Tranziția energetică accentuează războiul mondiale pentru metale

Cupru pixabay.com

“Trecem de la era petrolului la era metalelor”, rezumă pentru BFM Business Christel Bories, PDG-ul gigantului minier francez Eramet. “Cererea va exploda până în 2030. Estimăm că pentru anumite metale, cum este cuprul, vom extrage mai mult în următorii 30 de ani decât am extras de la începutul umanității.”

Este vorba de cupru, cobalt, litiu, alături de o multitudine de elemente pe care doar adepții tabloului lui Mendeleev le cunosc: niobiu, galiu, indiu … Fără a uita celebrele pământuri rare, această grupă de metale (nu atât de rare, în realitate) care joacă un rol pivot în economia ultimilor ani.

Toate au o utilitate, mai mult sau mai puțin importantă, în tranziția energetică pentru baterii (litiu, nichel, cupru …), panouri fotovoltaice (siliciu, galiu, indiiu …) sau eoliene (neodim, disprosiu …).

În condițiile în care întreaga omenire a început conversia ecologică în marș forțat, aprovizionarea cu metale devine crucială, în special în Europa, unde majoritatea minelor sunt de acum închise. China a știut în schimb să canibalizeze piața pământurilor rare: în 2018, deținea 88% din producția mondială.

Iar țările din Anzii Cordilieri domină piața cuprului, litiului și argintului, în frunte cu Chile.

În aceste condiții, Europa riscă să se confrunte cu aceleași probleme de dependență constatate în timpul crizei sanitare. Anul trecut, Comisia Europeană a demarat crearea unei Alianței europene a materiilor prime, cu scopul de a “conecta actorii industriali, statele membre și societatea civilă” pentru a întări autonomia strategică a UE.

Dar marjele de manevră sunt limitate. Principala pârghie este reciclarea și îmbunătățirea condițiilor tehniologice pentru a reduce cantitatea de materiale utilizate.

Rămâne opțiunea deschiderii de noi mine în Europa. Un subiect puternic controversat chiar dacă UE ar dispune de câteva resurse interesante, în special în Groenlanda (țară care face parte din regatul danez) sau pământuri rare în Noua Caledonie foarte bogate în nichel.

“Dacă vom începe să extragem aceste metale emițând mult CO2 și fără să fim atenți la mediu, la biodiversitate sau la bunăstarea comunităților, nu vom fi răspuns la promisiunea ecologică a acestei tranziții” recunoaște Christel Bories. PDG-ul Eramet sublniază că o mină “virtuoasă” în ceea ce privește condițiile de mediu va costa mai mult, de unde interesul UE pentru a pune în practică reglementări stricte la intrarea pe piață și trasabilitatea metalelor importate.

pixabay.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *