Foto: Inquam Photos / Octav Ganea
PNRR-ul României, cea mai importantă – și poate ultima – șansă reală de dezvoltare cu bani „gratis” de la UE, a deraiat complet. Iar premierul Marcel Ciolacu pare dispus să sacrifice miliardele europene pentru oameni legați de funcții.
A trecut deja aproape un an de când super-agenția AMEPIP care conduce toate companiile de stat trebuia să fie înființată și funcțională. Și probabil va mai trece încă jumătate de an doar ca să aibă o nouă conducere. Reforma este una dintre cele care blochează primirea a 2 miliarde de euro de la UE, pe cererea 3 de plată din PNRR.
Cea mai amplă reformă instituțională a companiilor de stat din România stă pe loc. Banii europeni nu vin încă. Șansa să facem reformă reală și să primim și bani europeni pentru asta ne scapă printre degete.
Numirea celor trei șefi de la AMEPIP a ridicat semne de întrebare încă din decembrie 2023. Dar a trebuit să vină Comisia Europeană să pună punctul pe „i”. Economedia a descris în exclusivitate încă din iulie problemele. Pe de o parte, niciunul dintre cei trei șefi, Mihai Precup, Victor Moraru și Ciprian Hodja, nu aveau experiența necesară pentru aceste posturi. Pe de altă parte, Victor Moraru a participat la selecția membrilor comisiei care ulterior l-au numit în funcție. Moraru este unul dintre apropiații lui Marian Neacșu, considerat eminența cenușie a guvernului și omul care controlează agenda premierului Marcel Ciolacu.
Cei trei șefi s-au ținut cu dinții de funcție, chiar și după avertismentele Comisiei Europene. Mihai Precup spunea că nu există motive legale pentru revocarea sa. Victor Moraru a scris la Comisia Europeană să explice de ce numirea sa a fost legală. În cele din urmă, și-au dat toți demisiile, iar statul trebuie să aleagă o nouă conducere corporatistă.
Totuși, Ciprian Hodja și Victor Moraru au rămas încă agățați de AMEPIP. Au asigurat interimatul în ultimele două luni, iar acum au mai primit o prelungire de șase luni. În tot acest tip, selecția pentru noua conducere a bătut pasul pe loc. Abia au fost aleși universitarii din comisia de selecție. Alegerea propriu-zisă de candidați este încă departe.
Așadar, incompatibili, cei doi șefi interimari de la AMEPIP își mai iau salariile – deloc mici – încă șase luni. Mihai Precup a fost recuperat ca secretar de stat la Cancelaria lui Marcel Ciolacu. Iar Victor Moraru vrea acum să prindă și un post bănos la Transelectrica, care va avea pe mână 424 milioane de euro în următoarea perioadă.
Putem să înțelegem de ce Marcel Ciolacu ține cu dinții de plafonul la microîntreprinderi, alt jalon din PNRR rămas nerezolvat. Microîntreprinderile au trecut deja prin turbulențe anul trecut, când Guvernul a mai avut o dată nevoie de bani. O nouă scădere a plafonului ar avea impact larg în economia reală, iar multe firme ar trebui să își regândească întreaga filosofie și chiar existența. Unii dintre antreprenori ar putea chiar să renunțe la business. Asta ar pune sub semnul întrebării încasările statului de la aceste firme.
Însă de ce nu grăbește Marcel Ciolacu reforma companiilor de stat este de neînțeles. Mai ales după eșecul parțial la selecția unui comisar român la Comisia Europeană. Cristian Pantazi scria ieri că PNRR-ul întârziat a fost una dintre cele două pietre de moară – alături de deficitul bugetar explodat – care l-au făcut pe premier să cedeze de două ori în negociere. L-a schimbat pe Victor Negrescu și a primit alt portofoliu decât cel dorit.
Miza AMEPIP este una uriașă și este clar de ce unii vor să pună mână pe conducerea instituției. Controlul AMEPIP asupra unei companii de stat va fi absolut. Instituția poate da afară șefi de companii numiți pe mandat întreg de patru ani, pe criterii stabilite de AMEPIP. În schimb, AMEPIP nu are propriile criterii de performanță. Bugetul instituției este de peste 100 de milioane de lei, dar nu știm pe ce trebuie să îi cheltuie. Super-agenția poate să ia bani de la companiile din subordine, chiar dacă ele sunt pe pierdere. Angajații AMEPIP sunt din categoria super-bugetarilor și sunt plătiți cu 50% în plus față de salariul normal. Iar pe angajații super-agenției nu îi va controla nimeni, deși ei controlează tot. În plus, de reforma companiilor de stat nu ține doar primirea banilor europeni din PNRR. Această schimbare profundă este necesară și pentru aderarea României la OECD, forul celor mai dezvoltate economii ale lumii.
Așadar, România riscă să piardă miliardele de la UE și accesul la cel mai select club economic al lumii, dacă nu face reforma companiilor de stat. Marcel Ciolacu ar trebui să pună piciorul în prag și să scape de toate pietrele de moară dacă își dorește să fie demn de prezidențiabil. Reformele majore de care depinde viitorul țării pe care Ciolacu vrea să o conducă nu se pot împiedica în câțiva membri de partid.
Iar marea întrebare este dacă și cât timp va mai accepta tacit Comisia Europeană noi amânări ale reformelor? Nimeni nu se așteaptă la mari reforme acum în plină campanie, dar care va fi Comisia poziției după ce alegerile se vor fi încheiat în România?