Sursa foto: edpr.com
Veniturile operaționale cumulate ale sectorului energiei regenerabile din România au urcat cu 69% anual, până la 9,6 miliarde de euro (10,1 miliarde de dolari) în 2022, în condițiile în care creșterea prețurilor la electricitate, împreună cu un impuls către tranziția către energia verde, au creat un mediu favorabil, se arată într-un raport publicat joi de SeeNext, furnizor de informații de afaceri cu sediul la Sofia.
În 2022, sectorul energiei regenerabile din România a înregistrat o marjă netă de profit de 21%, după ce rezultatul final a crescut de mai mult de două ori, până la 2 miliarde de euro, potrivit raportului intitulat „Industria energiei regenerabile în România: Pe val și catalizând creșterea”. Raportul a analizat performanța a 633 de companii active în sectorul energiei regenerabile din țară.
Având în vedere eforturile legislative care se conturează pentru a spori predictibilitatea și noile oportunități de finanțare care se întrevăd la orizont, industria energiei regenerabile din România este pregătită să crească în continuare, au comentat autorii raportului.
Recomandări Video
Articolul continuă mai jos
Performanța puternică din 2022 a fost stimulată de companiile din segmentul de operare, întreținere și gestionare a activelor, ale căror venituri totale au crescut cu 69% anual, până la 8,5 miliarde de euro, adică 89% din totalul industriei.
Companiile care activează în segmentul de construcții, inginerie și dezvoltare de proiecte și-au crescut veniturile cu 57%, până la 895,4 milioane de euro.
În ciuda faptului că reprezintă doar 1,7% din veniturile totale ale industriei, segmentul de producție a înregistrat cea mai puternică creștere, majorându-se de peste trei ori față de anul precedent, ajungând la 161,6 milioane de euro.
Raportul a subliniat importanța energiei hidroelectrice în segmentul de exploatare, întreținere și gestionare a activelor, unde a reprezentat mai mult de jumătate din venituri. Energia solară și eoliană a fost subsegmentul de pe locul al doilea în rândul companiilor de operare, întreținere și gestionare a activelor, generând 3,9 miliarde de euro, adică 46% din veniturile acestora în 2022.
În segmentul de construcții, inginerie și dezvoltare de proiecte, energia solară și eoliană a fost pe primul loc în topul surselor regenerabile, tranșând o cotă de 92% din veniturile acestui segment în 2022.
Italia și-a consolidat prezența ca cel mai mare investitor străin în sectorul regenerabilelor din România, controlând 43 de companii, urmată de Cipru și Republica Cehă. Acționarii locali controlau 62% din companiile din cadrul sectorului de regenerabile din țară.
Impulsionat de impulsul legislativ al UE în favoarea energiei verzi și de un sistem de stimulente de certificate verzi, sectorul energiei regenerabile din România a înregistrat o creștere bruscă a activității în perioada 2010-2014, 39% dintre companiile analizate în raport fiind înființate în această perioadă. După o încetinire a activității în urma închiderii sistemului de certificate verzi în 2016, mai mulți jucători au apărut din nou în perioadele 2017-2018 și 2021-2022, semnalând o încredere sporită în tranziția ecologică. Cu toate acestea, numărul total de angajați din acest sector a scăzut cu 0,7% pe an în 2021, înainte de a scădea cu 8,5% pe an, până la 14 511 în 2022.
Stocarea energiei – piesa de puzzle care lipsește în transformarea energetică a României
Sectorul energiei regenerabile din România se prefigurează a fi un puzzle esențial pentru securitatea energetică globală a Europei. În Planul național integrat pentru energie și climă 2021-2030 (INECP), România a stabilit obiective explicite pentru evoluția mixului său de energie regenerabilă, în timp ce revizuirile viitoare indică intenția de a crește ținta pentru 2030 pentru sursele de energie regenerabilă (SER) în consumul total de energie al țării de la 30,7 % la 34 %. Susținută de fondurile europene și de cofinanțarea națională, această evoluție face ca sectorul energiei regenerabile din România să devină din ce în ce mai atractiv atât pentru investitorii interni, cât și pentru cei internaționali.
În timp ce apetitul tot mai mare pentru investiții, împreună cu un cadru de reglementare favorabil, conduc mixul energetic al țării către un viitor cu emisii nete de dioxid de carbon zero, variabilitatea SER reprezintă o provocare semnificativă pentru dezvoltarea unui sistem energetic cu adevărat durabil. Nu toate sursele de energie regenerabilă sunt disponibile non-stop, ceea ce duce la intermitență. Deoarece cea mai mare parte a energiei care nu este consumată imediat este pierdută, variabilitatea energiei solare și eoliene necesită patch-uri fiabile. Tehnologiile de stocare a energiei permit producerea și consumul de energie electrică în momente diferite, atenuând condițiile care limitează sau întrerup disponibilitatea SER. Evoluția recentă a balanței de energie electrică a României indică o reducere continuă a consumului net, subliniind valoarea stocării excesului de energie pentru a atenua risipa. Pe lângă gestionarea cererii și limitarea risipei, stocarea energiei poate atenua fluctuațiile asociate cu instalațiile de energie regenerabilă, sporind stabilitatea rețelei și reducând urgența unor noi infrastructuri de rețea sau a unor modernizări.
Dezvoltarea stocării energiei în România se află în prezent la început, dar oportunitățile de finanțare prezentate în Planul național de redresare și reziliență (PNRR) al țării prevăd livrarea de instalații de stocare a energiei cu o capacitate instalată totală de cel puțin 240 MW (sau 480 MWh) până la sfârșitul anului 2025. Alte fonduri ale UE, cum ar fi Fondul de modernizare, Fondul de dezvoltare regională și Fondul de coeziune, vizează în principal dezvoltarea de noi capacități de producție din surse regenerabile, consolidarea infrastructurii de rețea și îmbunătățirea generală a eficienței energetice. Fondul de modernizare, care prevede o debursare de 13 miliarde EUR până în 2030, din care aproximativ 10 miliarde EUR vizează investiții în energie verde, prezintă, de asemenea, dispoziții privind producția de hidrogen verde și utilizarea acestuia în aparatele industriale, precum și integrarea acestuia în rețeaua de transport al gazelor și potențialul de stocare a energiei.