Sursa foto: Unsplash / Karsten Winegeart
În septembrie 2024, Curtea de Justiție a Uniunii Europene („CJUE”) s-a pronunțat în cauza C-557/23 („Cauza SPAR”) cu privire la compatibilitatea măsurii maghiare de reglementare a prețurilor unor produse agricole de bază și vânzarea unor cantități prestabilite a acestora cu dreptul Uniunii Europene.
Concluziile CJUE ar trebui să fie de interes imediat pentru autoritățile române, în special în lumina informațiilor din spațiul public privind posibila plafonare a adaosului comercial pentru toate produsele procesate în România.
Ce s-a întâmplat în Ungaria?
Guvernul maghiar a adoptat la începutul anului 2022 un decret guvernamental pentru a preveni efectele nefaste ale disfuncționalităților pieței în contextul situației de urgență legate de pandemia de COVID-19. În temeiul acestui decret, anumite produse agricole de bază, respectiv anumite tipuri de zahăr, făină de grâu, ulei de floarea-soarelui, carne de porc, de pasăre și lapte erau comercializate la prețuri reglementate.
Același decret impunea operatorilor economici care comercializau la 15 octombrie 2021 aceste produse să continue să le comercializeze într-o cantitate determinată și pe perioada aplicării decretului.
În contextul judecării unui caz de sancționare a unui operator economic pentru nerespectarea obligațiilor din decret, instanța maghiară a sesizat CJUE cu o serie de întrebări preliminare în scopul analizării compatibilității măsurii maghiare cu dreptul european, respectiv cu prevederile Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului european și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole („Regulamentul OCP”).
Concluziile CJUE
În urma analizei prevederilor europene și a măsurii dispuse de statul maghiar, CJUE a concluzionat că un stat membru ar putea invoca obiectivul combaterii inflației sau protecției consumatorilor defavorizați pentru a justifica măsuri care aduc atingere sistemului de stabilire a prețurilor în condiții de concurență efectivă pe care se întemeiază Regulamentul OCP.
Cu toate acestea, măsurile de stabilire a unui preț maxim, precum și obligația de oferire spre vânzare a unei cantități determinate de produse trebuie să îndeplinească condițiile privind proporționalitatea, respectiv (i) să fie de natură să asigure realizarea obiectivului urmărit și (ii) să nu depășească ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.
În cazul de față, CJUE a constatat că, presupunând chiar că decretul guvernamental este apt să protejeze consumatorii defavorizați prin intermediul unei aprovizionări garantate cu produse alimentare de bază la prețuri accesibile și să combată inflația, acest decret depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective. Astfel, atingerea adusă liberului acces al distribuitorilor la piață în condiții de concurență efectivă, liber acces asigurat de Regulamentul OCP, precum și perturbările pe întreg lanțul de aprovizionare cauzate de prețurile reglementate impuse acestor distribuitori și obligația acestora din urmă de a oferi spre vânzare cantitățile necesare de produse vizate depășesc ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor urmărite de decret.
În final, CJUE a concluzionat că Regulamentul OCP trebuie interpretat în sensul că se opune unei măsuri naționale care, din cauza unei situații de urgență, pe de o parte, impune unui distribuitor să ofere spre vânzare produse agricole care intră în domeniul de aplicare a acestui regulamentul la un preț reglementat și într-o cantitate zilnică medie înregistrată în stocul distribuitorului într-un an de referință și, pe de altă parte, prevede impunerea unei amenzi în caz de încălcare a obligațiilor prevăzute de această măsură națională.
Implicațiile concluziilor CJUE
Deciziile preliminare, precum cea din Cauza SPAR, sunt obligatorii atât pentru instanța de trimitere, cât și pentru toate instanțele din statele membre.
Prin urmare, orice stat membru care intenționează adoptarea unor măsuri similare cu cele adoptate în Ungaria, respectiv plafonarea prețurilor la alimente și/ sau impunerea comercializării unei cantități zilnice de alimente, trebuie să se asigure că respectă principiul proporționalității.
Dovada respectării principiului proporționalității va fi cu atât mai dificil de realizat dacă adoptarea unor astfel de măsuri ar avea loc într-un context similar și în baza unor justificări comparabile cu cele din Cauza SPAR.
Situația din România
În România este în vigoare o măsură de combatere a creșterii excesive a prețurilor la unele produse agricole și alimentare, prin plafonarea cotei de adaos comercial, în baza OUG 67/2023[1]. Suplimentar acestei măsuri, conform informațiilor din spațiul public, statul român ar pregăti o plafonare a adaosului comercial la toate produsele procesate în România.
Având în vedere similitudinea acestei măsuri cu cea din Ungaria, analizată de CJUE, este dificil de imaginat un scenariu în care autoritățile române ar putea identifica justificări temeinice și solide care să susțină respectarea principiului proporționalității și totodată adoptarea unei astfel de măsuri suplimentare în linie cu dreptul european.
[1] Ordonanța de Urgenţă nr. 67 din 30 iunie 2023 privind instituirea unei măsuri cu caracter temporar de combatere a creşterii excesive a preţurilor la unele produse agricole şi alimentare.
Articol de opinie realizat de Cătălina Bălan, Senior Associate PeliPartners.