Sursa foto: Inquam Photos / Ovidiu Iordachi
Soarta combinatului siderurgic Liberty Galați se va juca în următoarele luni. Deși zeci de firme i-au cerut deja insolvența, implicarea statului român în administrarea colosului siderurgic va fi esențială pentru salvarea lui.
Incertitudinea planează de peste un an asupra viitorului combinatului siderurgic Liberty de la Galați. Furnizorii colosului siderurgic au cerut cu zecile insolvența acestuia pentru că nu le-au mai fost achitate facturile, salariile celor 5.000 de angajați sunt plătite cu întârziere, iar furnalul 5, singurul care a rămas operațional, este oprit de 9 luni.
Era chiar de așteptat ca vineri, 28 februarie, combinatul siderurgic să fie deconectat de la rețeaua electrică, dar nu s-a întâmplat, pentru că asta ar fi însemnat cu siguranță falimentul Liberty Galați.
În acest context, statul român a decis zilele trecute să intre în Consiliul de Administrație al combinatului siderurgic prin numirea în funcție a lui Dan Sandu, directorul general al Băncii de Investiții și Dezvoltare, controlată de Ministerul de Finanțe.
Nu este însă clar la acest moment dacă statul va finanța sau nu compania. Rolul lui Dan Sandu va fi de „consiliere și supraveghere”, au declarat surse din conducerea Liberty Galați pentru Europa Liberă. Atât statul român, cât și administrația combinatului siderurgic păstrează tăcerea în acest moment.
G4Media a încercat să ia legătura cu Liberty Galați pentru un punct de vedere, dar reprezentanții săi nu au putut fi contactați.
Administrația combinatului nu discută nici cu sindicatul de pe platforma siderurgică. Pe 3 februarie 2025, Sindicatul Siderurgistul AMG a cerut „0 întâlnire în regim de urgență” cu conducerea combinatului și a prezentat și o listă de solicitări.
„Solicităm informații cu privire la data pornirii producției de oțel, la unitatea de la Galați:
– promisiunea făcută a fost ca de la momentul accesării împrumutului (Liberty Galați a primit, în decembrie 2024, aprobare pentru un împrumut de 150 milioane de euro, prin Eximbank – n.r.), producția să fie reluată în 10 zile, fapt care nu s-a realizat;
– solicităm respectarea zilelor de plată a salariilor pentru toți salariații indiferent de funcție, meserie și profesie, conform CCM 2025;
– solicităm respectarea datei de plată lunare, către toți salariații a tichetelor de masă;
– solicităm respectarea Legii 319, a Sănătății și a Securității în Muncă, în ceea ce privește refacerea organismului persoanelor care beneficiază de alimentație de protecție pentru salariații afectați.
Suntem îngrijorați de situația actuală a societății Liberty Galați, iar lipsa cadrului informațional duce la nesiguranța locurilor de muncă și face ca o mare parte din salariații noștri să își exprime dorința de a părăsi societatea, căutând stabilitate la alte firme”, a precizat Gheorghe Bezman, președintele Sindicatului Siderurgistul AMG, în adresa trimisă conducerii combinatului.
Împrumut de 150 de milioane de euro de la Eximbank
Liberty Galați a accesat un împrumut de 150 de milioane de euro de la Eximbank în cursul anului trecut, din care a primit jumătate în decembrie 2024, iar cealaltă jumătate ar fi trebuit virați la începutul lui 2025.
Sindicatul Siderurgistul AMG face parte din Confederația Sindicală Cartel Alfa, iar președintele filialei gălățene a organizației, Romică Gîrneață, a oferit în exclusivitate pentru Economedia mai multe detalii despre situația financiară actuală a Liberty Galați și ce se poate face în viitorul apropiat pentru a-l readuce pe linia de plutire.
„Situația este dificilă. Noi am făcut demersuri și la primul ministru și Ministerul Economiei, am făcut demersuri la Prefectura din Galați, ne-am întâlnit. Nimeni nu răspunde la întrebarea ce se poate face. Acum, dacă e să le aducem niște circumstanțe atenuante, siderurgia este într-un impas acum, datorită politicii, datorită prețului la energie, datorită cererii, dumping-ului făcut de chinezi, turci. Strategia e proastă. Guvernul român trebuie să țină seama că siderurgia e o industrie strategică, fără asta o țară nu se poate dezvolta. Am văzut o mutare din partea lor, că au pus acum în staff un om de la banca aia de investiții. Mi se pare o chestie de siguranță”, spune Gârneață.
Prețuri duble sau chiar triple la energia electrică față de Italia și Franța
Diferența de 75 de milioane de euro din împrumutul de la Eximbank se pare că nu ar schimba soarta combinatului, atât timp cât nu poate concura la același nivel cu ceilalți competitori de pe piață.
„Dacă le dă drumul și la cealaltă jumătate din împrumut, or să încerce iar să repornească producția, deși pe mine mă cam lasă rece. Nu mai cred în poveștile astea pentru că, dacă ar reporni cu prețurile actuale, nu sunt competitivi pe o piață. Cred că s-așteaptă altceva, o oportunitate, ceva, pentru că pe mine mă interesează doar ca statul român să nu piardă combinatul, care este de o importanță strategică la nivel național.
Nu poți avea un preț competitiv la oțel când tu ai 156 de euro megawattul de curent, Italia are 70 de euro, iar Franța are 30 sau 50 de euro pe megawatt. Politica proastă, zic eu, în Europa, în Uniunea Europeană, uite aici ne-a adus. Știți prea bine că s-au închis combinate în toată Europa”, explică președintele Confederației Sindicale Cartel Alfa, filiala Galați.
