Banii aduc fericirea, arată un studiu care sugerează că mai mulți bani înseamnă mai multă fericire

dolari-bani-Pexels

Datele unui nou studiu care a măsurat legătura între fericire și bani arată că diferența de fericire între persoanele bogate și cele cu venituri medii este mai mare decât între cele cu venituri medii și cele cu venituri mici, scrie The Guardian.

Aceasta a fost realizat de un cercetător senior de la Wharton School din cadrul Universității din Pennsylvania. El a constatat o asociere din ce în ce mai pozitivă între bani și fericire.

Matt Killingsworth, care urmărește fericirea pentru proiectul său de cercetare pe scară largă, trackyourhappiness.org, a chestionat  33.269 de adulți americani angajați, cu vârste cuprinse între 18 și 65 de ani, cu venituri în gospodărie de cel puțin 10.000 de dolari pe an, care au răspuns la întrebări pe o scară numită “satisfacție cu viața”.

Killingsworth a folosit, de asemenea, date de la persoanele ultra-bogate (persoane cu o valoare netă mediană cuprinsă între 3 și 7,9 milioane de dolari), care lipsesc adesea și sunt dificil de obținut.

“Poate că oamenii bogați nu sunt înclinați să își petreacă timpul liber făcând sondaje”, se arată în studiul Money and Happiness: Extended Evidence Against Satiation, care este autopublicat și nu este revizuit de colegi.

Datele au arătat că diferența de fericire dintre participanții bogați și cei cu venituri medii a fost mai mare decât cea dintre participanții cu venituri medii și cei cu venituri mici.

Într-un raport Pew Research din 2024 intitulat The State of the American Middle Class, americanii cu venituri medii sunt definiți ca cei care “trăiesc în gospodării cu un venit anual care este de două treimi până la dublul venitului median național al gospodăriilor”, care este de aproximativ 74 580 de dolari, conform recensământului din SUA.

“Diferența de satisfacție a vieții între cei bogați și cei cu venituri de 70-80.000 de dolari pe an a fost de aproape trei ori mai mare decât diferența dintre 70-80.000 de dolari pe an și media celor două grupuri cu cele mai mici venituri”, se arată în studiul lui Killingsworth.

Studiul său a constatat, de asemenea, că persoanele bogate au fost “substanțial și semnificativ statistic mai fericite decât persoanele care câștigă peste 500.000 de dolari în fiecare an”.

Killingsworth a declarat pentru The Guardian că a fost surprins de cât de mare este diferența generală de fericire între persoanele bogate și cele cu venituri mici.

“Banii sunt doar unul dintre multele lucruri care contează pentru fericire, iar o mică diferență în venituri tinde să fie asociată cu diferențe destul de mici în fericire”, a declarat Killingsworth. “Dar dacă diferențele de venit/bogăție sunt foarte mari, și diferențele de fericire pot fi la fel.”

Aceste constatări contrazic un studiu din 2010, care a fost mediatizat pe scară largă și care a arătat că fericirea crește odată cu venitul, dar atinge un nivel de plafon în jurul valorii de 75.000 de dolari.

Deci, de ce ar putea fi oamenii bogați mai fericiți? Răspunsul poate părea evident, dar Killingsworth a spus că este “mai fundamental și mai profund din punct de vedere psihologic decât simpla cumpărare a mai multor lucruri”.

El a spus: “Un sentiment mai mare de control asupra vieții poate explica aproximativ 75% din asocierea dintre bani și fericire. Deci cred că o mare parte din ceea ce se întâmplă este că, atunci când oamenii au mai mulți bani, au mai mult control asupra vieții lor. Mai multă libertate de a trăi viața pe care doresc să o trăiască”.

Killingsworth a declarat că interesul său pentru studiul fericirii provine din dorința de a înțelege cum să facă viața mai bună.

“În mod ironic, o parte din motivul pentru care sunt atât de interesat de fericire este că doar banii – pe care suntem deja destul de motivați să îi urmărim – reprezintă doar o mică parte din ecuația generală a fericirii. Deci, o parte din motivul pentru care studiez fericirea este pentru a ne lărgi orizonturile dincolo de lucruri precum banii.”

El a adăugat: “Ce am face diferit dacă am lua fericirea în serios? Ca indivizi, familii, organizații și societăți? Este o întrebare pe termen lung, la care nu vom avea instantaneu răspunsuri perfecte.”