se pot replica la multe boli infecțioase. Dacă ne e clar la timp ce fel de date ne trebuie, cum să le colectăm și avem un model deja gata, am putea imediat să acționăm. De exemplu lockdown-ul. Primul lockdown a fost de panică în toată lumea și nu poți să critici un guvern pe tema asta, pentru că oricum nu știam despre ce este vorba. Mai târziu însă am avut destule date și ne-am certat. Nu aveam chiar destule în fiecare țară, dar fiecare țară e altfel și ne-am certat un pic pe ce fel de metode să adoptăm. În Olanda am avut trei lockdown-uri și întrebarea este dacă am fi făcut un lockdown mai repede, acesta ar fi putut dura mai puțin și ar fi fost mai eficient ? Într-un alt articol am abordat situația din Anglia. Ei aveau datele să fie pregătiți la timp și modelele, în UK aveau date mult mai bune și modelatori mult mai buni. Dacă factorii politici ar fi ascultat de aceste modele, ar fi impus lockdown mai repede și asta ar fi dus la beneficii și pentru economie și mai puține persoane ar fi fost afectate. Dacă reacționez întotdeauna după… nu merge. Acum am învățat despre inflații și despre conflicte o să învățăm și sper că nu uităm aceste lucruri”, spune Boldea.
Deși evită să vorbească pe teme pentru care nu sunt suficiente date sau care nu țin de aria sa de expertiză, Otilia Boldea menționează că, pentru viitor, o temă importantă e cea legată de schimbările climatice. “Aceasta e o temă pe care trebuie să o abordăm. Dar vorbim prea mult despre cât a crescut temperatura și nu despre care sunt implicațiile sociale și care ar fi soluțiile. Implicațiile sunt mult mai rele pentru sălile subdezvoltate decât sunt pentru cele dezvoltate. Trebuie să se înțeleagă că există un cost social al acestor schimbări climatice care e mult mai mare în țările subdezvoltate și ori plătesc acele țări, ori plătim restul țărilor ca să fie bine pentru toți”, conchide Boldea.
Profesoara revine periodic în țară, avându-i aici pe părinții săi. “Observ diferențe pozitive, în sensul că România, cel puțin ca medie a nivelului de trai, s-a dezvoltat foarte mult. Și ca modernitate și ca folosire a limbii engleze”, a spus Boldea. Lucrurile s-au îmbunătățit și la nivelul colaborărilor din lumea academică, care sunt tot mai valoroase. De asemenea, și atitudinea se pare că e alta. “Mi se pare o evoluție din perspectiva nivelului de trai, dar și din perspectiva atitudinii. La Tilburg sunt studenți români. Și observ o atitudine mult mai pozitivă și în ideea că putem face ceva, că putem să schimbăm unele lucruri, văd o atitudine axată pe soluții mai mult decât doar pe a pune o problemă, lucru care, sigur, e primul pas înspre a găsi soluția”, completează Boldea.
Mai există, în continuare, și dezamăgiri la vizitele de acasă. “Mai sunt chestiuni birocratice problematice. Unele lucruri durează mai mult decât de obicei, dar România nu e singura țară care se luptă aceste aspecte”, spune Otilia Boldea.