Salvarea poate veni din Ucraina
Singura șansă pare să fie acum încheierea rapidă a războiului din Ucraina, cu condiția ca România să aibă un loc la masa țărilor implicate în reconstrucția țării distruse de război.
„Dacă vine un investitor care are putere și după aceea știe ce are de făcut și în Ucraina, s-ar putea să rezolvăm problema, dacă nu, nu. Cred că undeva spre America, mă gândesc. Un investitor american care să cumpere combinatul și să vândă oțel în Ucraina pentru reconstrucție.
Se așteaptă ceva acum, pentru că orice manager, cât de prost ar fi, nu ar sta un an de zile să plătească doar salariile angajaților. Cred că se așteaptă încheierea războiului din Ucraina. Nu există alternativă la salvarea combinatului, pentru că altfel ar trebui să punem doliu pe tot Galațiul și nu numai pe el.
Sunt aproape 5.000 de angajați la combinat, dar gândiți-vă că un loc în siderurgie înseamnă încă șase locuri de muncă pe toată țara. Sunt cel puțin 30.000 de oameni, că nu vorbim numai de societățile din Galați, vorbim și de cele din țară”, concluzionează Romică Gîrneață.
900 de firme mici și mijlocii depind de combinatul de la Galați
O eventuală închidere a colosului siderurgic de la Galați ar aduce la faliment aproximativ 900 de firme mici și mijlocii din România.
„Au salariați care fac diferite servicii, prestează diverse activități pentru combinat. În întreaga lume este la fel. Iar din cei care sunt acolo și pe care eu îi reprezint în calitate de asociație patronală, foarte mulți sunt într-o situație limită și sunt practic cu cuțitul la gât, cum se spune.
Nu i-au plătit de un an, de doi ani. Liberty Galați a încălcat toate regulile posibile și comerciale și contractuale și așa mai departe, nu de unde să plătească. Ei n-au bani. Eu spun, combinatul e mort de un an și ceva. Comenzi ar avea, sigur, nu la capacitate, dar n-au capital de lucru, n-au bani, n-au cu ce să-și cumpere materiile prime.
Ei toți banii pe care i-au avut și i-au primit de la bancă, cu sprijinul guvernului, i-au dat pe salarii. Au muncit, n-au muncit, au avut de treabă, n-au avut, le-au dat salarii. Ca să nu creeze presiune socială pe oraș, pe ei și să nu-și piardă forța de muncă. Pentru asta au luat banii. Dar ei au luat banii și ar trebui să mai ia banii de undeva și tot să ia?”, a declarat Marian Filimon, președintele Patronatului Întreprinderilor Mici și Mijlocii (PIMM) Galați, pentru Economedia.
Datorii de 100 de milioane de euro la IMM-uri
Liberty Galați a intrat într-o spirală a datoriilor, din care îi va fi imposibil să iasă fără un sprijin consistent din partea statului român. Combinatul siderurgic are datorii foarte mari la firmele cu care colaborează, dar și la furnizorii de servicii.
„Ei au datorie la IMM-uri până într-o sută de milioane de euro și nu îi dau în judecată ca să nu îi bage în faliment. Realizează că n-au altă soluție, dar nici așa nu mai pot, pentru că n-au de unde să achite, n-au de unde să dea. De asemenea, au datorii, după câte știu eu, la Mittal, de unde au cumpărat afacerea, de vreo 100 și ceva de milioane de euro, vreo 170 milioane de euro. Au datorii și la furnizorii de servicii, cum e Electrica, tot de milioane de euro”, explică Marian Filimon.
200-300 de milioane de euro pentru reluarea producției
Combinatul siderurgic are nevoie acum de o infuzie masivă de capital, de ordinul sutelor de milioane de euro, de o încheiere rapidă a războiului din Ucraina și de un joc inteligent care să o aducă la masa statelor care negociază contractele pentru reconstrucția Ucrainei.
„Ca să reînceapă procesul de producție, ar trebui să aibă un capital de lucru de vreo 200, 300 de milioane de euro. Dacă se încheie războiul din Ucraina și avem un loc la masa unde se discută reconstrucția Ucrainei, atunci combinatul de la Galați are o șansă. Altfel, dacă nu, la revedere! Nu văd altă ieșire.
Aici trebuie statul să implice la modul serios guvernul și eventual să găsim și un investitor străin care să fie puternic rău de tot, ca să-l redreseze, să-l pună pe picioare. Altfel, e un joc de picioare, ar fi doar manipulare”, susține președintele PIMM Galați.
Este în joc soarta a 30.000 de români și a industriei siderurgice din România
Cert este un lucru. România nu își poate permite să piardă cel mai mare combinat siderurgic din România pentru că acesta are o importanță strategică.
„Sunt 30.000 de oameni la 900 de firme care colaborează cu combinatul, cu toți salariații lor, cu aparținătorii de familie care sunt întreținuți de cei care lucrează și alții care au alte roluri conexe. Vă dați seama ce dezastru este și ce influență ar avea pentru țară, pentru că e singurul reprezentant al industriei siderurgice, care este industrie strategică pentru țară, care mai funcționa chipurile pe hârtie, măcar.
Dacă nu ar mai exista industria asta în România, cine îți mai face oțelul? Cine îți mai face fier betonul? Cine îți mai face tabla? Cine îți mai face lucruri absolut necesare pentru existența efectivă a unei țări”, conchide Marian Filimon.
