Sursa foto: Turnătoria MAE
Turnătoria MAE nu este un serviciu al Ministerului Afacerilor Externe (MAE), ci o turnătorie de fontă din Iași ale cărei produse sunt apreciate de clienți. Marca „MAE” are în spate o poveste simpatică. „Denumirea este una simplă si banală”, ne spune asociatul Gabriel Bejenariu. Reprezintă porecla dată de prima nepoată a soților Bejenariu bunicii Maria.
Totul a început într-un atelier de producție care s-a închis. În 2007 a fost închiriat de familia Bejenariu, care are la dispoziție aceleași utilaje, pe chirie. Gabriel Bejenariu ne informează din start care este marea problemă a afacerii: e „imposibil” de găsit angajați. Gabriel și soția sa, Maria, au învățat acest meșteșug al turnătoriei încă din facultatea de mecanică, fiind amândoi de meserie ingineri mecanici. „Metalurgia e o soră a mecanicii, și nu ne-a fost greu s-o învățăm”, explică Gabriel.
O afacere care poate fi profitabilă, dar moare încet, din lipsa angajaților
Nici elevii care le trec pragul nu mai sunt la fel de mulți ca altă dată. Anul acesta a venit o singură grupă de copii (când aveau Școala Altfel) să îi viziteze. „Veneau până acum destul de mulți, patru-cinci clase, sar probabil mulți au crezut că ne-am închis”, spune Gabriel care mai adaugă faptul că „mult nu mai este” până la închiderea porților.
El ne spune că este foarte dificil pentru că „lumea pleacă în străinătate și nu se mai găsesc angajați”. Gabriel recunoaște că munca de la turnătorie este dificilă. Firma are 20 de angajați. „În materie de producție, dacă se produce, [afacerea] este profitabilă, numai că trebuie îmbunătățită, trebuie tehnologie”, afirmă Gabriel.
El ne mai spune că ar putea ajuta și statul, printr-o politică de impozitare diferită a angajaților. Grupele de muncă sunt mai dificil de obținut, iar impozitele sunt la fel de mari pentru un vânzător și un turnător.
„La salar plătesc amândoi la fel și ies și amândoi la pensie la fel, dar muncile sunt fantastic de diferite și atunci în curând vom merge cu șofer de autobuz de 70 de ani și o să mergem pe jos, că o să ne fie frică să nu-i tremure mâna pe volan. Așa și la noi, la 65 de ani trebuie să muncești în turnătorie, e dificil”, a declarat Gabriel pentru Economedia.
Gabriel Bejenariu a încercat să acceseze fonduri europene acum vreo șase-șapte ani: „Două încercări am avut, nu s-a putut, ne-am lăsat păgubași, pentru că am zis că poate nu ăsta e scopul.”
Cea mai apreciată categorie de produse oferite de Turnătoria MAE este cea de larg consum, precum plitele, grătarele pentru foișor sau tigăile.
Ustensilele de fontă, după cum ne spune Gabriel, se diferențiază de cele convenționale prin faptul că „sunt cele mai apropiate de natură”. Adică se folosesc foarte puține lucruri suplimentare la ce înseamnă minereul de fier. „Nu se încearcă alte intervenții cu fonta”, explică el. Acestui material i se mai spune „fontă de tuci”. „Cine aude de tuci, spune că oalele sunt bune. Cam asta înseamnă”, explică inginerul.
Gabriel își vinde produsele pe piața internă, în magazinul online și la parteneri cu care colaborează de mult timp.
Din experiența sa, clienții, la produsele de larg consum (vasele, grătarele, plitele etc.), sunt cei care și-au dat seama de „noutățile” care „fac singure mâncarea, fără să muncești la ele”, potrivit antreprenorului. El a adăugat că din această categorie fac parte foarte mulți IT-iști.
Întrebat de provocările cu care s-a confruntat, Gabriel ne-a spus că „provocarea e de a continua”. „În sistemul economic actual, sistemele care fac producție (nu numai în cazul turnătoriilor), care construiesc mașini, rachete sau ce o mai fi în țară, nu sunt promovate.”
„Eu nu am minister”
Gabriel Bejenariu susține că societatea lui comercială, înscrisă în registrul comerțului din România, nu are minister: „Eu nu am minister. Dacă am o problemă, eu n-am la cine să merg să-i spun <<Domnule, aș vrea…>>, toată lumea o să zică <<Da veniți, că se poate, nu se poate, vă zic eu>>. La minister nici cu portarul nu ajung să vorbesc.”
Antreprenorul crede că trebuie dezvoltată industria în România, astfel încât să fie redusă dependența de importuri. „Trebuie un șurub, o roată dințată, noi nu mai facem scule. Nu mai facem nimic. Nici lanțuri nu cred că mai facem.”
Întrebat de planurile de viitor pe care le are, Gabriel Bejenariu ne răspunde că-și dorește să stea în picioare. De asemenea, așteaptă ca ceea ce se aude, și anume „că la anul o să fie cumplit”, să nu fie adevărat.
Când spune „cumplit”, Gabriel se referă la fiscalitate, la creșteri de taxe și impozite, dar și de prețuri. „Se scumpește gazul, de exemplu, dacă a scumpit gazul, a scumpit tot. Se scumpește benzina, se scumpește curentul… atunci normal că-ți cresc prețurile. Crescând un preț, normal că nu poți să concurezi cu un importator care aduce produse din China sau din altă parte”, a încheiat el.
Prin campania „Antreprenor cu valoare adăugată”, Economedia promovează ideile de afaceri care îi inspiră pe antreprenorii români să dezvolte și să vândă produse fabricate parțial sau total pe plan local, sub branduri proprii.