La o producție internă zilnică de circa 23 de milioane de metri cubi, Romgaz livrează aproximativ 12 milioane mc, în timp ce Petrom doar 7,5 milioane mc. Se adaugă 3 milioane de la BSOG și 0,4 – 0,5 milioane mc de la alți producători mici, potrivit datelor din piață.
Practic jumătate din producția de gaze a României vine de la Romgaz, în condițiile în care uzual era ca producătorul controlat de stat și cu Petrom să-și împartă aproximativ egal gazele livrate în SNT.
O sursă din piață ne-a oferit o posibilă explicație: Petrom trebuia, în ultimii ani, să facă investiții în stații de comprimare pentru a mențiunea presiunea constantă în Sistemul Național de Transport. Nu a făcut-o, în schimb a continuat cu programul său multianual de externalizare a unor zăcăminte de gaze considerate nerentabile, din diferite motive, depletate sau cu cheltuieli prea mari de operare.
În ultimii 10 ani, producția Petrom s-a redus cu circa 40%, compania argumentând în mod repetat, prin reprezentanții săi, că este vorba de depletarea naturală a perimetrelor gazeifere. În prezent, Petrom produce anual 3,5 – 3,7 miliarde de metri cubi.
De mulți ani, niciun nou zăcământ mare nu a intrat în producție, deși descoperiri au fost anunțate. Cea mai recentă, la Târgu Jiu, unde producția ar trebui să înceapă la sfârșitul acestui an. Resursele estimate sunt de 7 milioane bep, echivalentul a aproape o treime din producția de gaze naturale a României din anul 2022.
România produce într-un an circa 9 miliarde de metri cubi, la un consum de puțin peste 10 miliarde metri cubi, deficitul de consum fiind importat. Directorul Transgaz, Ion Sterian, care este și operatorul SNT, a declarat recent că, până la sfârșitul acestui deceniu, consumul se va dubla , pe fondul ridicării de mari unități termo pe gaze și pe fondul repronirii unor combinate chimice. Chiar și cu gazele ce urmează a fi extrase, din 2027, din Marea Neagră, nu vom produce local necesarul pentru consum, așa că vom fi nevoiți să apelăm la importuri.