pixabay.com
În India, în districtul Beed, principala zonă de producție a trestiei de zahăr, 36% dintre muncitoarele agricole sunt fără uter, după ce au suferit o extirpare totală, de multe ori chiar și la o vârstă fragedă, cu scopul de a găsi un loc de muncă și a fi mai productive. Un reportaj realizat de France Télévisions care va fi difuzat joi seară în programul ‘Envoyé Spécial’, documentează calvarul femeilor indiene angajate pe plantaţiile de trestie de zahăr, scrie La Stampa, citată de Rador.
În fiecare an, timp de șase luni, trestia de zahăr este recoltată în orașul Beed, în Maharashtra (centrul-vest), o afacere care angajează peste un milion de muncitori, dintre care jumătate sunt femei. În general, sunt recrutați de “mukadam”, agenți plătiți de proprietarii de plantații pentru a aduce familii întregi la munca câmpului, inclusiv copii cu vârste de 10 ani. Condițiile de muncă sunt extrem de dure: trezire la 3 dimineața, peste 10 ore de muncă în soarele arzător și doar o zi de odihnă pe lună. În cele șase luni de recoltare locuiesc în corturi amenajate de proprietarii fabricilor de zahăr, fără apă curentă sau energie electrică. Pe câmp, renumitul “mukadam” este cel care controlează muncitorii agricoli și productivitatea acestora.
Tot el este şi cel care sugerează fetelor şi femeilor să se supună unei histerectomii totale, cu ablaţia ovarelor, pentru a elimina durerile menstruale, problemele legate de naştere, prezentându-le operaţia ca fiind una banală. Medicii din regiune care efectuează intervenţia chirurgicală invazivă susțin că, procedând astfel, evită dezvoltarea unei tumori, de fapt un risc mult mai mic pentru sănătatea femeii decât consecințele unei histerectomii, mai ales dacă este efectuată la o vârstă fragedă.
“Dacă nu-şi scot uterul, reprezintă o problemă pentru noi, sunt mai puțin productive. Iar dacă au cancer, nu mai sunt de niciun folos”, a declarat pentru „Envoyé Spécial” un recrutor, Jyotiram Andhale, precizând că prețul operației este responsabilitatea lor și că femeile nu sunt plătite în perioada de spitalizare și convalescență. Mukadam urlă la noi dacă nu muncim suficient. Ne bate foarte tare, chiar şi atunci când suntem bolnave. Le strigă soţilor noştri că nu muncim din greu şi că trebuie să le dăm salariul înapoi”, le-a spus o femeie reporterilor de la France Te’le’visions în timp ce soțul era ocupat să livreze fabricii trestiile proaspăt tăiate.
Reportajul intitulat “Sacrificatele zahărului” a adunat mărturiile lucrătoarelor, dintre care mai mult de una din trei a fost supusă unei intervenții chirurgicale ireversibile, unele încă de la vârsta de 20 de ani. Histerectomia provoacă menopauză precoce, deoarece blochează producția de hormoni și le face sterile. La 30 de ani, femeile care au fost operate par să aibă 50, chipul și corpul le sunt îmbătrânite prematur, dar nu mai au dureri menstruale, nici copii și mai ales, au o productivitate mai mare și un loc de muncă asigurat. De cele mai multe ori, nu au de ales decât să cedeze presiunilor „mukadamilor” de a munci și a-şi ajuta familia, plătind asta cu propriul corp.
În restul Indiei, ca și în alte părți ale lumii, această operație afectează doar 3% dintre femei și în general este indicată doar pacientelor cu vârsta peste 50 de ani. Alături de Brazilia, India este cel mai mare producător mondial de zahăr, dar este și una dintre țările cu cel mai mic consum pe cap de locuitor, astfel încât cererea internă este mult mai mică decât oferta. Dacă tot excedentul de zahăr ar fi vândut pe piața indiană, prețurile s-ar prăbuși provocând daune grave întregului lanț de aprovizionare. Astfel, guvernul plătește subvenții uriașe pentru a exporta milioane de tone.
Pentru a remedia problema excedentului de zahăr – în 2019 au fost produse 28 de milioane de tone, cu un excedent de aproximativ 5 milioane – producătorii privați și de stat uniți în Asociația fabricilor de zahăr din India (ISMA) încearcă prin campanii web şi alte stimulente să-i convingă pe indieni să consume mai mult zahăr. India, cu populația ei numeroasă, este cel mai mare consumator de zahăr din lume, dar, în medie, fiecare cetățean consumă 19 kg pe an, comparativ cu 23 în majoritatea ţărilor. Marii producători exaltă proprietățile zahărului și insistă ca indienii să “descopere dulceața vieţii”, în ciuda destinului amar al femeilor sacrificate pe câmpurile din Maharashtra.